Pur si simplu... despre viata: 2009

Despre viata mea in 2010

Publicat de Delia at joi, 31 decembrie 2009 Comentarii (4)

2010... e anul pe care il desenez, intai ii fac o schita in creion, asa incep anul, ii dau o forma, ma intereseaza visul, dorinta sa o am clar in minte, pe parcursul anului voi afla cum va arata, cum se va implini, pe parcursul anului voi da culoare schitei mele sau poate o voi modifica... eu nu stiu ce e mai bine pentru mine asa ca schita mea merge in cutiuta CEVA DE FACUT PENTRU DUMNEZEU.

Insa imi place sa ma gandesc la schita mea ca si cand dorintele mele sunt deja colorate, sunt deja realitate... le traiesc cu intensitate asa ca le formulez la prezent.

In 2010 imi doresc un singur lucru: sa ma bucur de CER, de VIATA libera de orice conditionari.

Cerul senin imi da aripi, cerul innorat ma cearta, cerul plin de nori ma avertizeaza, cerul plin de stele imi aduce aminte ca m-am nascut sub o stea norocoasa. Ploia care vine ma purifica, ma mangaie, ma revigoreaza, furtunile imi aduc aminte de EGO, ma obliga sa revin la sufletul meu, nu ma lasa sa ma indepartez prea mult de drumul meu.

Sub cerul senin, sub cerul instelat traiesc povesti de iubire, traiesc povesti devenite realitate.

Sub cerul suparat imi traiesc lectiile pe care nu le-am invatat.

Sub furtuni, pe mare sau uscat, ma scutur de trecut, de conditionari, de straie care nu ma reprezinta.

Iar curcubeul imi aminteste intotdeauna ca viata e o MINUNE, viata e colorata si eu detin paleta de culori... culori ce reprezinta IUBIREA, ARMONIA, SANATATEA, SATISFACTIILE PROFESIONALE, DARUIREA, APRECIEREA, NAIVITATEA DE COPIL, FAMILIA, BUCURIA, FERICIREA ZI DE ZI, DE FAPT MINUNEA DE A FI.

Apucati-va de schita anului 2010...si traiti-l colorandu-l zi de zi, clipa de clipa, intotdeauna cerul este deasupra noastra, curbubee avem, minuni avem, iar sufletul nostru nu pleaca nicaieri, ar fi bine insa sa ii dam mai multa atentie. Nu uitati: cu totii ne-am nascut sub o stea norocoasa!

2009 - Un an plin de invataminte

Publicat de Delia at duminică, 27 decembrie 2009 Comentarii (1)

2009... un an plin, un an bogat in experiente, un an provocator, un an in care s-a mai curatat un strat spre sufletul meu.

1999 a fost anul pe care l-am considerat multi ani dupa anul cel mai bun al vietii mele, au trebuit sa treaca 10 ani ca sa imi dau seama ca da in 1999 am cladit fundatia pentru ceea ce sunt acum, insa a trebuit sa ratacesc, a trebuit sa ma indepartez de adevarata mea "natura" pentru ca azi sa vad viata mea altfel, sa o traiesc, sa o iubesc, sa EXIST. In 1999 m-am angajat intr-o organizatie care m-a invatat ce inseamna profesionalismul, am intalnit oameni care si-au pus amprenta pe viata mea si datorita lor sunt ceea ce sunt azi, in 1999 am fost incurajata sa imi depasesc limitele, sa ies din zona mea de confort, sa studiez, sa calatoresc, sa nu imi mai fie frica de "ce-ar putea fi". In 1999 am inceput facultatea de Psihologie, asta dupa cativa ani si cateva esecuri, bajbaind printre dorintele "ce-ai face cand vei fi mare?". Timp de zeci ani am ratacit, am cautat dar timid, fara forta, lasandu-ma influentata de exterior si ascultandu-mi atat de putin sufletul. Insa aveam nevoie de aceasta ratacire, avem nevoie de oamenii care m-au trantit la pamant, dar si de oamenii care mi-au intins o mana. Avem nevoie sa cred in forta care vine din mine, avem nevoie sa invat sa vibrez cu dorintele mele pentru a le materializa.

Am inceput timid anul trecut si am "explodat" anul asta... si asta e doar inceputul. Redescoperirea de sine tine toata viata... ce poti face insa este sa te feliciti pentru fiecare strat care il mai dai jos spre sufletul tau... nu cred ca vei fi niciodata pur insa vei fi tot mai aproape de tine, de sufletul tau.

Azi mai sunt timida si nu mi-e frica sa arat asta.
Azi ma emotionez de fiecare daca cand tin un curs, cand ma intalnesc cu clientii, cand merg undeva... si imi arat emotia.
Azi mai sunt incapatanata si ma impiedic in "cornitele" mele insa recunosc asta.
Azi n-am invatat ce inseamna cu adevarat iubirea si nu mi-e rusine sa recunosc deoarece e ceva ce mai am de descoperit.
Azi inca nu imi place iarna... si sunt ca un copil bonsumflat atunci cand sunt nevoita sa scot nasul afara si acesta imi ingheata.
Azi inca invat ce sa fac cu nostalgia unor vremuri demult apuse.
Azi pot fi cand foarte deschisa, avand un umor debordant cand foarte serioasa.
Azi imi permit mai mult sa fiu copilaroasa cu riscul de a parea deplasata.
Azi sunt la fel de puternica pe cat sunt de vulnerabila.

2009 a fost un an plin de invataminte, un an pe care il inchei destul de obosita, pentru ca ceea ce n-am gestionat foarte bine a fost pasiunea. Am pus atat de multa pasiune in ceea ce fac incat anul acesta uneori am uitat sa mananc, sa dorm, sa am grija de mine... :(

De aceea in acest sfarsit de an n-am reusit sa va raspund tuturor la mesaje insa tin sa va multumesc pentru gandurile voastre.

In 2009:

Am invatat cum e sa traiesti fara vreo plasa de siguranta, plasa care oricum e o iluzie
Am invatat cum sa vibrezi cu dorintele tale si sa ajungi sa le faci realitate: am materializat un nou sediu in oglinda cu cel pe care l-am avut pt ca mi-am dorit un sediu "ca si cel anterior", am materializat o vacanta in Mallorca pentru ca mi-am dorint o vacanta in Mallorca.
Am invatat sa ma uit la oameni pe strada, sa vad dincolo de aparente si sa le transmit ganduri bune.
Am invatat sa ofer recunostinta tuturor celor pe care ii apreciez si sa nu mai astept "momentul potrivit".
Am invatat ca poti sa traiesti si fara sa ai 1 leu in buzunar doar avand credinta.
Am invatat ca "nu trebuie" sa faci "totul" si nu mai "trebuie" sa iti planifici totul, nu conteaza CUM ajungi la implinirea dorintei tale, conteaza sa o ai.
Clipele ti le daruiesti tu, nu altcineva, asa ca am inceput sa fiu selectiva cu cine imi petrec timpul.
Am invatat ca nu poti forta oamenii sa stea in viata ta si sa le dai drumul daca vor sa plece.
Am invatat ca exista ceva in mine care atrage acele evenimentel bune sau rele in viata mea.
Am invatat sa imi cer iertate pentru ce exista in mine si imi provoaca neplaceri. Am invatat sa iert si sa ma iert.
Am invatat ca visul meu nu intotdeauna coincide cu visul celor dragii si atunci despartirea este necesara. :(
Desi cu cornite, am invatat ca intr-un zid exista intotdeauna o portita si in loc sa mai dau cu capul sa sparg zidul, sa am rabdarea necesara sa o gasesc.
Am invatat sa fiu responsabila pentru ceea ce sunt, pentru actiunile mele, pentru viata mea.
Sunt atenta la ce proiectez in realitatea vietii mele si incerc sa invat din ce imi transmite aceasta realitate.
Am invatat sa am grija la ceea ce gandesc, la ceea ce spun, la modul in care actionez.
Am invatat ca fara actiune orice dorinta ramane doar o dorinta.
Am invatat sa imi descopar acele credinte limitative si sa lucrez cu ele.
Am invatat ca daca tu nu te consideri valoros nimeni nu o va face.
Am invatat ca daca tu nu stii ce vrei altcineva nu poate sa vrea pentru tine.
Am invatat ca viata nu are nici o legatura cu "a merita", toti meritam si toti putem avea viata pe care ne-o dorim.
Am invatat ca ai puterea de a-ti creiona visele si apoi de a le da viata.
Am invatat ca vulnerabilitatea te face puternic.
Am invatat ca intunericul vine intotdeauna ca sa poti sa il luminezi tu.
Sunt fericita cu fericirea pe care singura mi-o creezi. E o alegere.
Am invatat ca necunoscutul este cadoul nostru al tuturor si cu cat avem mai multa incredere in Dumnezeu cu atat el are mai mare grija de noi. (nu uitat de cutiuta CEVA DE FACUT PENTRU DUMNEZEU).
Am invatat ca orice construiesti nu tine daca nu o faci cu inima curata.
Am invatat sa dau refresh vietii sau restart atunci cand o iau pe cai care ma indeparteaza de mine.
Am invatat ca poti crea momente magice, poti accesa orice resurse ai nevoie oricand si oriunde.
Am invatat ca e important sa lasi totul in urma chiar daca e dureros.
Am invatat ca pasiunea poate fi cel mai "turbo" motor posibil.
Am invatat ca niciodata nu stiu o stiu destul sau cu cat voi crede ca stiu mai multe cu atat imi voi da seama ca nu stiu nimic.
Am invatat ca unii oameni au nevoie doar de 2 vorbe pentru a reusi: "TU CONTEZI!"
Am invatat ca atunci cand esti trist, suparat sa lasi aceste sentimente sa treaca prin tine, nu fugi de ele pentru ca se intorc ca un bumerang. Traieste-ti tristetea, supararea, neputinta si apoi vei gasi puterea sa te ridici.
Am invatat ca soarele rasare intotdeauna dimineata depinde daca tu stii sa apreciezi ca a rasarit si pentru tine.
Am invatat ca te poti feri de ploaie dar e mai bine sa te lasi udat de ea pentru ca doar asa vei creste.
Am invatat ca viata e o calatorie insa in aceasta calatorie e bine sa nu iei bagajele cu tine pentru ca tot ce ai nevoie vei gasi pe drum.
Iar pe drum sa te bucuri de tot ceea ce intalnesti pentru ca asta inseamna adevarata fericire.
Am invatat ca atunci cand dai o bucatica din tine, ceilalti au tendinta de a-ti da si mai mult.
Am invatat ca atunci cand zambesti viata are alta culoare.
Am invatat ca poti dansa si fara muzica doar ascultandu-ti sufletul.
Am invatat ca la portile inchise ale sufletului se bate in zadar, asa ca lasati portile intredeschise.
Am invatat ca nu exista curaj, doar nebunia de a-ti urma visele.
Am invatat ca murdaria pe care o faci trebuie sa o cureti imediat astfel se imbacseste, invata sa spui Iarta-ma!
Am invatat ca nu exista succes, doar multumirea ca ai dat tot ce ai avut mai bun din tine in acel moment.
Am invatat ca poti intepeni si atunci ai nevoie de "unguente" pentru a te repune in miscare.
Am invatat ce bine e sa ai piedici in viata pentru ca ele te trezesc la realitate si iti ofera sansa de a trai cu adevarat.
Am invatat ca daca tot iubesc atat de mult primavara aceasta pot trai oricand in sufletul meu.

MULTUMESC:

lui Dumnezeu pentru ca atunci cand mi-am pus dorintele in cutiuta si daca au fost potrivite pentru mine le-a materializat.
parintilor mei pentru iubirea neconditionata si suportul acordat.
prietenilor mei "vechi" si "noi" pe care anul asta i-am cam neglijat fiind prea absorbita de noul meu drum, fara voi mi-ar fi fost mult mai greu anul acesta
colegelor mele Loredana, Camelia si celorlalti colaboratori care mi s-au alaturat anul acesta. Ceea ce am reusit vi se datoreaza si voua.
clientilor mei, pentru cele 334 de ore de coaching, am invatat de la fiecare dintre voi ceva si sunt mandra pentru realizarile voastre. VOI ati facut totul, eu doar v-am ghidat, incurajat si am observat schimbarea voastra care v-a dus spre soarele vostru interior.
cursatilor mei, cele 140 de ore de training, workshopuri, m-au imbogatit, mi-ati dat din intelepciunea voastra, din energia voastra, mi-ati daruit o bucatica din timpul vostru.
echipei IC Consulting (Cami, Garo) va imbratisez
clientilor mei pe partea de consultanta, persoanelor care au apelat la mine pentru gasirea unui job si pe care i-am dezamagit. Voi veti reusi si fara mine, gasindu-va taria si increderea in visul vostru.
colegilor mei de pe Empower, care au ajutat la cresterea mea ca om, ca profesionist. Multumesc lui Ionut si pentru increderea acordata de a impartasi pe acest site gandurile mele.
tuturor celor care mi-au citit macar un articol, pe blog, pe empower care mi-ati transmit atat de multe ganduri bune incat uneori imi venea sa zbor. Multumesc si acelora dintre voi care mi-ati trimis mailuri de felicitari si mi-ati spus ca va regasiti in ceea ce scriu.
Gabriel pentru oportunitatea de a-l intalni pe Bob Proctor
Iulia Sara, un exemplu de reusita si un suflet minunat. Datorita ei am acreditarea internationala de consiliere in cariera GCDF si am intalnit persoane minunate
celor din HR Club care au facut acest club sa prinda contur si anul viitor avem planuri mari
tuturor colegelor de la cursul de Psihoterapie Pozitiva
tuturor persoanelor pe care i-am cunoscut prin intermediul Romanian Managers
lui George de la Graffco, care ma ajuta cu tot ce inseamna "renasterea" mea, brandul Schimbare Pozitiva, va pregatesc multe surprize de la anul.
oamenilor care prin intermediul proiectelor lor au facut lumea aceasta mai buna (Lume buna, Asociatia Omnimind, O zi buna, O lume mai buna, Povestiri cu talc, Te simti bine.. etc.)
celor care m-au promovat anul asta, pe televiziune si radio.
multumesc si acelora care mi-au spus ca nu voi reusi, ca nu voi rezista, ca sunt un nimeni pentru ca m-ati incurajat sa fiu "nu cineva, ci EU".
Multumesc pentru ce NU am reusit sa fac anul asta pentru ca inseamna ori ca nu era potrivit pentru mine ori ca momentul potrivit va veni undeva in viitor

Cred ca e cel mai lung articol scris de mine si nu am spus nici jumatate din cine sunt azi, ce am invatat si pentru ce sunt recunoscatoare sau poate m-am repetat... asa mi-a venit. Hmm... nu am luat nici un Oscar si nu a fost un discurs de multumire, a fost o pagina vie din viata mea. E un exercitiu minunat pe care am putea sa il facem cu totii, cine suntem azi, ce acceptam si nu la noi, ce am invatat in acest an si pentru ce suntem recunoscatori.

Va urma si o lista a unor vise pe care ni le dorim implinite in anul viitor, nu uitati nu conteaza CUM, conteaza sa le AI pentru a nu trai visele altcuiva.

http://www.findingjoymovie.com/

Gand de sarbatoare pentru voi

Publicat de Delia at joi, 24 decembrie 2009 Comentarii (3)

Astazi s-a nascut Cristos
Mesia chip luminos
Laudati si Cantati
Si va bucurati!

Un gand de sarbatoare merge spre voi. Ma straduiesc ca aceasta sarbatoare sa nu isi piarda adevarata semnificatie, asta printre cadouri, betele, globuri, bradul frumos impodobit, multa mancare si bautura. :(
Avem aceasta sarbatoare pentru ca in noaptea aceasta s-a nascut Cristos. Ca esti credincios sau mai putin credincios conteaza mai putin, conteaza sa nu uiti ce anume sarbatoresti.
Sa ne bucuram ca suntem, sa ne bucuram de putin, sa ne bucuram de ce avem si nu sa ne necajim de ce nu avem. Si cu ocazia acestei sarbatori iti poti face singur un cadou, un cadou care poate valora mai mult decat iti poti inchipui. Iti poti darui o noua nastere a ta, o data nasterea lui Cristos. Cum poti face asta? Ia-ti timp pentru tine, stai de vorba si gandeste-te nu la cum ar fi daca... gandeste-te ce te defineste, pentru ce ai venit pe lumea asta, care e drumul tau... care sunt calitatile tale, care sunt succesele pe care le-ai avut pana acum, pentru ce anume esti recunoscator si care ar fi metafora vietii tale, cum vrei ea sa arate. Acorda-ti o noua sansa, aceea de a te naste din nou, fara a fi "alterat" de aceasta societate, fara a se prinde de tine acele obiceiuri care poate nu te reprezinta, fara griji, fara nevoie... existi TU prin tine.

Gandurile mele bune merg spre voi si va doresc o sarbatoare linistita si plina de momente de inspiratie!

Cadou pentru parinti

Publicat de Delia at duminică, 20 decembrie 2009 Comentarii (4)

Ma tot gandeam ce cadou inedit as putea sa le fac parintilor mei si atunci mi-a venit ideea de a scrie un post dedicat in totalitate lor. Ei nu prea au acces la calculator si vor primi acest post sub brad in noaptea de Craciun, impreuna cu toate articolele mele scrise pana acum. :)

Sa va povestesc putin despre parintii mei minunati. Eu sunt o rasfatata pentru ca am fost binecuvantata cu astfel de parinti. Nu am cuvinte sa ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest dar pe care incerc sa il pretuiesc cat pot eu de bine.

Parintii mei sunt pentru mine o minune, si nu doar pentru mine ci si pentru cei care ajung sa ii cunoasca. Sunt alaturi de mine indiferent de deciziile mele cu care sunt sau nu de acord. Ma iubesc neconditionat si nu imi impun nimic. Daca imi este mie bine ei sunt multumiti si fericiti. Parintii mei au "crescut" cu mine in aceasta ultima perioada cand eu am trecut prin multe schimbari. Au incercat sa inteleaga ce fac, atat cat au putut, si sa ma sustina. Sa va povestesc:

Tata - care e o enciclopedie, are foarte multe cunostinte din diverse domenii si daca vreau sa aflu ceva pe el il intreb. Nu a avut insa sansa sa se dezvolte profesional asa cum ar fi vrut, a ramas un "simplu" profesor si fiind din zodia "fecioara" parca tot timpul isi impunea limite.. Ei, tata acum imi "fura" carti de dezvoltare personala din biblioteca si citeste o data cu mine, incearca sa inteleaga ce inseamna NLP-ul, ce inseamna sa gandesti pozitiv... si culmea a reusit. Azi am un tata care gandeste pozitiv, care se bucura mai mult de viata si care nu se mai limiteaza, intelege ca exista atatea moduri de a vedea viata si poti alege sa o vezi intr-o lumina pozitiva.

Mama - este de o caldura sufleteasca nemaipomenita. Toata lumea ajunge sa o indrageasca. Ea ma tot cearta ca nu ii spun mai multe din cate stiu sa aplice si ea. Asa am invatat-o cum ar fi sa isi gaseasca ceva de lucru, fiind acum in pensie... si a reusit exact asa cum a vizualizat. :) Mama este "directorul meu de marketing", ea imi face promovarea serviciilor si tot timpul are la ea ba un flyer, ba o carte de vizita. Aaaa... si cand lumea se uita crucis ca nu intelege ce fac, mama ii intreaba daca au auzit de NLP. :D Va dati seama cum ar fi sa aflati despre NLP de la o doamna de 57 de ani?! :) Este o persoana calda de la care eu am invatat ce inseamna bunul gust, daruirea din inima si multe alte lectii pretioase de viata.

As putea scrie multe despre ei dar ma opresc aici.

Pana acum cativa ani ma "isterizam" din tot felul de nimicuri atunci cand veneau sarbatorile si nu reuseam sa apreciez ce "comori" am langa mine si sa ma bucur de ele, de niste parintii pe care poate unii dintre voi nu ii aveti sau nu ii mai aveti. :(

Pana acum cativa ani de sarbatori aveam in gand doar cum ar fi fost daca sarbatorile ar fi altfel... fara sa ma gandesc ca aceste sarbatori SUNT si e atat de minunat ca le pot petrece si cu ai mei parinti dragi.

Caldura parinteasca nu poate fi inlocuita si ma bucur ca sunt invaluita de ea si ca traiesc bucuria de a fi in preajma lor.

Am invatat sa imi manifest afectiunea ceea ce este iar un pas mare in schimbarea mea.

Mama, tata va iubesc si va multumesc pentru afectiunea pe care mi-o purtati, va multumesc pentru increderea pe care o aveti in mine, pentru iubirea neconditionata pe care mi-o aratati in mii de feluri, de fapt va multumesc ca existati si multumesc inca o data lui Dumnezeu ca mi-a dat un asa mare dar. Si acestea fiind spuse: oare credeti ca mai e nevoie ca eu sa cer vreun cadou sub brad?! Nu, totul paleste in mintea mea si totul are sens pentru ca parintii mei sunt alaturi de mine. Altfel orice cadou n-ar avea culoare, n-ar avea savoare si nu m-as putea bucura de el. Existam si ne bucuram asta e mesajul meu de Craciun!

Am renascut printr-o schimbare pozitiva

Publicat de Delia at luni, 14 decembrie 2009 Comentarii (5)

V-am tot amenintat de ceva vreme ca pregatesc ceva, o schimbare sau ma rog.. schimbarea am imbratisat-o si am lasat-o sa vina in viata mea.. pentru ca simteam ca ma indepartez de drumul meu.

Am scris mai multe despre ce inseamna aceasta schimbare in viata mea in articolul Schimbare Pozitiva de pe Empower. Realizam ceva in viata doar in urma unei schimbari, daca am fi ramas aceeasi am fi ramas in acelasi stadiu deci nu am fi realizat nimic. Oare in viata vrem sa "traim nimic", vrem sa nu ne realizam visele, oare scopul nostru in viata este sa dormim prin ea cat mai bine, profund daca se poate si sa ne trezim la 60 de ani ca am uitat de visele noastre, ba mai mult am crezut ca visele vin doar in somn si atunci le-am lasat acolo?!

Eu sunt azi ceea ce sunt pentru ca m-am schimbat si m-am schimbat foarte mult imbratisand schimbarile din viata mea. Chiar si atunci cand am crezut ca schimbarea care a venit fortat peste mine e cel mai groaznic lucru care mi se putea intampla mi-am dat seama ca de fapt aceea schimbare a fost cea care m-a dus spre implinirea viselor mele.

CRED cu tarie in schimbarile pozitive, sunt alaturi de oameni care fac schimbari majore in viata lor infruntandu-si frica. Anul acesta a fost un an in care am TRAIT cu adevarat. Am simtit cam tot ce mi-a adus viata in cale, cu bune si cu rele. Am avut parte atat de "succesuri dar si de esece" rasunatoare ambele si ma mandresc cu ambele. Insa datorita "esecelor" eu m-am schimbat iar azi am ajuns sa revin pe drumul meu. Sau din afara poate fi perceput acest pas ca si o nebunie. Am auzit de atatea ori ca sunt "nebuna" incat incep sa imi validez deciziile pe aceasta afirmatie. :) Cand imi zice cineva ca sunt "nebuna" deja e o confirmare ca sunt pe drumul cel bun. Da, poate sunt nebuna ca am renuntat la firma, asta am simtit insa. Da, poate sunt nebuna ca ma pun in slujba oamenilor, insa eu pentru asta simt ca am venit pe lumea asta. Da, poate sunt o idealista, poate viitorul pe care il vad eu e utopic, insa imi asum aceste lucruri. Ce vreau sa fac e atat de simplu si cred atat de necesar. Daca voi reusi impreuna cu voi ramane de vazut. Anul 2010 nu va fi un an usor economic, asta deja stim cu totii. Insa cu totii putem face ceva, iar puterea aceasta sta in inima fiecaruia. Ceea ce vreau eu sa fac este sa strang acesti oameni la un loc si sa ii ajutam. Pentru aceasta am lansat aceste grupuri de suport, iar aceste grupuri vor putea functiona la nivel national. Orice idee ai care crezi ca ar putea sa ii ajute pe ceilalti pentru a face o schimbare pozitiva in viata lor, ca e vorba de a impartasi experienta personal sau printr-un articol sau cum vezi tu contributia ta (este liber la idei) eu va voi sustine. Sub numele de Schimbare Pozitiva vreau sa luam putin din povara pe care multi o duc acum in spinare, sa inteleaga ca se poate trece peste orice obstacol daca DECIZI sa invii puterea ta interioara de a face asta. Daca ai nevoie de modele le vei putea gasi la noi. Daca vei avea nevoie de coaching sau workshopuri o sa fim aici. Insa puterea sta in tine.

Azi sunt ceea ce sunt datorita schimbarii, azi cand primesc zilnic mailuri de multumire de la oameni care se regasesc in articolele mele sau au fost la coaching sau workshopuri, simt ca fiecare dintre noi ii poate ajuta pe ceilalti. Oare nu ai vrea sa faci si tu o lume mai buna? Oare nu ai vrea si tu sa stii ca exista un loc unde poti sa iti regasesti puterea ta interioara? Eu cred ca da... si anul ce vine prevad ca vom fi o echipa mare dar mai ales o echipa inimoasa care va face diferenta in vietile multor oameni. E mult spus ca vom ajuta oameni, oamenii se vor ajuta singuri, noi insa vom fi alaturi de ei sa ii impulsionam si sa ii aplaudam. La sfarsitul lunii ianuarie vom avea gata si site-ul. Pana atunci ne gasiti pe Facebook si Twitter.

In curand...

Publicat de Delia at duminică, 6 decembrie 2009 Comentarii (7)

Am luat o pauza pentru ca pregatesc o schimbare. Da, v-am avertizat ca va fi o schimbare pe 6 decembrie. Viata e un joc de puzzle, remember?! Ei o bucatica de puzzle se lasa asteptata asa ca va trebui sa aman lansarea la apa. E bine ca ne fixam deadline-uri insa nu e nici o tragedie daca nu se intampla lucrurile cand vrem noi. Se intampla cand e potrivit sa se intample si cand noi suntem pregatiti sa primim.

Eu sunt fericita ca am tinut primul workshop Viata TA ca un joc de puzzle in Bucuresti si am intalnit oameni deschisi pusi pe actiune. E minunat cand vezi ca oamenii sunt atat de aproape de realizarea visului lor si informatia venita de la tine ii ajuta sa puna ultima bucatica de puzzle la locul ei. :)

Insa e decembrie, luna aceasta mi-a adus de multe ori tristete, nu mai gandesc cum gandeam acum cativa ani, insa e usor sa cazi in capcana melancoliei si sa iti plangi de mila. Nu am sa fac asta desi e tentant. Insa ma gandeam de ce unii dintre noi asteptam luna decembrie sa oferim un zambet, un cadou, o floare? Oare de ce nu putem face asta fara o ocazie anume?! Da, poate eu sunt adepta surprizelor si imi place sa surprind si sa fiu surprinsa fara motive anume. Insa sa nu uitam ca putem darui oricand.

Pentru cei care asteptati anuntul de azi imi cer scuze... insa viata nu ti-o poti planifica (cu tot ce vine ea) ci o traiesti pur si simplu. N-am reusit sa ma tin de promisiune insa ceea ce va pregatesc e minunat. Eu sunt entuziasta si sunt convinsa ca noul proiect va ajuta la schimbarea multor perspective asupra vietii. Da, vad asta clar si las toate obstacolele deoparte. Va multumesc pentru tot sprijinul vostru!

PS.: Va place noua infatisare a blogului?! :)

Eu cine sunt?

Publicat de Delia at duminică, 8 noiembrie 2009 Comentarii (8)

Marti, 10 noiembrie, la Cluj va avea loc lansarea cartii lui Mihail Musat "Eu cine sunt?" in minunata locatie Origine. Sunt foarte incantata de aceasta lansare si incantata de a-l cunoaste pe Mihail personal, tinand mai mult legatura online. Daca ar trebui sa il descriu pe Mihail intr-un singur cuvant as zice: SENIN. Sa cunosti in ziua de azi o persoana senina, care tot ce face face din suflet, care daruieste si este acolo unde simte ca este nevoie de el, e de-a dreptul reconfortant. Cartea lui Mihail sunt convinsa ca va fi primita ca un cer senin dupa o perioada in care poate in vietile fiecaruia a avut loc o furtuna. Mihail e un exemplu de viata pentru fiecare dintre noi doar pentru ca este asa cum zice "un om simplu si traieste o viata simpla".

Ma gandeam sa raspund si eu la intrebarea EU CINE SUNT? :)

Ei, fiind foarte sincera cu mine mi-am dat seama de urmatoarele lucruri:

Eu spun ca SUNT Delia. Delia pentru ca asa au decis parintii mei. Asadar nu am nici un merit ca SUNT Delia. :)

Apoi eu SUNT azi AICI. Asa vrea Dumnezeu sa fiu. Deci nici un merit ca sunt azi aici.

Eu de fapt SUNT pur si simplu si ma bucur in fiecare zi de asta.

Tendinta noastra este ca atunci cand suntem intrebati cine suntem sa spunem ce ne defineste: eu sunt inginer, eu sunt trainer, eu sunt bruneta, eu sunt ambitios, eu sunt frumos etc.

Insa tu ESTI si daca nu esti coach sau nu esti ambitios, sau nu esti frumos etc. Eu incerc sa nu ma atasez de titluri, de anumite calitati etc.

Daca te atasezi de titluri si iti spui: Eu sunt MANAGER?! Si intr-o zi nu o sa mai fii manager vei avea senzatia ca te-ai pierdut pe tine.

Eu vreau sa fie de ajuns sa fiu. :) Inca mai lucrez la asta. Multumesc Mihail de intrebare! Acesta este raspunsul meu!

Va astept marti la lansare!

Change

Publicat de Delia at duminică, 1 noiembrie 2009 Comentarii (4)

Trec printr-o perioada de transformare, a mea ca profesionist dar evident si a mea ca om. Scriu, incurajez si pledez pentru ascultarea vocii interioare pentru ca ea e cea care te directioneaza, ea e cea care iti arata semnele daca esti sau nu pe drumul TAU. Fac ceea ce fac cu mare placere insa contextul in care lucram nu ma lasa sa ma desfasor asa cum mi-as fi dorit, nu ma lasa sa ofer mai mult. Iar eu cred ca misiunea mea profesionala este sa ofer celorlalti comorile pe care le descopar si sa ii ghidez in descoperirea bucatilor de PUZZLE necesare pentru a avea viata pe care si-o doresc. Lucrurile se vor schimba... si cu siguranta in bine pentru ca am deja semne ca am revenit pe drumul MEU. Va mai dura putin si stiu ca va dura o perioada sa ma obisnuiesc cu gandul unui abandon dar o data cu acest abandon stiu ca voi renaste. In viata trebuie sa inveti sa renunti, trebuie sa inveti ca unele puzzle-uri nu se pot face si sa incepi unul nou. Puzzle-ul pe care l-am inceput nu m-a condus spre viata pe care mi-am dorit-o. Voi incepe altul, cu toate riscurile implicate pentru ca asta SIMT. Atunci cand te zbati prea mult, atunci cand ti-e greu de nu mai poti intreaba-te daca te-ai ratacit? Daca nu cumva ti-ai abandonat misiunea? Nu astepta! Prima data cand simti asta actioneaza, revino-ti! Gandeste-te doar asa... e ca si cum ai avea un puzzle, te-ai chinuit sa il faci, ai depus efort, timp, ai studiat etc. Mai ai putin.. insa exista un punct mort, nu gasesti o bucatica de puzzle nici in ruptul capului. Ai mai avut semne pe parcurs dar pana la urma cu mult mult efort ai reusit sa le depasesti si sa gasesti bucatica. Dar e tot mai greu. Daca insa reactionai mai devreme, iti urmai vocea interioara, incepeai un alt puzzle, bucatile vin usor spre tine... NU UITATI IN VIATA NU TREBUIE SA NE FIE GREU. Asa suntem invatati, insa poti atrage in viata ta acele bucati de puzzle, chiar fara sa fii nevoit sa le cauti. Vedeti ca folosesc conceputul de "puzzle" pentru ca viata mea, viata ta e ca un joc de puzzle. Eu voi incepe un nou puzzle, data oficiala de lansare va fi 06.12.2009, va fi un cadou de Mos Nicolae pentru mine, dar mai ales pentru voi toti, pentru ca tot ceea ce fac este sa incerc sa ofer cat mai mult. Am ajuns de la faza de dezamagire la faza de entuziasm... mi-am regasit bucuria si am convingerea acum ca schimbarea din viata mea este una pozitiva.

Vreau doar sa va reamintesc ca vom avea la Cluj al patrulea workshop "Viata TA ca un joc de puzzle: Hai sa aranjam piesele! pe 7 noiembrie. Mai sunt putine locuri. De asemenea voi tine acest workshop si la Bucuresti in data de 19 noiembrie. Va doresc un cer senin!

O noua viata

Publicat de Delia at sâmbătă, 24 octombrie 2009 Comentarii (0)

Ma gandesc mult in ultima vreme la ce "timpuri interesante" traim, evit sa folosesc timpuri "grele". Daca pana acum lucrurile mergeau, asa de la sine, dar mergeau, acum nimic nu mai merge, acum se simte ca nu avem o directie, nici noi ca tara, unele firme si pana la urma fiecare dintre noi care daca am mers pana acum la intamplare suntem scuturati si pusi sa ne cautam directia, sa ne cautam pe noi. Grea sarcina avem!

Eu simt iar nevoita sa renasc, ma simt iar nevoita sa mai dau jos o foita, sa mai curat trandafirii de spini... sa fac curat de tot felul de buruieni care s-au adunat in viata mea, cu voia sau fara voia mea. Dar aceste buruieni daca nu vor fi indepartate imi vor sugruma orice traire, orice proiect, orice gand bun.

Ma simt invadata de credinte si ganduri de genul: "si cum va fi?!" insa ma lupt cu ele. Viitorul meu stiu ca mi-l pot creea singura si perioada urmatoare este doar o schimbare de macaz, atat tot.

Incerc sa vad viata intr-o lumina calda si frumoasa desi afara e frig. Aceasta lumina calda si frumoasa e data de clientii mei, cursantii mei si proiectele mele care sunt bine primite si ajuta multa lume. Asta ma face sa merg inainte si asta ma face fericita.

Mesajul meu acum este: eu sunt, eu merit, eu am limitari, eu exist, eu fiintez, eu daruiesc, eu iubesc... intr-o viata noua.

Sustineti oameni care fac diferenta: Eu il sustin pe Mihail

Publicat de Delia at sâmbătă, 17 octombrie 2009 Comentarii (1)

Iubesc oamenii frumosi, oamenii care iubesc viata.

Iubesc oamenii deschisi, curajosi si care nu doar VOR sa faca ceva pentru noi toti ci chiar fac asta.

Acesti oameni sunt calzi, minunati, emana o energie care te magnetizeaza.

Intalnesc tot mai multi astfel de oameni in viata mea si ma simt onorata. Ma uit la ei cu admiratie si incerc si eu sa imi mai trimit ego-ul la plimbare.

Unul dintre acesti oameni este Mihail Musat. Desi nu ne-am cunoscut inca personal, prin ceea ce este, prin ceea ce face emana atata puritate, bunatate, credinta si iubire de oameni incat nu poti sa nu fii alaturi de el si de proiectele lui.

Atat el cat si oamenii de langa el, pe care i-a magnetizat, fac o treaba minunata in a ajuta lumea sa fie mai buna. Au tot respectul meu si toata pretuirea mea.

Am hotarat sa il sustin si eu pe Mihail in campania Cautam oameni mari. Sunt convinsa ca multe proiecte pe care le are in plan vor lua viata si mai ales vor schimba vieti.

Eu te indemn sa il sustii si tu. Tot ce trebuie sa faci este sa iti faci un cont pe cautamoamenimari.ro si sa il votezi aici in fiecare zi in cele 10 zile ale campaniei, intre 19-28 octombrie.

Va recomand sa va uitati in jurul vostru si sa promovati orice om bun, orice initiativa laudabila. Nu spuneti ca nu se poate, avem nevoie de oameni care pot visa la o lume mai buna. E important sa formam o comunitate, doar asa putem face diferenta.

Sustine un om bun

Sunt puternica... voi invinge frigul

Publicat de Delia at marți, 13 octombrie 2009 Comentarii (1)

A venit frigul... eu urasc frigul... evident ma intrebam azi de ce nu pot accepta o situatie pe care nu o pot controla? E frig, ploua, e urat si pot sa fac sa fie frumos in inima mea. N-am putut... cu fiecare ora ce trecea si cu fiecare "intalnire" cu frigul ma revoltam si mai tare. Imi spuneam ca eu pot sa aleg sa imi schimb starea, eu pot sa aleg sa imi fie bine, dar ceva din mine nu imi dadea voie sa accept aceste lucruri. Exista un blocaj. M-am tot gandit ce ma revolta de fapt?! Mi-am dat seama ca frigul ma face sa ma simt mica, ma face sa ma simt nesemnificativa, frigul ma face sa ma simt "fara puteri", eu care am reusit sa materializez vise, eu care am reusit sa vad viata altfel pana acum, frigul imi anula toate aceste lucruri. De aceea ma revoltam. Si mai e ceva... frigul ma face sa fug, sa ma ascund, sa caut un loc caldut si confortabil, iar eu am fost invatata sa ies in fata, eu m-am educat sa infrut viata, sa fac ceea ce imi place si sa ma simt bine. Si daca stau bine sa ma gandesc, ar mai fi ceva... frigul ma impinge sa caut caldura in bratele cuiva drag.

Normal ca nu imi dadea o stare buna, normal ca nu imi putea creea starea de bine.

Am coborat din norisor de ceva vreme... nu mi-a fost usor insa am simtit nevoia sa revin. Doar trebuia sa ma confrunt cu frigul si sa mai descopar ceva la mine. :) De maine am sa privesc frigul altfel... el ma face puternica, ma face o persoana deosebita pentru ca il accept, el ma ajuta sa vad caldura casei si caldura din sufletele noastre altfel... mult mai profund si cu o alta savoare. Ca e frig sau ca e soare pot face ceea ce imi doresc si pot sa imi materializez visele. Iar oameni dragi tot timpul am alaturi, asa ca o sa ii rog sa ma ia in brate mai des. :)

Pe norisor... NU aduceti furtuna!

Publicat de Delia at miercuri, 7 octombrie 2009 Comentarii (3)

Asa cum stiti "sunt" plecata... undeva pe un norisor. Atunci cand revii de undeva si te intorci in mediul de zi cu zi, daca stai sa observi cu adevarat ce se intampla in viata ta iti dai seama de ce te molipsesti. Daca nu faci asta te trezesti traind din nou aceeasi viata, te ia valul si problemele. Eu dragii mei refuz sa cobor de pe norisor, asa bine observ viata de acolo... Lumea este agitata, azi pe strada s-au impins si lovit de mine zeci de oameni (am avut de mers pe jos), nu tu pardon, nu tu nimic. Insa refuz sa ma enervez ba mai mult le trimit ganduri bune, probabil se grabesc, probabil nu m-au vazut etc.. Mi s-a intamplat sa comand una pe o terasa si sa primesc altceva, in loc sa ma enervez coborand de pe norisorul meu, am ales sa platesc ce mi s-a adus insa pe aceea terasa nu am sa mai merg. Si exemple de acest fel continua.. lumea in jurul meu este agitata, stresata, nervoasa, nemultumita. Ii inteleg, insa eu prefer sa vad viata din alta perspectiva. Aleg echilibrul, aleg sa nu ma enervez, aleg sa fiu calma, aleg sa ma bucur de lucruri simple care ma fac vie, de fapt aleg sa ma detasez de lucruri marunte si neplacute si sa ma asociez cu acelea care imi fac placere. Unele aspecte nu le pot schimba oricat as incerca, insa pot schimba atitudinea mea fata de ele. Eu aleg altceva asadar daca cineva ma injura, eu ii zic o vorba buna, daca cineva se uita urat la mine eu ii zambesc, daca cineva imi spune ca nu pot sa fac ceva ii zambesc si ii spun: visele mele devin realitate samd. Viata merita privita altfel, viata nu trebuie irosita cu lucruri marute, inutile si pe care nu le poti controla. Viata are gust, are savoare... de ce oare de multe ori alegem sa o facem prea acra, prea sarata, prea dulce incat ni se face rau?! Noi singuri ne condimentam viata. Eu prefer sa fiu pe norisor si presar ganduri bune spre voi, nici prea dulci, nici prea sarate, dar ganduri bune bune. E bine asa? Am insa o rugaminte: NU aduceti furtuna!

Plutesc

Publicat de Delia at vineri, 2 octombrie 2009 Comentarii (6)

Am revenit... am avut o perioada atata de faina, atat de linistita, plina de soare in suflet si cu o deschidere atat de mare spre devenirea mea. De cand suntem micuti visam cum o sa fie viata noastra cand o sa fim mari, sau pe vremea mea aveam acele oracole in care scriam ce ne dorim. :) Ei.. nu neaparat ceea ce am realizat conteaza ci cum ma simt acum. E minunat sa te simti bine tu cu tine, sa iti simti sufletul usor ca un fulg de nea. Senzatia ca pot obtine tot ce imi propun, ca pot sa imi fac visele sa devina realitate e minunata. Dar stiu de asemenea cat sunt de mica, stiu ca cineva stie mai bine ce e potrivit pentru mine.

Am reusit in ultima luna sa renunt la lupta, stiu ca toate se aranjeaza. Sunt convinsa ca tot ce am trait, bun si rau, a avut un rost. De asemenea am convingerea ca viata mea intra pe un nou fagas, un fagas in care am de o parte si de alta copaci frumosi, copaci care ma vor veghea, am convingerea ca o sa am parte de multa bogatie, mai ales bogatie sufleteasca si stiu ca nu voi fi singura pe acest drum. Cand esti tu impacat cu tine incepi sa fii rasplatiti si darurile pe care le primesc nu mai contenesc. Chiar daca sunt constienta ca imi lipseste o bucatica de iubire stiu ca ea exista undeva si va veni in viata mea la timpul potrivit.

Profesional am multe de daruit insa am facut multe greseli, greseli de adolescenta, din care am invatat si pot merge mai departe.

Senzatia pe care o simt acum e aceea de plutire, inca sunt pe un norisor deasupra drumului meu, noului meu fagas.... voi ateriza curand, lin si frumos. :)

Sa nu va mirati daca ma veti vedea topaind sau cu un zambet larg pe fata, sa nu va mirati daca ma vezi vedea visatoare... inca plutesc.

Nu imi doresc decat sa aveti si voi sansa de a gusta din aceasta stare pe care o am eu acum. Inchei dansand pe melodia de mai jos....

Lasa problemele in copac

Publicat de Delia at duminică, 13 septembrie 2009

Am avut parte de foarte multe lucruri in ultima perioada: agitatie, entuziasm, bucurie, stres, nostalgie, fericire, dezamagire, am cunoscut multi omuleti frumosi, deschisi, am dezvoltat multe proiecte noi, am visat si mai visez, am acumulat mult si mai ales am mai "crescut" ca sa nu zic "evoluat". :) Ma las dusa de evenimente... si bucatile de puzzle se aseaza si de multe ori am senzatia ca sunt ca intr-o poveste, totul se intampla mai rapid, cresc cat altii in 5 ani, minuni se intampla constant chiar daca minune pentru mine este sa pot sa ma bucur de ce am, de o cafea buna, de trezitul uneori tarziu, pentru mine este o minune sa intalnesc pe cineva nou care sa ma faca sa vad viata altfel sau poate fi o minune sa aflu de un film care reuseste sa ma faca sa gandesc astfel sau poate ma face pur si simplu sa zambesc. Uneori trebuie doar sa fii deschis la informatia care vine spre tine. La workshopurile noastre vin oameni deschisi, oameni frumosi, si stiti ca nu zic asta doar asa, cred foarte tare in ce spun. Vezi si simti asta la workshopurile noastre. Al doilea workshop "Viata TA ca un joc de puzzle" a fost unul reusit. Am avut de invatat si eu multe de la cei care au participat, asa cum incerc sa fac intotdeauna. Le multumesc pentru participare si astept sa imi comunice ce fel de puzzle-uri au reusit sa rezolve. :)

Pentru ca in continuare exista cereri pentru acest workshop, al treilea workshop "Viata Ta ca un joc de puzzle" va avea loc pe data de 10 octombrie in Cluj Napoca. M-am decis sa merg si la Bucuresti in noiembrie, unde am deja persoane inscrise si pe doritori ii rog sa imi scrie un email pentru a-i anunta data si detaliile legate de venirea mea in Bucuresti. La fel voi mai merge si in Timisoara, cel mai probabil la sfarsitul lui octombrie. :)

Am gandit acest workshop ca o introducere in ceea ce inseamna coachingul, versiunea mea asupra vietii si a modul in care poti rezolva puzzle-uri si poti sa faci visele sa devina realitate.

Pentru a-ti face visele sa devina realitate trebuie sa scapi intai de tot ce este negativ, tot ce te impiedica, iar de ce nu poti scapa incearca sa faci un acord cu acele lucruri si sa le accepti.

Stiti ca imi plac povestile, imi plac metaforele... Uite cum puteti face, e o poveste de pe site-ul Povesti cu talc:

"Un tâmplar pe care l-am angajat să mă ajute la reparaţia unui grajd vechi tocmai termină prima zi de muncă grea. Fierăstrăul electric s-a stricat şi l-a făcut să piardă o oră de muncă, după care camionul lui vechi nu a mai vrut să pornească. I-am propus să-l conduc acasă şi pe drum a fost foarte tăcut. Dar, de îndată ce-am ajuns, mă invită să-i cunosc familia. Când ne îndreptam către uşă, a privit pentru un moment un mic copăcel din faţa casei, atingându-i vârfurile ramurilor cu ambele mâini. Când s-a deschis uşa, s-a petrecut o transformare uimitoare. Faţa lui morocănoasă era plină de zâmbete. Şi-a îmbrăţişat copiii şi şi-a sărutat soţia. După aceea m-a acompania la maşină. Când am trecut pe lângă copăcel, din curiozitate, l-am întrebat de ce a atins ramurile înainte de a intra în casă. "Oh, este copacul meu de probleme", răspunse. “- Ştiu că nu pot evita problemele la muncă, dar un lucru e sigur: problemele nu sunt pentru acasă, nu trebuie să o preocupe pe soţia mea şi nici pe copii. Aşa că pur şi simplu le atârn în copac în fiecare seară când ajung acasă şi le reiau dimineaţa când plec iar la muncă.” “- Ce e interesant”, spuse surâzând, “că dimineaţa nu mai sunt atât de multe cum îmi amintesc că am lăsat în copac cu o seară mai înainte.”

Sugestia mea ar fi aceasta: Cand va merge rau, cand vreti sa scapati de probleme, cand aveti senzatia ca toate va merg pe dos, cand iti vine sa te gandesti NUMAI la ce NU merge in viata ta... cauta un loc unde iti poti lasa problemele: poate fi orice loc, de preferat un loc prin care nu treci zilnic. Vezi ce nu poti lasa acolo.... vezi ce totusi nu iti place si vrei sa iei cu tine: nu iti place ca esti incapatanat? Dar nu poti lasa incapatanarea ta acolo... atunci incearca sa o constientizezi si ia-o cu tine.. o accepti... e a TA.

Dupa o vreme poti reveni in acel loc si o sa realizezi ca te-ai stresat degeaba, ca acele probleme pe care le-ai lasat acolo nici nu erau asa mari... insa asa le percepeai tu... Daca lasi acolo "bucatile de puzzle" care nu fac parte din puzzle-ul tau ci doar te incurca... vei reusi mult mai usor sa iti indeplinesti visul. Incearca sa faci asta si vei vedea "problemele" prin alti ochi. Vei recunoaste imediat ce te impiedica sa ai viata pe care ti-o doresti. Astept impresii!

Ecoul vietii

Publicat de Delia at duminică, 6 septembrie 2009 Comentarii (5)

Joi, 3 septembrie, a avut loc primul workshop "Viata TA ca un joc de puzzle: Hai sa aranjam piesele". A fost emotionant, a fost provocator, a fost pe alocuri intimidant. Ambitia, perfectionismul inca ma bantuie... Trebuie sa recunosc ca sunt imperfecta si inca mai lucrez sa ma accept asa cum sunt. Eu am facut joi un pas important, am pasit din nou in necunoscut, in afara zonei mele de confort, am pasit sa mai pun o bucatica de puzzle in puzzle-ul meu legat de workshopuri. Am reusit sa imi depasesc anumite frici si asta ma face mai puternica. Intotdeauna cand incep un nou proiect am mari emotii... si nu mi le ascund, oamenii trebuie sa vada asta. Asa sunt eu, autentica, cu emotii, cu entuziasm, cu frica de a nu dezamagi. Omuletii de joi m-au inspirat, mi-au dat pofta si mai mare de a face ceea ce fac. Nu e grozav asta? Eu stiu ce daruiesc si primesc inzecit. E ca si povestea cu ecoul vietii. Daca nu o stiti povestea e asa:

Un tata cu fiul sau mergea prin multi, fiul se impiedica si se lovi, apoi striga: “Aaaaahhhhh!”

Ecoul se intoarse: “aaaaahhhh”.

Curios copilul striga: “Cine e acolo??” ecoul: “Cine e acolo”

Copilul isi intreba tatal: “Ce se intampla?”,

Tatal i-a explicat ca vocea aceea se numeste “ecou” , dar in realitate este ca VIATA !!!

Iti intoarce tot ceea ce faci si spui !!!

Viata noastra este o reflectare a propriilor noastre actiuni.

Daca doresti mai multa iubire in jurul tau, creeaza mai multa iubire in jurul tau. Daca doresti fericire, daruieste fericire celor ce te inconjoara.

Daca iti doresti o inima surazatoare, daruieste un suras in inima celor pe care ii intalnesti.

Aceasta se aplica tuturor aspectelor vietii! Vata iti va da inapoi exact ceea ce i-ai dat tu.

Viata ta nu este o coincidenta, ci este o reflectare a ta.

Cineva a zis: “Daca nu-ti place ce primesti inapoi… gandeste-te bine ce dai…!!”

Ce frumos, nu? Eu am sa continui sa imi urmez misiunea si voi darui ceea ce stiu, ceea ce sunt in felul meu aparte. Fiti cu ochii pe mine pentru ca pregatesc "grila de toamna". Simt inspiratia, o traiesc... o miros... e peste tot in jurul meu si imaginati-va cum se va manifesta aceasta si dupa o vacanta bine meritata. :)