Inaintea unui nou inceput

Am ajuns din nou in situatia de a o lua de la capat, asa cum am spus in articolul precedent. Cred ca fiecare dintre noi am trait astfel de experiente si sunt convinsa ca ati trecut, ca si mine, prin momente de anxietate si v-ati intrebat: OK, si acum incotro o iau? Eu, desi nu imi este usor, stiu ca sunt creatoarea propriilor mele experiente. Stiu ca am "semanat" gresit si sunt responsabila pentru experientele prin care am trecut. Consider ca acesta e primul pas pe care ar fi bine sa il facem inainte de a ne arunca din nou si de a face alegeri care nu ne reprezinta. Sa ma intelegeti de ce spun lucrurile acestea: daca nu iti place jobul pe care il ai, esti responsabil, daca nu ai relatia pe care o doresti, esti responsabil, daca esti gras(a) esti responsabil. De ce? In cazul in care nu va asumati responsabilitatea (ati acceptat un job pentru ca "nu ati avut de ales", stati intr-o relatie "pentru ca e mai mult decat nimic" etc.) atunci nu puteti diagnostica problema. Pur si simplu nu o puteti "vedea" si de multe ori cautati solutii in exterior si nu va intrebati chiar pe voi. Daca diagnosticul e gresit si tratamentul va fi gresit si astfel lucrurile nu se vor putea ameliora. In viata e important sa nu ne consideram victime, pentru ca daca facem asta nu vom reusi sa progresam si sa ne vindecam. Asumandu-ne responsabilitatea pentru situatiile nefericite in care suntem, inseamna ca ne luam viata in piept. Intrebarile pe care mi le pun eu acum si care e bine sa ni le punem in aceste situatii sunt:
Ce am facut sa ajung in aceasta situatie? Am ignorat avertismente importante? M-am mintit singura, pentru ca vroiam sa fie altul adevarul? Am avut motive gresite pentru alegerea pe care am facut-o? Nu mi-am sustinut opiniile? Trebuie sa ma port altfel? si ar mai fi si altele. Nu trebuie sa va "biciuti" ca ati facut alegeri gresite, toti gresim, important este sa gasim solutii reale la problemele noastre si sa reusim sa schimbam lucrurile spre bine. Daca recunoastem ca suntem responsabili pentru actiunile noastre si solutiile vor fi la indemana, daca ii vom invinovati pe altii despre cum decurge viata noastra, riscam sa nu primim raspunsuri ba chiar sa ne adancim in probleme care se vor tot perpetua. Zilele acestea am mai facut un exercitiu, fiind la inceput de drum, mi se derulau gandurile ca pe o banda si am purtat o vreme un monolog negativ: nu pot face asta ca nu sunt suficient de pregatita, altii sunt mai buni ca mine, nu sunt suficient de inteligenta, ma agit degeaba si nimic nu se va schimba, am nevoie de cineva sa ma sustina altfel nu voi reusi, sunt mult prea "sensibiloasa" asa ca nu am cum sa reusesc etc. De cate ori nu ati derulat si voi o banda de genul asta? Gandurile au o puternica influenta asupra noastra si ce facem de fapt: ne autoprogramam pentru nereusita! V-ati gandit la asta? Faceti o lista cu gandurile negative, de genul celor mentionate mai sus, si incercati sa le schimbati in ganduri pozitive. E doar un prim pas. Tot demersul expus mai sus daca nu este sincer nu are valoare. Daca nu recunoastem ce nu merge in viata noastra si vom formula tot felul de scuze, atunci nu vom putea obtine rezultatele dorite. Nu se poate ca viata sa fie atat de rea incat sa nu poata fi imbunatatita si nu se poate sa fie prea tarziu ca sa putem schimba ceva. Pentru asta e bine sa fim sinceri. Dupa ce recunoastem ca suntem responsabili de viata pe care o ducem, trebuie sa si actionam, sa fim hotarati, sa facem ceea ceva in directia asta si astfel sa avem ceea ce ne dorim. Nimic nu se va schimba in viata noastra daca nu vom actiona. Am sa va dau niste citate pe care le-am citit recent intr-o carte: "Ca sa poti sa te indrepti in directia buna, trebuie sa scoti capul din nisip si sa incetezi sa mai mergi intr-o directie gresita", "Alcatuieste un plan si pune-l in aplicare. Viata nu e o repetitie ca la teatru", Ceilalti se vor folosit de tine daca ii lasi. Cand vor sa-ti ia ce-i al tau, priveste-i in ochi cu seriozitate si spune ce ai de spus." Asadar ca si concluzie, e important sa nu mai fim doar simpli pasageri in viata noastra, ci sa ne urcam la volan, sa incercam sa ne administram viata astfel incat sa ne placa sa traim in ea. Eu asta incerc sa fac si vorba unui motto a lui Lombardi: Important nu e daca esti trantit la pamant, ci daca te ridici". Eu sunt responsabila pentru viata mea si va trebui sa invat sa imi setez asteptari realiste, sa gandesc pozitiv si sa am incredere ca viata mea se poate schimba. Va doresc si voua sa luati hotararea de a va rezolva problemele pe care le aveti nu de a le suporta. Nu trebuie sa trecem prin situatii limita, asa cum am trecut eu, ca sa fim fortati sa schimbam ceva. Intr-adevar cand treci prin astfel de situatii esti nevoit sa te gandesti, acum ce fac?, incotro ma indrept? Dar voi aveti sansa sa nu treceti prin asa ceva si sa puteti face ceva pentru viata voastra. Ce spuneti? Suna a provocare, nu?