Cadere...

Mi-e drag sa zbor, mi-e drag sa simt bucuria, iubirea, daruirea, compasiunea. Insa zborul nu este intotdeauna lin, cad si nu o data.. ci de multe ori. Atunci ma simt umilita, ma simt neputincioasa, simt o furie de nedescris pe mine, pe viata, pe tot ceea ce ma inconjoara. 

Cad acum... insa ma vad in oglinda cum cad.. ma observ si vad ca e nevoie de caderea aceasta. E neplacut, doare, dar nu ma pot opri din cadere. Mi-e frica insa stiu ca n-am putere sa imi gasesc echilibrul, nu acum.. stiu ca n-am de ales decat sa imbratisez si sa accept caderea.

Nu inteleg nimic.. dar stiu ca nu e nimic de inteles.. ma doare totul si totusi durerea nu vine din suflet, ma simt goala de energie.. si totusi undeva exista un izvor gata sa fie descoperit.

Ma uit la mine si reusesc sa fur un zambet, ma uit la mine si imi sterg lacrimile nevinovate, ma uit la mine si  sadesc in ochii mei speranta. 

Abandonez totul... ma las sa cad.. probabil am nevoie sa imi creasca noi aripi. 

Back to myself!

Exista momente in viata in care te ratacesti.. ai simtit asta din prima clipa pentru ca te indepartai de tine.

In acele momente intervine panica si crezi ca n-ai sa mai gasesti niciodata drumul inapoi.. spre tine.

Am fost o fiinta cu sufletul imprastiat.. o fiinta care a inteles ca e important sa invete sa sufere si sa nu se impotriveasca vietii. Da.. m-am ratacit.. da.. am gresit.. dar azi sunt mai inteleapta. Mi-am adunat sufletelul de jos, l-am ingrijit si mi-am revenit.

In momentul in care am inteles ca disperarea, lupta, vinovatia nu fac decat sa ma indeparteze si mai mult de mine am putut iubi cu adevarat.

Nu voi mai putea fi ranita.. pentru ca promit sa nu ma mai indepartez de mine.

Nu voi mai suferi decat daca aleg asta si stiu ca ingerasii mei sunt alaturi de mine sa ma atentioneze cand fac asta.

Dar ajunge cu atata NU... mi-am plans de mila destul, m-am regasit.. si doamne ce dor imi era de mine.

Am atata viata in mine, atata bucurie incat va voi da tuturor.

Eu iubesc si atat.. fara dar si fara poate... fara a fi sau nu a fi. Back to myself!

E simplu: sunt iubita si iubesc, iubesc si sunt iubita.

Perspective

Soarele va rasari intotdeauna indiferent daca sunt trista sau bucuroasa
Luna ma va veghea intodeauna si imi va calauzi pasii

Pot sa rad sau sa plang.. sa fiu sau sa nu fiu

Mi-e dor de mine, mi-e dor de viata. 


Mi-e dor sa fiu...


Nu pot lasa soarele sa ma mangaie si eu sa nu simt
Nu pot lasa luna sa imi zambeasca si eu sa nu ii raspund
Nu pot sa fiu altfel decat cum SUNT.. un suflet ce se bucura de fiecare clipa.


Ma caut acum ... si am sa ma gasesc
Voi lasa ce e vechi deoparte si fac loc noului
Si...
Fie soare sau ploaie
Fie dezamagire sau iubire
Fie durere sau bucurie
Am sa FIU EU. 
Aleg sa urmez calea iubirii.

.....

As vrea...

As vrea sa scriu pe cer... sa fac din norii pufosi asternut de vise...

As vrea sa sarut luna... si sa ii spun sa te vegheze

As vrea sa fiu un soare.. si sa iti luminez drumul

As vrea sa fiu adierea de vant... care sa iti sopteasca calea pe care sa mergi

As vrea sa fiu copac... care sa te imbratiseze cu ramurile lui si sa iti ofere siguranta

As vrea sa zbor... si sa te iau cu mine

As vrea sa fim... eu, tu, noi... un tot.. un intreg.

Si totusi... nu ajunge sa vrei..

Am puterea sa scriu pe cer si norii pufosi imi transforma visele in realitate

Sarut luna in fiecare seara si stiu ca te vegheaza

Sunt un soare si razele mele iti lumineaza drumul

Sunt adirerea de vant care iti sopteste raspunsurile pe care le cauti

Sunt un copacel care te imbratiseaza si iti este mereu alaturi

Zburam impreuna si noi suntem UNA.

Momentul potrivit

Hoinarim prin viata fara sa simtim, ca niste papusi fara viata. Da, ne agatam de unii altii, asa numiti "stapani"... si ne amagim ca nu vom "imbatrani" si vom ramane mereu aceeasi. Apoi vine o zi in care ne pierdem "stapanul", ne dam seama ca viata nu e doar o trecere a noastra... ne dam seama ca am ramas aceeasi si e foarte trist ca nu am evoluat, ne dam seama ca nu ne putem descurca singuri, de fapt ne dam seama ca nu stim cine suntem pentru ca nu am facut niciodata cunostinta cu noi, pentru ca nu am simtit niciodata iubirea. 

Suntem frumosi, doamne ce frumosi suntem, si doamne ce greu este sa vedem frumusetea din noi, o frumusete ascunsa sub o pojghita de minciuna, sub o nalucire a unui fals eu. Si vine un timp in care ne intrebam oare cand e momentul potrivit sa descoperim cine suntem, sa simtim frumusetea noastra interioara, sa simtim iubirea deplina. Daca il cauti nu vei stii ca e momentul potrivit, daca il simti, pentru ca ai lasat  usa deschisa a sufletului tau, vei stii. 

Azi uitandu-ma in sufletul unui om minunat si trist, vazand o frumusete de nedescris, am realizat cat de aproape sunt de mine si cat de mult simt, traiesc si iubesc. Imi simt sufletul usor, traiesc bucurii dar si tristeti, iubesc viata dar si fiecare floare, fiecare gand, fiecare prieten, cerul, ZBORUL. etc.. E o minune sa te trezesti si sa simti ca ai pentru ce sa traiesti: pentru TINE, lipsit de pojghita, curat, mandru si senin ca cerul de primavara. E sigur, ne apropiem de noi doar prin iubire.