O poveste trista

sursa foto: Inmagine

Nu se poate sa nu fii impresionat de povestea lui Michael Jackson, am crescut cu muzica lui, avem o istorie de viata personala tesuta pe muzica lui. Dar e o poveste trista, intotdeauna cand ma uitam la el ma uitam cu mila si ma gandeam ca nu mi-as dori sa simta nimeni aceea mila pe care o simteam eu pentru el... nefericirea lui transparea si parca tot in jurul lui era trist si fara viata. Inca nu imi dau seama cum a ajuns aici, un geniu, un om care avea un suflet de copil, sa isi doreasca atat de mult sa isi faca rau si nimeni sa nu il poata ajuta. Ma gandesc la una din zecile de melodii ale lui: You are not alone... din pacate in fata mortii suntem singuri. Din pacate in fata vietii suntem singuri. Viata e atat de generoasa, e atat de frumoasa, te poate face sa vibrezi dar si sa cazi. Poti avea alaturi oameni minunati, poti avea alaturi vindecatori, poti avea alaturi zeci de exemple de reusita, daca tu alegi sa traiesti altfel, esti singur in fata vietii. Am prieteni dragi, am clienti... carora le spun.. schimbarile le facem NOI, si doar noi, alegerile le facem noi si doar NOI, raspunsurile toate sunt in noi si doar in NOI. Sansele sunt langa noi daca vrem si alegem sa le vedem sau acestea ni se par ca se "ascund" pentru ca noi nu vrem sa le vedem. Cred ca v-ati obisnuit deja ca vorbesc din cele traite de mine nu neaparat din carti. Si eu aleg sa fiu trista sau aleg conjuncturi care ajung sa imi dauneze... dar invat si constientizez unde am gresit. Suntem atat de puternici, suntem unici si minunati, suntem adevarati. Insa daca uitam asta ajungem gradual sa nu ne mai traim viata... Michael e un exemplu in acest sens. Ma mai intreb de multe ori la obiectivele pe care noi ni le setam: vreau bani, vreau avere, vreau cariera, vreau renume.... oare asta e ce vreau eu sa traiesc? Oare acestea ar fi valorile care ma fac pe mine fericita? Oare faima, banii, averile au legatura cu fericirea? Ma gandesc acum la oamenii simpli pe care i-am cunoscut de-a lungul timpului, care aveau o seninatate, aveau o lumina pe fata lor si nu gaseau nici o ingrijorare din faptul ca maine poate nu ar fi avut ce sa puna pe masa. Stiau dinainte ca va fi bine, fara a fi citit poate o carte in viata lor. Pledez pentru trairea vietii, a fiecarei zile, a sentimentelor, a vibratiilor, a intuitiei, a abandonarii si a credintei. Si haideti sa il plangem pe Michael Jackson dar il acelasi timp sa plangem si sa ingropam si acele parti din noi care ne fac rau si nu ne lasa sa traim! Eu ingrop controlul, frica si neincrederea. Voi ce ingropati?