N-am mai scris demultisor... s-au intamplat multe. Imi cer scuze celor care ati comentat v-am citit insa nu v-am raspuns. :( De oboseala aveam senzatia in ultima perioada ca nu am sa reusesc sa fiu coerenta, ca o sa zic sau fac o prostie. :) Ei... v-am spus ca eu pornesc de "departe", acestea sunt ramasitele de perfectionism care ma tot urmaresc. Ma lupt cu aceste convingeri dar si cu altele. Uitasem ca viata e un joc, da un joc de puzzle, si de acolo ideea, dar prin acel articol incercam sa explic si ce fac eu profesional, ce inseamna sa fii coach. Se pare ca am reusit sa transmit mesajul si in luna septembrie voi tine 2 workshopuri "Viata TA ca un joc de puzzle: Hai sa aranjam piesele!". Recunosc sincer ca am fost surprinsa de rapiditatea cu care mi-ati raspuns. Deja am inceput sa fac inscrieri pentru workshopul din octombrie. :) Iar cei din alte localitati ma puteti contacta si poate ajung si pe la voi.
Revenind la subiect, am refuzat sa mai scriu si pentru ca imi venea sa ma plang, ca sunt obosita, ca nu o sa am concediu etc. Ei.. am refuzat sa mai fac asta, chiar daca a insemnat sa nu mai scriu, sa ma "izolez" o perioada. Si va vine sa credeti... am vizualizat o vacanta frumoasa... in Mallorca, iar aceasta s-a materializat. Da, o sa am o vacanta la sfarsitul lui septembrie si o voi avea EXACT acolo unde mi-am dorit. (am martori :)) Nu e asa ca e fenomenal sa ai vise si sa le vezi cum se materializeaza?! E unul din multele puzzle-uri pe care am reusit sa le fac. Insa nu reusim toate visele sa le materializam, explicatii sunt cateva: unele pentru ca nu sunt potrivite pentru noi si noi nu stim asta, unele nu vin atunci cand vrem noi si renuntam la ele, alteori ne agatam atat de tare de ele si nu facem decat sa le stricam singuri. :(.
Am o replica in cap de ceva vreme si nu imi da pace.
Se spune ca in fata mortii suntem singuri, eu cred ca si in fata vietii suntem singuri. Doar noi putem alege, doar noi suntem responsabili pentru viitorul nostru, doar noi putem trai viata, la fel doar noi cu mana noastra nu cu alta ne facem rau si credem ca ne hranim din relatii nepotrivite, din proiecte nereusite etc. De fapt e ca si cand ai manca acelasi fel de mancare toata viata, nici nu mai simti ca e sarat, piperat, e acelasi si nu l-ai schimba pentru nimic in lume. E ca si cand mergi in vacanta in alta tara si alegi sa mananci tot cartofi prajiti cu gratar cand ai putea incerca specialitatile locale?!
E drept ca suntem singuri in fata vietii insa de noi depinde cum privim viata noastra: "viata noastra e grea", "vremurile sunt grele", "trebuie sa le lupti ca sa reusesti in ziua de azi", "e greu sa gasesti pe cineva serios", asadar decidem sa ne luptam cu viata ca "daca e grea". Sau ne putem uita la viata altfel: trebuie sa o simtim, sa fim cu adevarati prezenti in ea, sa incercam alt gen de "hrana" si sa ne si distram cand ni se face rau daca o gustam.. asa ne cunoastem mai bine, sa privim viata ca fiind usoara, viata noastra ne implineste, oamenii pe care ii intalnim sunt frumosi si atunci cand zici ca te afli in fata vietii, o privesti ca pe un "show" in care esti tu, relaxat, implinit si fericit. Oameni dragi, just enjoy your life show! Si o recomandare: incercati in fiecare zi ceva nou! Jucati-va!
.jpg)
