2009... un an plin, un an bogat in experiente, un an provocator, un an in care s-a mai curatat un strat spre sufletul meu.
1999 a fost anul pe care l-am considerat multi ani dupa anul cel mai bun al vietii mele, au trebuit sa treaca 10 ani ca sa imi dau seama ca da in 1999 am cladit fundatia pentru ceea ce sunt acum, insa a trebuit sa ratacesc, a trebuit sa ma indepartez de adevarata mea "natura" pentru ca azi sa vad viata mea altfel, sa o traiesc, sa o iubesc, sa EXIST. In 1999 m-am angajat intr-o organizatie care m-a invatat ce inseamna profesionalismul, am intalnit oameni care si-au pus amprenta pe viata mea si datorita lor sunt ceea ce sunt azi, in 1999 am fost incurajata sa imi depasesc limitele, sa ies din zona mea de confort, sa studiez, sa calatoresc, sa nu imi mai fie frica de "ce-ar putea fi". In 1999 am inceput facultatea de Psihologie, asta dupa cativa ani si cateva esecuri, bajbaind printre dorintele "ce-ai face cand vei fi mare?". Timp de zeci ani am ratacit, am cautat dar timid, fara forta, lasandu-ma influentata de exterior si ascultandu-mi atat de putin sufletul. Insa aveam nevoie de aceasta ratacire, avem nevoie de oamenii care m-au trantit la pamant, dar si de oamenii care mi-au intins o mana. Avem nevoie sa cred in forta care vine din mine, avem nevoie sa invat sa vibrez cu dorintele mele pentru a le materializa.
Am inceput timid anul trecut si am "explodat" anul asta... si asta e doar inceputul. Redescoperirea de sine tine toata viata... ce poti face insa este sa te feliciti pentru fiecare strat care il mai dai jos spre sufletul tau... nu cred ca vei fi niciodata pur insa vei fi tot mai aproape de tine, de sufletul tau.
Azi mai sunt timida si nu mi-e frica sa arat asta.
Azi ma emotionez de fiecare daca cand tin un curs, cand ma intalnesc cu clientii, cand merg undeva... si imi arat emotia.
Azi mai sunt incapatanata si ma impiedic in "cornitele" mele insa recunosc asta.
Azi n-am invatat ce inseamna cu adevarat iubirea si nu mi-e rusine sa recunosc deoarece e ceva ce mai am de descoperit.
Azi inca nu imi place iarna... si sunt ca un copil bonsumflat atunci cand sunt nevoita sa scot nasul afara si acesta imi ingheata.
Azi inca invat ce sa fac cu nostalgia unor vremuri demult apuse.
Azi pot fi cand foarte deschisa, avand un umor debordant cand foarte serioasa.
Azi imi permit mai mult sa fiu copilaroasa cu riscul de a parea deplasata.
Azi sunt la fel de puternica pe cat sunt de vulnerabila.
2009 a fost un an plin de invataminte, un an pe care il inchei destul de obosita, pentru ca ceea ce n-am gestionat foarte bine a fost pasiunea. Am pus atat de multa pasiune in ceea ce fac incat anul acesta uneori am uitat sa mananc, sa dorm, sa am grija de mine... :(
De aceea in acest sfarsit de an n-am reusit sa va raspund tuturor la mesaje insa tin sa va multumesc pentru gandurile voastre.
In 2009:
Am invatat cum e sa traiesti fara vreo plasa de siguranta, plasa care oricum e o iluzie
Am invatat cum sa vibrezi cu dorintele tale si sa ajungi sa le faci realitate: am materializat un nou sediu in oglinda cu cel pe care l-am avut pt ca mi-am dorit un sediu "ca si cel anterior", am materializat o vacanta in Mallorca pentru ca mi-am dorint o vacanta in Mallorca.
Am invatat sa ma uit la oameni pe strada, sa vad dincolo de aparente si sa le transmit ganduri bune.
Am invatat sa ofer recunostinta tuturor celor pe care ii apreciez si sa nu mai astept "momentul potrivit".
Am invatat ca poti sa traiesti si fara sa ai 1 leu in buzunar doar avand credinta.
Am invatat ca "nu trebuie" sa faci "totul" si nu mai "trebuie" sa iti planifici totul, nu conteaza CUM ajungi la implinirea dorintei tale, conteaza sa o ai.
Clipele ti le daruiesti tu, nu altcineva, asa ca am inceput sa fiu selectiva cu cine imi petrec timpul.
Am invatat ca nu poti forta oamenii sa stea in viata ta si sa le dai drumul daca vor sa plece.
Am invatat ca exista ceva in mine care atrage acele evenimentel bune sau rele in viata mea.
Am invatat sa imi cer iertate pentru ce exista in mine si imi provoaca neplaceri. Am invatat sa iert si sa ma iert.
Am invatat ca visul meu nu intotdeauna coincide cu visul celor dragii si atunci despartirea este necesara. :(
Desi cu cornite, am invatat ca intr-un zid exista intotdeauna o portita si in loc sa mai dau cu capul sa sparg zidul, sa am rabdarea necesara sa o gasesc.
Am invatat sa fiu responsabila pentru ceea ce sunt, pentru actiunile mele, pentru viata mea.
Sunt atenta la ce proiectez in realitatea vietii mele si incerc sa invat din ce imi transmite aceasta realitate.
Am invatat sa am grija la ceea ce gandesc, la ceea ce spun, la modul in care actionez.
Am invatat ca fara actiune orice dorinta ramane doar o dorinta.
Am invatat sa imi descopar acele credinte limitative si sa lucrez cu ele.
Am invatat ca daca tu nu te consideri valoros nimeni nu o va face.
Am invatat ca daca tu nu stii ce vrei altcineva nu poate sa vrea pentru tine.
Am invatat ca viata nu are nici o legatura cu "a merita", toti meritam si toti putem avea viata pe care ne-o dorim.
Am invatat ca ai puterea de a-ti creiona visele si apoi de a le da viata.
Am invatat ca vulnerabilitatea te face puternic.
Am invatat ca intunericul vine intotdeauna ca sa poti sa il luminezi tu.
Sunt fericita cu fericirea pe care singura mi-o creezi. E o alegere.
Am invatat ca necunoscutul este cadoul nostru al tuturor si cu cat avem mai multa incredere in Dumnezeu cu atat el are mai mare grija de noi. (nu uitat de cutiuta CEVA DE FACUT PENTRU DUMNEZEU).
Am invatat ca orice construiesti nu tine daca nu o faci cu inima curata.
Am invatat sa dau refresh vietii sau restart atunci cand o iau pe cai care ma indeparteaza de mine.
Am invatat ca poti crea momente magice, poti accesa orice resurse ai nevoie oricand si oriunde.
Am invatat ca e important sa lasi totul in urma chiar daca e dureros.
Am invatat ca pasiunea poate fi cel mai "turbo" motor posibil.
Am invatat ca niciodata nu stiu o stiu destul sau cu cat voi crede ca stiu mai multe cu atat imi voi da seama ca nu stiu nimic.
Am invatat ca unii oameni au nevoie doar de 2 vorbe pentru a reusi: "TU CONTEZI!"
Am invatat ca atunci cand esti trist, suparat sa lasi aceste sentimente sa treaca prin tine, nu fugi de ele pentru ca se intorc ca un bumerang. Traieste-ti tristetea, supararea, neputinta si apoi vei gasi puterea sa te ridici.
Am invatat ca soarele rasare intotdeauna dimineata depinde daca tu stii sa apreciezi ca a rasarit si pentru tine.
Am invatat ca te poti feri de ploaie dar e mai bine sa te lasi udat de ea pentru ca doar asa vei creste.
Am invatat ca viata e o calatorie insa in aceasta calatorie e bine sa nu iei bagajele cu tine pentru ca tot ce ai nevoie vei gasi pe drum.
Iar pe drum sa te bucuri de tot ceea ce intalnesti pentru ca asta inseamna adevarata fericire.
Am invatat ca atunci cand dai o bucatica din tine, ceilalti au tendinta de a-ti da si mai mult.
Am invatat ca atunci cand zambesti viata are alta culoare.
Am invatat ca poti dansa si fara muzica doar ascultandu-ti sufletul.
Am invatat ca la portile inchise ale sufletului se bate in zadar, asa ca lasati portile intredeschise.
Am invatat ca nu exista curaj, doar nebunia de a-ti urma visele.
Am invatat ca murdaria pe care o faci trebuie sa o cureti imediat astfel se imbacseste, invata sa spui Iarta-ma!
Am invatat ca nu exista succes, doar multumirea ca ai dat tot ce ai avut mai bun din tine in acel moment.
Am invatat ca poti intepeni si atunci ai nevoie de "unguente" pentru a te repune in miscare.
Am invatat ce bine e sa ai piedici in viata pentru ca ele te trezesc la realitate si iti ofera sansa de a trai cu adevarat.
Am invatat ca daca tot iubesc atat de mult primavara aceasta pot trai oricand in sufletul meu.
MULTUMESC:
lui Dumnezeu pentru ca atunci cand mi-am pus dorintele in cutiuta si daca au fost potrivite pentru mine le-a materializat.
parintilor mei pentru iubirea neconditionata si suportul acordat.
prietenilor mei "vechi" si "noi" pe care anul asta i-am cam neglijat fiind prea absorbita de noul meu drum, fara voi mi-ar fi fost mult mai greu anul acesta
colegelor mele Loredana, Camelia si celorlalti colaboratori care mi s-au alaturat anul acesta. Ceea ce am reusit vi se datoreaza si voua.
clientilor mei, pentru cele 334 de ore de coaching, am invatat de la fiecare dintre voi ceva si sunt mandra pentru realizarile voastre. VOI ati facut totul, eu doar v-am ghidat, incurajat si am observat schimbarea voastra care v-a dus spre soarele vostru interior.
cursatilor mei, cele 140 de ore de training, workshopuri, m-au imbogatit, mi-ati dat din intelepciunea voastra, din energia voastra, mi-ati daruit o bucatica din timpul vostru.
echipei IC Consulting (Cami, Garo) va imbratisez
clientilor mei pe partea de consultanta, persoanelor care au apelat la mine pentru gasirea unui job si pe care i-am dezamagit. Voi veti reusi si fara mine, gasindu-va taria si increderea in visul vostru.
colegilor mei de pe Empower, care au ajutat la cresterea mea ca om, ca profesionist. Multumesc lui Ionut si pentru increderea acordata de a impartasi pe acest site gandurile mele.
tuturor celor care mi-au citit macar un articol, pe blog, pe empower care mi-ati transmit atat de multe ganduri bune incat uneori imi venea sa zbor. Multumesc si acelora dintre voi care mi-ati trimis mailuri de felicitari si mi-ati spus ca va regasiti in ceea ce scriu.
Gabriel pentru oportunitatea de a-l intalni pe Bob Proctor
Iulia Sara, un exemplu de reusita si un suflet minunat. Datorita ei am acreditarea internationala de consiliere in cariera GCDF si am intalnit persoane minunate
celor din HR Club care au facut acest club sa prinda contur si anul viitor avem planuri mari
tuturor colegelor de la cursul de Psihoterapie Pozitiva
tuturor persoanelor pe care i-am cunoscut prin intermediul Romanian Managers
lui George de la Graffco, care ma ajuta cu tot ce inseamna "renasterea" mea, brandul Schimbare Pozitiva, va pregatesc multe surprize de la anul.
oamenilor care prin intermediul proiectelor lor au facut lumea aceasta mai buna (Lume buna, Asociatia Omnimind, O zi buna, O lume mai buna, Povestiri cu talc, Te simti bine.. etc.)
celor care m-au promovat anul asta, pe televiziune si radio.
multumesc si acelora care mi-au spus ca nu voi reusi, ca nu voi rezista, ca sunt un nimeni pentru ca m-ati incurajat sa fiu "nu cineva, ci EU".
Multumesc pentru ce NU am reusit sa fac anul asta pentru ca inseamna ori ca nu era potrivit pentru mine ori ca momentul potrivit va veni undeva in viitor
Cred ca e cel mai lung articol scris de mine si nu am spus nici jumatate din cine sunt azi, ce am invatat si pentru ce sunt recunoscatoare sau poate m-am repetat... asa mi-a venit. Hmm... nu am luat nici un Oscar si nu a fost un discurs de multumire, a fost o pagina vie din viata mea. E un exercitiu minunat pe care am putea sa il facem cu totii, cine suntem azi, ce acceptam si nu la noi, ce am invatat in acest an si pentru ce suntem recunoscatori.
Va urma si o lista a unor vise pe care ni le dorim implinite in anul viitor, nu uitati nu conteaza CUM, conteaza sa le AI pentru a nu trai visele altcuiva.
1 Comentarii:
Multumim mult de impartasire.
Ma pliez mult pe povestea ta, inclusiv cu angajarea din 1999... doar ca schimbarile la mine se tot petrec de vreo doi ani si... tot continua.
Te imbratisez, Delia
Trimiteți un comentariu