Sa trezim copilul din noi

Vin sarbatorile... si imi vine sa spun: ce trist! Ma tot gandeam zilele acestea oare de ce nu imi plac sarbatorile sau ce anume nu imi place. Da, lucrurile s-au denaturat, sarbatorile nu mai au aceea savoare ca pe vremuri... dar totusi... si brusc mi-am dat seama ca nu reusesc sa ma bucur de sarbatori ca si un copil. Am "omorat" copilul din mine, acel copil care se bucura de cadourile de Mos Niculae cu ochi luminosi, inocenti si stralucind de bucurie. Acel copil care il astepta pe Mosu' si isi marca nerabdarea cu un numar de "dat din picioare". Nu conta ce primeam, primeam ceva si ma puteam bucura si manifesta liber. Oare noi ne dam voie sa ne bucuram in ziua de azi? Oare grijile pe care le avem, acum si criza financiara nu ne impiedica sa gustam viata cu adevarat? Oare mai stim sa ne cultivam pasiunile, prieteniile, micile bucurii care fac viata asta atat de frumoasa? Mi-as dori ca regasesc acel copil din mine, e drept un pic cam rasfatat, dar care avea lumina in ochi. As vrea sa imi dau voie sa ma prostesc, sa fiu nesabuita, poate chiar sa fac in asa fel inca "sa merit" nuielusa. :) Sa simt viata cu adevarat si sa o privesc prin ochi de copil, macar luna asta, decembrie. Doar asa cred ca o sa pot spune: ce frumos e de sarbatori!!