Dor

Dor de viata
Dor de gheata
Dor de mine
Dor de tine
Dorul doare
Dorul moare
Dorul vine si revine

Dor de verde
Dor de-a crede
Dor de miere
Dor de clipe minunate

Azi si maine, aici si acum, aproape si departe, vazut si nevazut
Dorul e viata si viata e dor ce tine minunea de a fi nemuritor.

Scrisoare adresata vietii mele

Draga mea viata,

Ma gandesc tot mai mult la tine si incerc sa te apreciez. Intai te-am vazut ca pe o mama care ma hranea cu tot ce aveam nevoie dar care atunci cand greseam ma punea la punct ca si un parinte sever.

Apoi mi-ai spus ca am crescut si te-ai tranformat in prietena mea, mi-ai spus ca sunt suficient de matura incat sa fac fata problemelor, mi-ai spus ca pot lua decizii si pot fi responsabila. Dar ca si orice prieten bun vei ramane necrutator de sincera atunci cand ma vei vedea ca o iau pe carari gresite.

Vreau sa iti multumesc pentru modul in care am comunicat pana acum, pentru modul in care m-ai certat si m-ai modelat. Stiu ca am fost de multe ori neascultatoare, de multe ori nu am fost o buna prietena, stiu ca ma pierd in detalii si disper de multe ori usor. Mi-ai aratat si bune si rele.

Ca prietena mi-ai atras atentia asupra naturii... asupra acelor lucruri simple pe care uneori le mai ignor si iti multumesc ca ma faci sa ma impiedic (recunosc ca sunt o impiedicata) astfel incat sa fiu mai atenta la ce se petrece in jurul meu. Ma faci constienta de mine ca intreg, corp si suflet. Stii cum te simt? Ca pe ceva pretios si adevarat, ceva magic si totodata palpabil si real, ceva rece si cald, ceva alb si ceva negru, te simt uneori ca ma atingi cu iubire alteori cu invidie. Uneori ma certi dar nu uiti nici sa imi recunosti meritele. Viata e cu de toate condimentata... bune, rele si colorata in toate culorile posibile.

Iti scriu aceste randuri pentru ca simt ca legatura dintre noi se raceste, vreau sa fii mai prezenta in viata mea. Stii ca noi mai dormim prin viata... uitam sa traim cu adevarat. Traiesc, mi-e bine insa nu asa cum imi doresc si nu mai recunosc semnele de la tine. Oi fi obosit? Stiu ca si tacerea e un raspuns.. si faptul "ca nu se intampla nimic" inseamna ceva. Vreau sa aflu ce anume si tu ca prietena sincera as vrea sa imi raspunzi. Oare am nevoie de mai multa iubire? de mai multa actiune? de mai multa incredere? Sau poate de toate. :)

Sau poate am nevoie de aceasta stare pentru a "ma proteja" de ceva, niciodata anxietatile nu le vom putea elimina, ele ne ajuta sa fim "vii".

Oricum stiu ca tu, viata, imi vei raspunde curand. Am sa fiu mai atenta si aceasta scrisoare o sa isi gaseasca raspunsul.

Multumesc anticipat.

Cu drag,

Delia

Confesiune

Am o confesiune de facut... este un moment greu insa stiu ca dupa ce voi face acest pas multe lucruri se vor schimba in viata mea. Am invatat ca atunci cand imi arat vulnerabilitatea de fapt nu fac altceva decat sa curat acele urme care poate mi-au lasat rani si imi pot asuma responsabilitatea fata de viata mea. Cand esti vulnerabil nu mai ai unde sa fugi, ai o singur lucru de facut: SA TE RIDICI si asta nu poate sa te faca decat puternic.

In ultima perioada, de o luna si ceva, am o stare meditativa.... prima data am zis ca sunt obosita si ca am nevoie de odihna, apoi mi-am zis ca sunt linistita, in pace cu mine...  hmm... dulce ironie... da, am fost toate acestea, obosita si linistita, de fapt am dat sonorul mai tare la ce se intampla in afara fiintei mele.. anul trecut m-am ocupat de altii, credeam ca m-am ocupat si de mine. Da, am crescut si evoluat datorita celorlalti insa uitasem ceva important: am umplut golurile inimii cu ceva ce nu ma reprezenta. Oare stiti de ce cartea mea preferata e Calea spre IUBIRE de Deepak Chopra? Am descoperit multe forme de iubire... insa n-am descoperit iubirea cu adevarat. Confesiunea pe care o fac azi este ca: MI-E FRICA DE IUBIRE.  M-a durut si in acest moment cand am scris asta... cred ca e cea mai mare frica pe care am simtit-o si da, am fost anesteziata... am reusit sa o ignor.. am reusit sa fug de ea... insa acum o privesc in fata si simt cum ma intimideaza. Va intrebati poate cum am ajuns aici?! E simplu... eu cred in iubirea profunda.. iubirea care te patrunde si o traiesti prin toata fiinta ta... atunci cand iubesc sunt cu totul ACOLO... Mi s-a reprosat ca il coplesesc pe celalalt, nu prin gelozie, ci prin prezenta, prin atitudine, prin modul in care traiesc eu clipa, prin trairea dezgolita de orice altceva. Atunci n-am facut altceva decat sa devin neautenica in iubire, sa ma port asa "cum mi se cere"... dupa niste reguli care nu ma reprezentau sau am cautat persoane care sa accepte macar o "farama" din ce am de oferit, coborand mult vibratia si arzand in gol.... Am avut un moment in care mi-am spus... da, stiu ce vreau si voi gasi persoana care sa ma accepte asa cum sunt... am cautat "ingredientele" pentru aceasta iubire... insa am uitat ceva important... si a trebuit sa traiesc o noua experienta care m-a aruncat direct in bratele fricii. Iubirea nu poate fi blocata decat de FRICA... si va spun daca cautati iubirea intai ar fi bine sa eliminati frica. "Golurile apar in locurile in care noua ne este teama sa ne vedem pe noi insine"... sau "Iubirea nu se bazeaza pe modul in care actionezi sau simti, ci pe nivelul tau de constienta" spune Chopra. Stiti de cate ori am citit randurile acestea si n-am inteles nimic... acum inteleg. Iubirea nu are de a face cu dreptatea, cu judecata, iubirea nu vine pentru cei meritosi, iubirea nu vine pentru cei inteligenti, iubirea nu crede ca meriti sau nu, iubirea se traieste daca o lasi sa traiasca, iubirea inseamna abandon, iubirea inseamna inima dezgolita de ego. Iar acum infruntand aceasta frica nu fac altceva decat sa deschid o noua poarta spre inima mea, pentru ca "daca iti blochezi dorintele, iti blochezi drumul tau natural de evolutie". Acum sunt dispusa sa iubesc autentic, sa cad, sa ma ridic, sa sufar, sa vibrez de iubire, sa inteleg si sa cunosc iubirea... insa sunt deschisa sa iau lectii. Voi face asta toata viata pentru ca niciodata nu stii de cata iubire esti capabil. Da, despre asta am scris pe EMPOWER, a trebuit sa reinstalez niste programe ca sa pot sa imi recunosc aceasta frica si sa decid ca Astazi este prima zi din restul vietii mele. Am fost uimita de reusitele mele profesionale si personale de anul trecut, insa acum a venit randul IUBIRII. Ma predau!