Imi pun gandurile in sertarase

Articolul precendent a fost facut la nervi, am fost atat de furioasa cum foarte rar mi se intampla. M-am "nervat" cum imi place mie sa spun. Incerc sa ignor multe lucruri care se intampla in jurul meu, incerc sa nu ma uit la televizor, incerc sa nu ma las afectata de prostia si nesimtirea unora. Insa nu poti face asta la nesfarsit. Eu sunt convinsa ca imi pot creea viitorul pe care mi-l doresc, insa sa fie in tara asta?! Nu stiu... va fi acolo unde va vrea Dumnezeu. Eu insa n-am sa renunt la visele mele "no matter what".
Viata mea e imperfecta si mi-e drag de ea asa cum e. Eu sunt imperfecta si incepe sa imi fie drag de mine asa cum sunt, poate acum incep sa ma iubesc pe mine cu adevarat. E greu si totodata usor sa scrii genul de articole pe care le scriu eu, insa lumea ar fi bine sa inteleaga ca suntem si noi oameni, insa oameni care muncim la viziunea noastra si pentru ca "muncim" mai si gresim, mai avem si esecuri, mai avem si momente de panica si insecuritate. Insa nu renuntam niciodata si crestem. Eu ma mir cate invat despre mine zilnic, ma mir de revelatiile pe care le am, ma mir de schimbarile pe care le fac in viata mea.
Incerc sa nu ma plang, insa de tara asta, de unii oameni care ne conduc ma simt obligata sa o fac.

Acum ceva vreme am scris ca mi-am dat un "refresh vietii".... s-a intamplat intai sa am mai mult timp pentru mine... ce s-a intamplat cu adevarat a fost ca am vazut viata mea mai clar. Insa am vazut si lucrurile neplacute. :( Degeaba am dat refresh, imaginea era aceeasi, doar mai clara. Mi-am dat seama ca in ultima vreme benzina mea a fost pasiunea si modul in care ma daruiesc in tot ceea ce fac... insa aceasta benzina s-a scumpit, mi-e din ce in greu sa ma alimentez. Iar acum am ramas aproape fara... mai rezist insa am nevoie sa ma alimentez sau poate sa iau o pauza. Ceea ce am nevoie clar este disciplina, autoeducare, organizare. Pasiunea te impinge sa lucrezi in nestire si uiti de tine, uiti ca ai si tu nevoie de lucruri normale si simple. Astfel am nevoie sa imi pun gandurile in sertarase.
Un sertar va fi dedicat rasfatului si gasirii de resurse. Va fi inca un pas spre evolutia mea, inca o lectie de viata.

Protest de antreprenor

M-am suparat azi... rau de tot. Nu stiu.. voi nu aveti niciodata senzatia ca parca nu va recunoasteti tara in care traiti.. parca oamenii astia, sau ma rog.. mi-e greu sa ii numesc oameni desi au 2 maini si 2 picioare, "astia" care cica ne reprezinta ne fac de ras peste tot. Astia care ar trebui sa ne sprijine ne dau in cap. M-am saturat sincer... mi-e sila. Eu ca mica antreprenoare.. sau cum m-oi fi chemand mi-e greu sa rezist pe piata si nu pentru ca nu am clienti, ci pentru ca sunt sufocata de stat. Oare "astia" nu isi dau seama ca ne duc de rapa pe toti? Sa luam cazul meu.. ca sa rezist in mod normal ar trebui sa imi maresc tarifele, asadar cei care vin la mine vor trebui sa plateasca mai mult. Dar eu daca fac asta nu fac pentru a avea neaparat profit ci pentru a supravietui. Asta e o tara normala? Si pentru ca imi respect clientii si pentru ca vad ca am rezultate si lumea e multumita merg inainte... insa cu sacrificii mari. Cu munca sustinuta de 12 ore pe zi, cu strans cureaua, nu tu concediu, nu tu shopping etc. Si ma gandesc atunci banii pe care ii dau eu facand toate aceste sacrificii sunt la discretia unei tanti Udrea sau Ritzi, pai sa nu faci cu nervii???!!! Sa nu te enervezi cand vezi ca te reprezinta nenea Becali si mandra Eba.. si au toale de mii de euro pe ei. Pai sa nu iti vina sa iti iei campii??? Adica eu sa fac sacrificii, sa muncesc pe branci ca altii sa se lafaie?! Normal ca nu am sa renunt, dar am senzatia uneori ca sunt tampita. Am senzatia ca poate nu reusesc sa fiu un bun manager, naiba stie... si parca noi astia care facem lucrurile cu pasiune noi suntem cei mai afectati. Pentru mine conteaza sa am clientii multumiti, banii vin si ei.. dar nu atat cat sa nu mai trebuiasca sa fac atatea sacrificii... si fratilor am obosit. Si as avea nevoie de o vacanta... insa nu mi-o permit.. stiti.. impozite. Oare chiar nu putem face nimic?! Oare avea dreptate Octavian Paler?

Privind inainte

De data aceasta am sa fac o marturisire. In weekenduri ma mai uit la filme pentru copiii. Au mesaje simple, sunt istorioare care te relaxeaza.. si intotdeauna finalul este unul pozivit. :)
Ei intr-un astfel de film am auzit o replica, data de bunic nepoatei: "Indiferent cat de greu iti este nu uita ca nu a fost niciodata sa nu vina primavara". E din ciclul: intotdeauna dupa furtuna rasare soarele, dupa greu urmeaza bine samd. Si asa este... insa cred ca depinde si de noi cat timp acceptam sa fim tristi, sa ne plangem, sa ne complacem... cred ca putem sa aducem primavara mai devreme sau chiar putem sa o purtam in suflet. Depinde de noi! Normal ca o sa avem si momente proaste, e normal sa avem esecuri, vom fi toata viata dezamagiti de unii de altii.. de NOI, insa putem ne asumam responsabilitatea pentru asta si sa mergem mai departe. Primavara va veni cu siguranta... speranta exista pentru toti si in noi toti... iubirea este pretutindeni. Eu am dat refresh vietii... primul lucru care s-a intamplat a fost ca am avut mai mult timp pentru mine. Sa vedem ce urmeaza. :)

Refresh vietii

Voi incepe cu o intrebare azi... Ati simtit vreodata ceva atat de intens incat stiati ca acel lucru se va intampla?! Nu ma refer la ceva negativ.. ci din contra la ceva pozitiv. Se spune ca simtim primejdia.. insa cum e insa sa simti ca spre tine se indreapta o minune.. ca aceasta va deschide usa vietii tale. Nu stiu sa ma explic si nu stiu ce se va intampla.. pentru ca n-ar fi minune daca as stii... insa simt... miros.. adulmec ceva. N-am luat-o pe ulei stai linistiti si nici droguri nu iau... e drept ca sunt foarte obosita insa. :) Insa nu pot sa trec peste acest sentiment puternic pe care il am. Tot azi veneam spre casa, trebuia sa imi iau bilet si venea deja un autobus. Am hotarat sa nu ma grabesc.. autobusul a venit.. a stat in statie.. eu imi luasem biletul.. parca ma astepta pe mine. Atunci m-am gandit.. oare in viata nu e la fel?! Unele masini ne asteapta sa ne duca in directia potrivita, altele nu ne asteapta... sau in altele vrem sa urcam cu totdinadinsul si ne duc in directii gresite, in altele refuzam sa urcam. Asa facem in relatii, asa facem cu jobul, asa ne jucam cu viata sau mai bine zis ea cu noi. Insa tot azi m-am gandit.. daca eu stau in statia nepotrivita... daca drumul meu spre minune nu de aici trebuie sa il iau?! Cautam uneori frenetic sa ne fie bine insa urcam in masina care nu trebuie, stam intr-o statie gresita, uitam sa coboram cand e cazul samd. Cum bine spunea Wayne Dyer imi pierd cheile in casa, se ia curentul, iar eu decid sa caut cheile afara pentru ca acolo am lumina. Am simtit nevoia sa dau un refresh vietii mele.. pot sa fac asta doar din interior si astfel se va schimba ceva in exterior. Promit sa va tin la curent! :)

Credinte limitative

Incep acest post zambind... scrisesem deja despre acest subiect insa nu s-a salvat nimic. Ma gandesc cat de suparate sunt credintele mele limitative ca le atac incat se razbuna pe mine. :) Hihi

Ei.. despre asta vorbeam.. credintele astea care ne saboteaza dorintele, visele. Pentru a reusi in tot ceea ce ne propunem trebuie sa aflam cine suntem, insa dupa cum stiti AUTOCUNOASTEREA DUREAZA TOATA VIATA. Ma bucur insa de acest proces zi de zi, azi nu mai sunt cea de ieri.. si vad in fiecare zi progrese. Am inceput si lupta asta cu credintele mele limitative, le vad si la clientii mei, toti le avem, am fost educati intr-un anumit fel sau le-am dobandit in urma unor experiente. Credinta care ma limiteaza pe mine e aceea ca mi se pare ca este greu de obtinut orice... cred.. obtin... insa totul e greu si cu efort. E greu sa reusesti profesional, e greu sa gasesti iubirea, totul se obtine cu munca si sudoare. Recunoasteti?! Ei, asa cum v-am spus i-am venit de hac acestei credinte cu ajutorul lui Bob Procter. Bob Procter este unul dintre oamenii care au facut parte din filmul The SECRET si care va veni in Romania pe data de 20 noiembrie. Va voi tine la curent cu acest eveniment.
Asadar Bob spune in felul urmator: fa-ti 2 liste pe 2 foi diferite. Una sa contina acele credinte, acele frici care te impiedica pe tine sa ai ceea ce iti doresti. Asa cum v-am spus cazul meu.. poate fi ca totul se obtine greu, poate fi orice fel de frica pe care o ai. Luati-va timp pentru acest exercitiu si notati-va cum va simtiti avand aceste credinte. Apoi pe a doua lista incercati sa schimbati aceste credinte in ceva pozitiv: e greu sa reusesti profesional inlocuiesti cu e usor sa reusesti profesional, e greu sa gasesti iubirea cu e usor sa gasesti iubirea samd. E un exercitiu foarte interesant. Cum te simti acum? Nu te simti mai aproape de visele tale? Acest exercitiu ne ajuta sa constientizam ceea ce ne saboteaza visele, constientizand aceste lucruri putem sa lucram cu ele si sa le eliminam din viata noastra. Poate nu o sa vi se para real ceea ce spuneti insa cu exercitiu veti reusi. Imediat dupa ce am facut acest exercitiu am vorbit cu cineva cu care nu am vorbit de multa vreme si care vroia sa stie ce mai fac. Ei... am inceput cu "e greu" insa mi-am dat seama imediat si m-am corectat... e deja un mare progres, deci acest exercitiu functioneaza de aceea il impartasesc cu voi.
Bob Procter este un om fenomenal si am sa va tin la curent cu multe din lucrurile pe care le-am invatat de la el.
In plus fata de ce a spus Bob eu am decis in felul urmator: In incheierea foii cu credintele limitative pe care am descoperit-o sa scriu: "Multumesc pentru aceste credinte limitative care au existat in viata mea si care m-au ajutat in felul lor chiar daca nu stiu care e acela, insa in acest moment DECID SI ALEG sa renunt la ele." Iar aceea foaie am rupt-o in bucatele si in acest timp mi-am imaginat cum aceste credinte se fac si ele bucatele incat nu se vor mai putea pune la un loc.
Iar foaie in care am scrie noile credinte am decis sa o citesc zilnic si sa simt cum ele devin realitate... sa le vad ca si cand sunt reale. Spre exemplu: E usor sa gasesti iubirea... Iubirea este deja in viata mea... etc.
Acest exercitiu poti sa il faci la un anumit interval de timp pentru ca in fiecare zi mai poti descoperi ceva despre tine.
Mai jos il aveti pe Bob vorbind despre credinte.

Recunostinta

 

Sursa foto: Inmagine

Ma gandeam azi, cumva privind in urma, cat de mult m-am schimbat. Ma schimb zi de zi pentru in fiecare zi descopar ceva despre mine. Acum cativa ani buni obisnuiam sa tin usa asta spre mine aproape tot timpul inchisa... si cand o deschideam nu imi placea ce vad. Asa credeam eu atunci si vina nu era nicioadata a mea ci cautam tot timpul raspunsuri in exterior. Cautam apreciere in exterior, cautam recunoastere, cautam iubire, cautam viata mea in afara mea. Viata era in mine, viata este in noi, iar exteriorul este ceea ce proiectam noi, imaginea pe care o emitem noi din interiorul nostru. Greu de inteles asta si mai ales greu de admis. Cum adica proiectez eu in exterior ceva ce nu imi place? Cum ceea ce mi se intampla negativ e responsabilitatea mea? Ei.. este 100% responsabilitatea noastra. Viata pe care o avem e a noastra si doar a noastra si putem sa facem in asa fel incat sa o traim cu adevarat. Un prim pas pe care trebuie sa il facem este sa fim recunoscatori, sa apreciem cu adevarat si din suflet ce avem in viata noastra. Avem obiective, avem vise si le urmam... dar ce se intampla cu drumul spre visele noastre? Cum putem avea pace in suflet? Viata nu este doar o goana dupa fericire si vise implinite, viata inseamna sa vibrezi zi de zi din toata fiinta, sa simti ca traiesti in prezent, sa simti ca ESTI viu. 

Asadar vreau sa imi exprim si eu recunostinta pentru viata pe care o am azi. Multumesc lui D-zeu pentru ca SUNT si sunt asa cum sunt. Multumesc pentru parintii mei minunati, receptivi si un sprijin adevarat pentru mine. Multumesc pentru prietenii pe care ii am si care imi sunt tot timpul alaturi. Multumesc clientilor pentru ca au beneficiat de serviciile mele. Multumesc pentru oportunitatile si obstacolele pe care le-am intalnit in viata. Multumesc pentru sanatatea mea dar si pentru anumite probleme de sanatate pe care le am. Sigur aceste probleme imi transmit un mesaj. Multumesc pentru noul sediu pe care il am, pentru tot ce am achizionat si ma face sa ma simt pe drumul cel bun. Multumesc pentru faptul ca vad, aud, simt si traiesc cu adevarat. Multumesc pentru ploaie, multumesc pentru soare, multumesc pentru furtuna, multumesc pentru verde. Multumesc pentru ca pot merge, multumesc ca sunt libera. Mai sunt atatea lucruri pentru care am sa multumesc si uite... vedeti... toti avem pentru ce multumi si nu trebuie sa facem asta doar de Pasti si de Craciun sau de zilele noastre de nastere, ar fi bine sa facem asta zilnic si sa vedem ce norocosi suntem. Viata este frumoasa! Tu pentru ce esti recunoscator?

Strategic Consult are 1 anisor :)

 

Strategic Consult - We change your perspective!

Azi e o zi speciala pentru mine. Fac un 1 anisor de cand am decis sa fac ceva pe firma mea, 1 an de cand am avut primul meu sediu, 1 an de cand a inceput toata nebunia. Am o istorie foarte interesanta legat de acest inceput, insa ceea ce vreau eu sa va transmit e sa faceti ceea ce simtiti, chiar daca nu e usor, sa aveti curajul de a actiona. Eu nu aveam nici un client, nici un contract insa am stiut ca asta e menirea mea. Nu m-am inselat. A fost un an foarte greu, un an plin ochi de evenimente, multe placute dar si multe neplacute. Insa anul acesta simt ca am trait cu adevarat. Cand eram angajata mi se parea ca nu se intampla nimic, ca totul e la fel, aceleasi frustrari, aceleasi lucruri zi de zi... parca trecea timpul si mi se parea ca si viata mea trece la fel... fara a o trai cu adevarat. Cu bune cu rele asta s-a intamplat in aceasta perioada de cand am luat viata in maini si am avut curajul de a ma arunca in marea cea tulbure sau uneori calma a vietii. Probleme au fost si sunt, insa satisfactiile sunt mari, eu ma simt pentru prima data implinita profesional. E un sentiment inaltator si de aceea doresc ca toata lumea sa traiasca ceea ce simt eu. A trecut 1 an, mi se pare ca am trait cat in altii 5... 1 an plin, 1 anisor in care am realizat multe si de care sunt foarte mandra.  De azi am un alt sediu, langa cel vechi... si de azi am parte de un nou inceput. Imi vine sa topai si sa va imbratisez pe toti! Nu am sa uit insa ca si datorita voua si mai ales a sprijinului vostru am ajuns azi aici. Multumesc tuturor!