.jpg)
Nostalgii... ma intrebam ce ma face sa ma intorc in trecut, si mai ales intr-un trecut destul de indepartat. Imi pun astfel de intrebari pentru a intelege mai bine actiunile mele, am invatat sa imi urmez instinctul.
Am "inundat" facebook-ul cu melodii din acele vremuri. Si am inteles de ce am avut acest impuls. Uneori trebuie sa mergem pe linia vietii inapoi si desi nu avem ce schimba, chiar daca ne dorim asta, putem sa ne impacam cu noi. Eu am inteles mai bine aceea perioada, insa aveam nevoie de resurse. Iar muzica de atunci m-a facut sa retraiesc aceea perioada, o perioada care pentru mine a fost interesanta. E foarte adevarat ca n-am reusit sa ma bucur cu adevarat, am fost plina de inhibitii, plina de prejudecati, credeam cu tarie in niste "principii" care s-au dovedit de fapt justificarile mele de a ramane in zona de confort, de a ma complace.
Insa am retrait acele perioade reascultand muzica si am inteles mai multe. Cred ca aveam nevoie de asta pentru a trece intr-o alta etapa a vietii mele.
M-am vazut pe mine la varsta de 14 ani, prima dragoste, frica de primul sarut. Am reascultat-o pe Sandra, primul meu prieten credea ca seaman cu ea. :) M-am vazut fugind de iubire pentru ca imi cam luase mintile si ma impiedica sa invat. Evident simtul masurii a fost intotdeauna o problema la mine. Ma implic total... nu am jumatati de masura si atunci cand o fac ii coplesesc pe cei din jur. Am renuntat la iubire pentru ca eram in clasa a VIII-a si nu mai imi statea capul la invatatura. :) Prima lectie...
Au urmat altele, mutatul in alt cartier, liceul... care, spre deosebire de altii, pentru mine a fost un cosmar.
A fost o perioada cruciala atunci pentru mine, mi se parea ca pierdusem TOT, prieteni, confort, colegi, iubire etc. Mi se parea ca sunt singura pe lume... atunci m-am refugiat mult in citit, il citeam mult pe Adrian Paunescu si nici muzica nu a mai reprezentat un refugiu pentru mine.
Aveam insa vacantele la tara, la matusa mea... Doamne ce ani au fost aceia. Am avut niste vacante pline de savoare, si acum simt mirosul fanului, sudoare de pe frunte la stransul de prune, durerile de cap dupa discoteci sau durerile de picioare deoarece mergeam la discoteca in alte sate, uneori peste dealuri la zeci de km. La tara munca era munca, nu aveai ce discuta si nu puteai sa negociezi. Daca aveai chef sa te distrezi era ok, insa nu te puteai fofila de la munca de pe camp, indiferent daca ai venit la 1 noaptea sau la 5 dimineata de la discoteca. Si ce muzica minunata era si ce bine te puteai desfasura... Ati prins vremea aceea cu dame blues? Cand fetele invitau baietii la dans. Imi amintesc si acum care a fost prima melodie pe care am dansat cu un baiat: Wonderful Life... Black.. au urmat apoi Richard Max Hazard sau Scorpions Wind of Change etc. Faine melodii! Era perioada cand eram innebunita dupa muzica, invatam sa dansez... desi ajunsesem primele dati la disco adusa de manuta de verisoara mea, cu 3 ani mai mare ca mine, si care nu putea merge nicaieri fara mine. :) Era o muzica buna atunci.... remember retro, mama ce ne mai invarteam.
Imi aduc aminte cu atata placere incat acum am un zambet mare pe fata. Imi amintesc cum se faceau dedicatiile... cum ti se cerea prietenia... haha.
Doamne ce momente, unele de-a dreptul funny. (pss... nu vreti sa stiti in ce engleza stalcita cantam). Simt si gust din nou acele momente. Acum ca le-am improaspatat si stiu cum sa ajung la ele, retraind muzica din acele vremuri, le pot pune in cutiute si pot trece intr-o noua etapa.
Ce bine ma simt!!!
6 Comentarii:
Superbe, nostalgiile tale...
"Uneori trebuie sa mergem pe linia vietii inapoi si desi nu avem ce schimba, chiar daca ne dorim asta, putem sa ne impacam cu noi"
Eiiii... putem schimba. De fapt, cam asta ai facut, din ce vad eu aici.
Inapoi pe linia vietii se poate merge mult, uneori pana in vremuri ce cuprind generatii atat de indepartate...
Rostul mersului e in general acela de recuperare, de vindecare. Luand darurile si lasand acolo lipsurile. Ale noastre, din viata asta, ale celor de dinaintea noastra, dar care ne-au marcat.
Si priveste cum spui: "era"... Imi dai apa la moara, sa-ti amintesc ca magul traieste invers in timp...
Liceul - un cosmar. La fel si la mine. Mi-am adus anii aceia inapoi, traindu-mi vermurile aela acum, ca si alte vremuri, tot acum. Muzica aia - Doamne, ce gusturi asemanatoare - o dansez tot timpul, adica, bineinteles, acum. Nimic nu ne mai tine sa nu facem ce ne-am fi dorit, ce ne dorim. Asta, bineinteles, daca ne luam din trecut, adica din noi dar in alta poza, frumusetile, alea care s-au aratat sau ar fi vrut sa se arate candva. Asa ajunge omul sa traiasca din plin clipa.
Desigur, o noua etapa. Ce frumos, ce bun!
Si totusi, nu putem oare dansa in ea pe muzica de atunci? De ce nu? Starea, aia o luam, si doar pe aia cea mai placuta. Este o parte din noi, care ne-a crescut si ne creste pe noi mai departe.
Danseaza pe toata muzicile care iti plac si nu lasa nimic sa te opreasca, Frumoaso!
Fericite, trsite, nostalgice, rusinoase...sunt amintirile noastre si trebuie sa ni le asumam! Caci sunt parte din noi!
Servus Delia,
si eu am facut acelasi lucru cu cateva zile inainte si am stat 2 nopti pe net sa caut melodii. Ceea ce a fost si mai frumos este ca am gasit ascultatori astfel incat nu a fost neaparat un monolog melodic, ci a devenit o sursa de reactualizare si de integrare de nou primit din partea catorva dintre voi, aprecieri, mi-a placut inclusiv sa iti simt amintirile in paralel, diferite putin suprapuse, am suras de multe ori si mi-a facut bine. s-a construit astfel o amintire in sine, intalnirea cu voi pe net...Spre deosebire de tine n-am retrait neaparat momentele, am facut acest lucru cu multe alte ocazii, ci am retrait bucuria pura, senzatia ramasa in raport cu fiecare dintre melodiile gasite. Sunt multe mai vechi sau mai noi (peste 100 de postari pe facebook) dar ele sunt mult mai multe avand in vedere ca n-am mentionat Queen, The Beatles (sunt nascuta in aceeasi zi cu John Lennon), Phil Collins, Robin Williams, etc...ca sa nu mai vorbim de muzica simfonica Concertele lui Ceaikovski, Prokofiev, Gershwin, Preludiile lui Chopin, Ravel, Rodrigo, samd... Emanuel Bach concertele pentru flaut...Sebastian Bach si preclasicii, Mozart, Albinoni, Scarlatti...Amintirile mai recente au venit cu imagini si stari de bucurie, amintindu-mi ce-mi place si ce ma bucura: Anca Parghel si concertele de la Casa Studentilor din Bucuresti, Sala Radio de Craciun sau de la Festivalul de Jazz din Brasov cu ... ultimul disc al Cesariei Evora cumparat de pe Champs Elysee si Mariza in concert la Theatre des Abbesses in Montmartre...Le marche aux puces (din PIf-uri)si mastile africane carate in valiza, plimbarea cu Bateau Mouche pe Sena si Parisul noaptea...supa de ceapa, vinul Beaujolais, melcii si stridiile ...Nostalgie de vara? Renastere... din cele mai frumoase amintiri... esenta lor...ultimii ani au fost chiar reusiti ... sa poti face ce iti place este intr-adevar o bucurie deosebita si o hrana pentru suflet... Frumoase nostalgiile tale Delia... sper sa ne mai intalnim...
Ai un premiu de ridicat de la mine de pe blog! Te urmaresc de ceva timp si-mi place foarte mult blogul tau ! :))) Ma gasesti la adresa: http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/
Da, Love is all around este o piesa foarte dragutza, mult ascultata in copilarie.
MAi era si un film cu Hugh Grant...
multumim pt tot ce ne transmiti.....
Trimiteți un comentariu