Draga mea viata,
Ma gandesc tot mai mult la tine si incerc sa te apreciez. Intai te-am vazut ca pe o mama care ma hranea cu tot ce aveam nevoie dar care atunci cand greseam ma punea la punct ca si un parinte sever.
Apoi mi-ai spus ca am crescut si te-ai tranformat in prietena mea, mi-ai spus ca sunt suficient de matura incat sa fac fata problemelor, mi-ai spus ca pot lua decizii si pot fi responsabila. Dar ca si orice prieten bun vei ramane necrutator de sincera atunci cand ma vei vedea ca o iau pe carari gresite.
Vreau sa iti multumesc pentru modul in care am comunicat pana acum, pentru modul in care m-ai certat si m-ai modelat. Stiu ca am fost de multe ori neascultatoare, de multe ori nu am fost o buna prietena, stiu ca ma pierd in detalii si disper de multe ori usor. Mi-ai aratat si bune si rele.
Ca prietena mi-ai atras atentia asupra naturii... asupra acelor lucruri simple pe care uneori le mai ignor si iti multumesc ca ma faci sa ma impiedic (recunosc ca sunt o impiedicata) astfel incat sa fiu mai atenta la ce se petrece in jurul meu. Ma faci constienta de mine ca intreg, corp si suflet. Stii cum te simt? Ca pe ceva pretios si adevarat, ceva magic si totodata palpabil si real, ceva rece si cald, ceva alb si ceva negru, te simt uneori ca ma atingi cu iubire alteori cu invidie. Uneori ma certi dar nu uiti nici sa imi recunosti meritele. Viata e cu de toate condimentata... bune, rele si colorata in toate culorile posibile.
Iti scriu aceste randuri pentru ca simt ca legatura dintre noi se raceste, vreau sa fii mai prezenta in viata mea. Stii ca noi mai dormim prin viata... uitam sa traim cu adevarat. Traiesc, mi-e bine insa nu asa cum imi doresc si nu mai recunosc semnele de la tine. Oi fi obosit? Stiu ca si tacerea e un raspuns.. si faptul "ca nu se intampla nimic" inseamna ceva. Vreau sa aflu ce anume si tu ca prietena sincera as vrea sa imi raspunzi. Oare am nevoie de mai multa iubire? de mai multa actiune? de mai multa incredere? Sau poate de toate. :)
Sau poate am nevoie de aceasta stare pentru a "ma proteja" de ceva, niciodata anxietatile nu le vom putea elimina, ele ne ajuta sa fim "vii".
Oricum stiu ca tu, viata, imi vei raspunde curand. Am sa fiu mai atenta si aceasta scrisoare o sa isi gaseasca raspunsul.
Multumesc anticipat.
Cu drag,
Delia
10 Comentarii:
Draga mea,
Actioneaza...
Ia-ti "prietena voiata" de mana, si iesi la plimbare. Iubeste-o mai mult. Imbratiseaz-o cat poti tu de strans si prezinta-i prietenii tai!
O saptamana binecuvantata, cu zambete, bucurii, iubire si muuulta incredere!
Draga mea Delia,
Mi-as dori sa stii ca toate felurile in care ma vezi sunt doar "chestie de perceptie".
Ca viata, nu judec pe nimeni, caci nu ma pot limita si nu impart nimic in nimic, eu sunt fara margini. Chiar si moartea e doar pauza mea de respir. Ma bucur ca ma vezi ca pe o prietena, dar... Te invit sa vezi si altfel. Nu ma pot separa de tine. Vezi tu, eu sunt in tine asa cum tu esti in mine. De fapt, daca nu ai respira, nu m-ai mai simti, dar eu tot sunt...
Iar despre prezenta... e un mod simplu de a ma simti, pe mine cea care nu te parasesc niciodata, care suflu in tine si iti fac inima sa bata, care te tin pe pantecele pamantului in timp ce merg sau dormi, lucrezi sau visezi...
Simtindu-te pe tine, ma simti pe mine... Caci suntem una in alta, cum iti spuneam. In respir, in miscare, in statul intins ori privit pe fereastra, in cantec si multa miscare, in sederea tacuta, in somn...
Niciodata nu am lasat sa fie intre noi o legatura ca un simplu cordon ombilical. E alta ceea ce ne leaga: Inima. Care nu e doar cea de carne, din trup, e alta, mai mare, din care curg eu, viata, continuu, miscand tot ce misca si tinand in palme ceea ce nu misca.
Daca simti ca nu ma mai simti, e ceva ce poti face oricand: iubeste-te. In ce fel iti vine. Cheama-ma si iti voi spune cum. Intinde-te pe pamant si simte inima mea acolo. Gusta din paine, bea apa, respira... Intoarce-te la a te simti. Mangaie-te nu doar cu privirea, danseaza, canta, razi, plangi... In toate sunt eu, in toate esti tu... In aceeasi secunda, odata cu tine, nenumarate fapturi sufla in lume inauntrul meu, eu suflu prin ele...
Si daca vreodata ti se va parea iar ca m-am indepartat, atinge-ti pieptul, sa-ti simti inima... Vei simti...
PS inca ceva, draga mea draga: te iubesc.
Cu drag,
Viata
Nu pot sa spun decat: MULTUMESC! Sunt foarte norocoasa.
Pur si simplu...minunat. De foarte mult timp nu am mai vazut un blog atat de "sfasietor" in sensul bun al cuvantului. Felicitari Delia!
Indiferent ce ne ofera,,viata" bune sau rele, succese sau insuccese...trebuie sa fim multumiti si sa apreciem rolul pe care il avem. Din greutati invatam, din bucurii oferim bucurie celor din jur, lucrurile cele mai marunte au ,,frumusete unica", insa putini stiu sa priveasca. De aceea unele persoane au un rol aparte in aceasta lume, un deschizator de inimi, care stie sa foloseasca ,,cheile pentru usile cele mai ferecate"…
Raspunsurile pe care noi le asteptam sunt in noi, trebuie sa treaca putin timp pentru a le vedea in toata deplinatatea lor si astfel pretuirea creste, bucuria curcubeului se invarte in jurul nostru colorand trupul, iar inima freamata in unduiri diverse:,,traim", ,,ne bucuram"...,,IUBIM".
Sa scrii un asemenea articol iti trebuie multa maturitate, in sensul moral al cuvantului. E simplu, sincer si iti vorbeste intr-un mod practic - imi place. Eu ma consider un habarnist in domeniul vietii insa aici am vazut multa emotie si ma face sa ma simt bine. Stiu ca nu vei ramane niciodata fara subiecte de articol pentru acest blog pentru ca esenta lui e insasi esenta ta :)
Spor ;)
Adrian - multumesc mult pentru aprecieri... blogul e ca si starile prin care trec.. uneori sfasietor, alteori nostalgie, alterori plin de energie. :)
Antonela - multumesc ca ma urmaresti si vibrezi la cuvintele mele. Intotdeaua am primit mult de la tine! Te imbratisez cu drag!
Flo3 - multumesc pentru comentariul tau sincer. Atunci cand esti autentic nu are cum sa nu se transmita emotia, mesajul tau... eu asta incerc pe blogul asta care e o parte din sufletelul meu.
Trimiteți un comentariu