Simt recunostinta... si putere... si iubire. Ma simt binecuvantata ca pot invata noi lectii, ca pot sa ma desfasor intr-un mod "ireal" de liber.
Sunt viata, sunt ceea ce pot fi in acest moment. Sunt atat de relativele etichetele pe care le punem noi zi de zi: e greu, e usor, ma enervez, iubesc, inteleg, cunosc etc. Singurul lucru relevant e ceea ce aleg sa traiesc... sau daca aleg sa fiu in viata sau trait(a) de viata.
Ceea ce ma face pe mine in acest moment sa vibresc este pasiunea, este recunostinta de a fi ceea ce sunt si acceptarea a ceea ce sunt in momentul actual. Asta imi da aripi, asta ma face sa am viziunea a ceea ce as putea fi maine. Asta ma da cu capul de pereti, ma face sa imi recunosc defectele, sau sa invat lectii importante.
Pasiunea mea este legata de oameni, viziunea mea este legata de oameni. Imi doresc sa le arat ca se poate, insa prin exemplul personal. Nu ii ajut, nu fac nimic deosebit, le creez doar spatiu sa fie ceea ce sunt cu adevarat, sa se descopere si sa dea drumul pasiunii.
M-am trezit spunand ca voi organiza un eveniment pe cariera, de fapt stiam demult ca voi face asta dar nu stiam cand si cum se va intampla. In mine exista aceasta pasiunea, aceasta forta care ma face sa realizez lucruri pe care unii doar si le pot imagina. Ea nu exista doar in mine, ci exista in fiecare dintre noi. Eu insa am decis sa ii dau drumul si sa o las sa se desfasoare. E atat de puternica incat as putea lucra 24 de ore, am nevoie de putina mancare, sau somn, ma pot hrani doar cu pasiune, doar cu imaginea pe care o am, a visului materializat, dar bucurandu-ma si traind tot drumul. Cand eram mica topaiam foarte mult. Ei cand sunt in aceasta stare, ma puteti zari topaind pe strada. E ceva fantastic!
Am spus ca oganizez un eveniment pe cariera, se numeste Schimbare Pozitiva in Cariera TA, ceea ce fac este de fapt mai mult decat atat, imi implinesc un vis si cum visul meu are legatura ca oamenii, va dati seama cat entuziasm imi da. Imi doresc ca oamenii care participa sa isi trezeasca pasiunea ce zace ascunsa in ei. E un vis de asa de mari dimensiuni incat ma emotioneaza pana la lacrimi.
Poate parea ceva banal, dar sentimentele simple, desi nu as pune ca recunostinta e un sentiment simplu, ci unul pur si curat, deci sentimentele acestea iti pot umple viata, iti pot da tot ce ti-ai dorit vreodata. Si nu ma refer la chestiuni materiale, ci la aceea pace si implinire dupa care totii tanjim. Eu ma simt recunoscatoare pentru ceea ce am ajuns sa traiesc azi profesional si as vrea sa traiesca cat mai multe persoane asta. Ce minunat ar fi!
Organizarea acestui eveniment ma ajuta din nou sa fac schimbari pozitive in viata mea, ma face sa vad dincolo de vise, ma face sa vibrez asa cum inca n-am facut-o, ma face sa recunosc pasiunea mai bine ca niciodata, ma face sa imi recunosc defectele mai mult ca niciodata, ma face sa inteleg ca suntem atat de conectati tot incat viata nu o putem trai singuri, ci doar impreuna. Cu conditia sa nu ne traiasca ea pe noi.
Sunt recunoscatoare si da, atata vreme cat nu putem fi recunoscatori pentru ce avem, nu putem primi mai mult.
Eu simt nevoia sa multumesc inca de pe acum pentru aceasta experienta, pentru acest eveniment, indiferent de cum se va desfasura el, eu sunt deja extrem de bogata sufleteste si profund recunoscatoare. Mi-am exprimat intentia, acum e treaba universului cum doreste sa aranjeze lucrurile. Las viata in pace!
Iar pasiunea nu e altceva decat devotamentul, promisiunea pe care ti-o tii fata de tine si fata de misiunea, darul cu care ai fost inzestrat.
Inchei cu un simplu: multumesc!
