Pur si simplu... despre viata

Pentru a-ti face visele sa devina realitate, primul lucru pe care trebuie sa il faci e sa te trezesti. (J.M Power)

Singuri in fata vietii


N-am mai scris demultisor... s-au intamplat multe. Imi cer scuze celor care ati comentat v-am citit insa nu v-am raspuns. :( De oboseala aveam senzatia in ultima perioada ca nu am sa reusesc sa fiu coerenta, ca o sa zic sau fac o prostie. :) Ei... v-am spus ca eu pornesc de "departe", acestea sunt ramasitele de perfectionism care ma tot urmaresc. Ma lupt cu aceste convingeri dar si cu altele. Uitasem ca viata e un joc, da un joc de puzzle, si de acolo ideea, dar prin acel articol incercam sa explic si ce fac eu profesional, ce inseamna sa fii coach. Se pare ca am reusit sa transmit mesajul si in luna septembrie voi tine 2 workshopuri "Viata TA ca un joc de puzzle: Hai sa aranjam piesele!". Recunosc sincer ca am fost surprinsa de rapiditatea cu care mi-ati raspuns. Deja am inceput sa fac inscrieri pentru workshopul din octombrie. :) Iar cei din alte localitati ma puteti contacta si poate ajung si pe la voi.

Revenind la subiect, am refuzat sa mai scriu si pentru ca imi venea sa ma plang, ca sunt obosita, ca nu o sa am concediu etc. Ei.. am refuzat sa mai fac asta, chiar daca a insemnat sa nu mai scriu, sa ma "izolez" o perioada. Si va vine sa credeti... am vizualizat o vacanta frumoasa... in Mallorca, iar aceasta s-a materializat. Da, o sa am o vacanta la sfarsitul lui septembrie si o voi avea EXACT acolo unde mi-am dorit. (am martori :)) Nu e asa ca e fenomenal sa ai vise si sa le vezi cum se materializeaza?! E unul din multele puzzle-uri pe care am reusit sa le fac. Insa nu reusim toate visele sa le materializam, explicatii sunt cateva: unele pentru ca nu sunt potrivite pentru noi si noi nu stim asta, unele nu vin atunci cand vrem noi si renuntam la ele, alteori ne agatam atat de tare de ele si nu facem decat sa le stricam singuri. :(.
Am o replica in cap de ceva vreme si nu imi da pace.
Se spune ca in fata mortii suntem singuri, eu cred ca si in fata vietii suntem singuri. Doar noi putem alege, doar noi suntem responsabili pentru viitorul nostru, doar noi putem trai viata, la fel doar noi cu mana noastra nu cu alta ne facem rau si credem ca ne hranim din relatii nepotrivite, din proiecte nereusite etc. De fapt e ca si cand ai manca acelasi fel de mancare toata viata, nici nu mai simti ca e sarat, piperat, e acelasi si nu l-ai schimba pentru nimic in lume. E ca si cand mergi in vacanta in alta tara si alegi sa mananci tot cartofi prajiti cu gratar cand ai putea incerca specialitatile locale?!
E drept ca suntem singuri in fata vietii insa de noi depinde cum privim viata noastra: "viata noastra e grea", "vremurile sunt grele", "trebuie sa le lupti ca sa reusesti in ziua de azi", "e greu sa gasesti pe cineva serios", asadar decidem sa ne luptam cu viata ca "daca e grea". Sau ne putem uita la viata altfel: trebuie sa o simtim, sa fim cu adevarati prezenti in ea, sa incercam alt gen de "hrana" si sa ne si distram cand ni se face rau daca o gustam.. asa ne cunoastem mai bine, sa privim viata ca fiind usoara, viata noastra ne implineste, oamenii pe care ii intalnim sunt frumosi si atunci cand zici ca te afli in fata vietii, o privesti ca pe un "show" in care esti tu, relaxat, implinit si fericit. Oameni dragi, just enjoy your life show! Si o recomandare: incercati in fiecare zi ceva nou! Jucati-va!



Nostalgii - continuare :)


Nostalgii... ma intrebam ce ma face sa ma intorc in trecut, si mai ales intr-un trecut destul de indepartat. Imi pun astfel de intrebari pentru a intelege mai bine actiunile mele, am invatat sa imi urmez instinctul.

Am "inundat" facebook-ul cu melodii din acele vremuri. Si am inteles de ce am avut acest impuls. Uneori trebuie sa mergem pe linia vietii inapoi si desi nu avem ce schimba, chiar daca ne dorim asta, putem sa ne impacam cu noi. Eu am inteles mai bine aceea perioada, insa aveam nevoie de resurse. Iar muzica de atunci m-a facut sa retraiesc aceea perioada, o perioada care pentru mine a fost interesanta. E foarte adevarat ca n-am reusit sa ma bucur cu adevarat, am fost plina de inhibitii, plina de prejudecati, credeam cu tarie in niste "principii" care s-au dovedit de fapt justificarile mele de a ramane in zona de confort, de a ma complace.

Insa am retrait acele perioade reascultand muzica si am inteles mai multe. Cred ca aveam nevoie de asta pentru a trece intr-o alta etapa a vietii mele.

M-am vazut pe mine la varsta de 14 ani, prima dragoste, frica de primul sarut. Am reascultat-o pe Sandra, primul meu prieten credea ca seaman cu ea. :) M-am vazut fugind de iubire pentru ca imi cam luase mintile si ma impiedica sa invat. Evident simtul masurii a fost intotdeauna o problema la mine. Ma implic total... nu am jumatati de masura si atunci cand o fac ii coplesesc pe cei din jur. Am renuntat la iubire pentru ca eram in clasa a VIII-a si nu mai imi statea capul la invatatura. :) Prima lectie...

Au urmat altele, mutatul in alt cartier, liceul... care, spre deosebire de altii, pentru mine a fost un cosmar.

A fost o perioada cruciala atunci pentru mine, mi se parea ca pierdusem TOT, prieteni, confort, colegi, iubire etc. Mi se parea ca sunt singura pe lume... atunci m-am refugiat mult in citit, il citeam mult pe Adrian Paunescu si nici muzica nu a mai reprezentat un refugiu pentru mine.

Aveam insa vacantele la tara, la matusa mea... Doamne ce ani au fost aceia. Am avut niste vacante pline de savoare, si acum simt mirosul fanului, sudoare de pe frunte la stransul de prune, durerile de cap dupa discoteci sau durerile de picioare deoarece mergeam la discoteca in alte sate, uneori peste dealuri la zeci de km. La tara munca era munca, nu aveai ce discuta si nu puteai sa negociezi. Daca aveai chef sa te distrezi era ok, insa nu te puteai fofila de la munca de pe camp, indiferent daca ai venit la 1 noaptea sau la 5 dimineata de la discoteca. Si ce muzica minunata era si ce bine te puteai desfasura... Ati prins vremea aceea cu dame blues? Cand fetele invitau baietii la dans. Imi amintesc si acum care a fost prima melodie pe care am dansat cu un baiat: Wonderful Life... Black.. au urmat apoi Richard Max Hazard sau Scorpions Wind of Change etc. Faine melodii! Era perioada cand eram innebunita dupa muzica, invatam sa dansez... desi ajunsesem primele dati la disco adusa de manuta de verisoara mea, cu 3 ani mai mare ca mine, si care nu putea merge nicaieri fara mine. :) Era o muzica buna atunci.... remember retro, mama ce ne mai invarteam.

Imi aduc aminte cu atata placere incat acum am un zambet mare pe fata. Imi amintesc cum se faceau dedicatiile... cum ti se cerea prietenia... haha.

Doamne ce momente, unele de-a dreptul funny. (pss... nu vreti sa stiti in ce engleza stalcita cantam). Simt si gust din nou acele momente. Acum ca le-am improaspatat si stiu cum sa ajung la ele, retraind muzica din acele vremuri, le pot pune in cutiute si pot trece intr-o noua etapa.

Ce bine ma simt!!!


Articolul nr 100 Nostalgii - Wind of Change



Ati crezut ca am plecat in vacanta?! N-am scris de un timp... nu am plecat INCA in vacanta.. vizualizez insa intens. :)

Azi pe cand sa scriu mi-am dat seama ca acesta este articolul cu nr. 100 de pe blog. Imbatranesc ce mai... dar devin tot mai inteleapta, as fi vrut sa spun cu toti boii acasa... insa tocmai asta e descoperirea mea.. "nebunia" de zi cu zi, faptul ca pot sa traiesc intr-o totala nesiguranta ma face "Delia cea de azi". Nu altcineva... ci eu pur si simplu, fara certitudini, fara a cere dovezi, fara a avea controlul.. ci acceptand viata asa cum e, visand si intelegand ca "cineva acolo SUS" are un plan pentru mine si stie el mai bine decat mine ce am de facut... eu doar urmez muzica. :)

Simt un aer de schimbare... il simt de ceva vreme... stiu ca ceva se va intampla.. ca viata mea se va schimba. N-am idee cum, nici nu vreau sa stiu... are altcineva grija de asta.

Insa am avut multe nostalgii in ultima perioada, primul blues pe care l-am dansat cu un baiat... doamne ce vremuri..., primul sarut, discutiile puerile despre OZN-uri cu primul meu prieten, privitul stelelor cu un alt prieten de al meu etc. Momente, amintiri, dar in principal TRECUT... trecut pe care vreau sa il "arunc" intr-o cutie pe care sa nu o mai deschid sau daca o deschid sa imi transmita: au fost doar momente nimic altceva... Inevitabil te mai uiti in urma, n-am regrete sau poate singurul regret pe care il am e ca nu am invatat la timp lectiile vietii, lectii care m-au urmarit mai mult decat era cazul. Eu stiu ca simt prea mult si apoi mi-e greu sa ma detasez, sau poate numai asa pricep lectiile vietii "the hard way". Acum daca ma gandesc bine.. am aceeasi inocenta ca si la prima dragoste... cred ca aici n-am evoluat.. sau poate asta o fi farmecul meu.
Nostalgii simt cand ma gandesc la primele articole, la primele randuri trimise de mine in "Delinewsletter"... am trecut prin multe, am aflat multe dar inocenta, naivitatea mi-am pastrat-o. Va dati seama ca nu e bine pentru business.. dar ma reprezinta.. Poate am nevoie sa ma maturizez... simt ca voi afla curand.

Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
In the wind of change Walking down the street
Distant memories
Are buried in the past forever


Sunt fondator

O noua perspectiva asupra vietii - www.schimbarepozitiva.ro

Despre mine

Fotografia mea
Eu... pur si simplu Daca insa ar fi sa spun ceva despre mine,as spune simplu Delia, asa cum o cunosc cei apropiati. Am o meserie frumoasa si am decis sa fac o calatorie interioara si sa impartasesc cu ceilalti gandurile si trairile mele. Acum pot spune ca mi-am gasit drumul, vocatia.

Mai scriu aici:

Profilul meu profesional:

Persoane interesate

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Abonati

Rasfoiesc


clock-desktop.com

Contabilitate si Consultanta PFA Monica BORDEA 0742-065900

Contabilitate si Consultanta PFA Monica BORDEA 0742-065900

About this blog


Your future is based on the level of consciousness you hold as you make the choices that build it.

-- Alan Cohen


"The meaning of life is to give life meaning."

-- Ken Hudgins

When we own our lives, we accept what we've inherited and the experiences we hold in our memories. We also claim our right to create new conditions if we're not happy with what's come before. We assume responsibility for changing what does not suit us. We acknowledge our own special talents and skills, and truly comprehend our right to enjoy the journey. In short, we embrace the meaning and purpose, the mystery and the beauty of our lives.

Do you feel that you own your life at the moment?

"I think of life itself now as a wonderful play that I've written for myself... and so my purpose is to have the utmost fun playing my part."

-- Shirley MacLaine

"Life is too short to be little."

-- Benjamin Disraeli

"Every man dies, but not every man lives...."

-- Garth Brooks

Know Yourself and Grow Yourself - The degree that you know yourself defines the degree to which you grow yourself. Know yourself in depth. Answer in detail ‘Who am I?’

Faceți căutări pe acest blog