Exista momente in viata in care te ratacesti.. ai simtit asta din prima clipa pentru ca te indepartai de tine.
In acele momente intervine panica si crezi ca n-ai sa mai gasesti niciodata drumul inapoi.. spre tine.
Am fost o fiinta cu sufletul imprastiat.. o fiinta care a inteles ca e important sa invete sa sufere si sa nu se impotriveasca vietii. Da.. m-am ratacit.. da.. am gresit.. dar azi sunt mai inteleapta. Mi-am adunat sufletelul de jos, l-am ingrijit si mi-am revenit.
In momentul in care am inteles ca disperarea, lupta, vinovatia nu fac decat sa ma indeparteze si mai mult de mine am putut iubi cu adevarat.
Nu voi mai putea fi ranita.. pentru ca promit sa nu ma mai indepartez de mine.
Nu voi mai suferi decat daca aleg asta si stiu ca ingerasii mei sunt alaturi de mine sa ma atentioneze cand fac asta.
Dar ajunge cu atata NU... mi-am plans de mila destul, m-am regasit.. si doamne ce dor imi era de mine.
Am atata viata in mine, atata bucurie incat va voi da tuturor.
Eu iubesc si atat.. fara dar si fara poate... fara a fi sau nu a fi. Back to myself!
E simplu: sunt iubita si iubesc, iubesc si sunt iubita.
