Iesi din labirint

Colegul meu de la Empower, Luca Dezmir, lanseaza o campanie prin care ofera gratuit 100 de carti celor care il vor ajuta la promovarea cartii.

Aflati cum puteti primi o carte gratuit: http://iesidinlabirint.ro/100carti.html

Ii doresc lui Luca multa bafta si spor in tot ceea ce face!

Cura de slabire si dezvoltarea personala

Ia sa vedem cum se deruleaza un asemenea proces si care e paralela dintre interesul pentru dezvoltarea personala si cura de slabire:

1. Momentul deciziei

Cand te apuci de o cura de slabire? 

Atunci cand constientizezi ca e cazul sa slabesti, din diverse motive, in primul rand pentru ca nu te mai simti bine tu cu tine. Multa lume ti-a tot spus, insa ai tot amanat momentul. Insa ti-a ajuns cutitul la os si acum gata, iei decizia cea mare.

Cand devii interesat de dezvoltarea ta personala?

Atunci cand iti dai seama ca ai luat-o pe un drum gresit, atunci cand ti s-a intamplat ceva neplacut si ai fost trezit la realitate, atunci cand simti ca poti mai mult si esti dator sa incerci. Da, atunci iei decizia cea mare. Evident ca de-a lungul timpul ti-au spus si altii ca e cazul sa schimbi ceva dar nu ai facut nimic.

In ambele cazuri pana nu ai ajuns tu la concluzia ca e nevoie de o schimbare, n-ai facut NIMIC.

2. Care sunt primii pasi?

Incepi sa iti stabilesti un regim, ce e voie sa mananci si ce nu. Ce sport o sa faci? Cand mananci etc. Deci e faza documentarii.

La fel si in cazul dezvoltarii personale. Cauti informatii, citesti articole, te interesezi de cursuri, dar ramai la faza de a privi de departe totul.

In ambele cazuri esti bun la teorie, stii multe insa nu pui inca nimic in practica.

3. Avantul

Acum ca stii atatea, ca te-ai documentat, cunosti, zici tu, TOTUL despre subiectul care te intereseaza, iti iei avant.

Si te apuci, o zi, doua, o saptamana, o luna... si interesul tau scade pentru ca rezultatele se lasa asteptate. 

Daca e vorba de slabit, ai slabit putin, daca e vorba de dezvoltare personala realizezi ca nu stii totul, ba mai rau decat atat intalnesti tot mai multe situatii care sa te convinga ca n-ai invatat mai nimic.

In ambele cazuri pornesti cu entuziasm si pe masura ce trece timpul te dezumfli si unii renunta in aceasta faza tragand concluzia: NU este de mine cura de slabire/dezvoltarea personala.

4. Faza de platou

Sunt cei care nu renunta si merg mai departe chiar daca li se pare ca nu se intampla NIMIC.  Nu mai slabesti nici un gram, nu mai ai chef de sport. Sau citesti si nu se prinde nimic, sau chiar nu mai ai rabdare sa citesti, sa mergi la vreun curs... esti satul(a) si n-ai nici un chef de viata.

In ambele cazuri rezultatele se lasa asteptate si apatia isi face loc in viata ta de zi cu zi.

5. Pe drumul cel bun

Se intampla lucruri! Slabesti usor, te simti bine, radiezi, totul pare sa functioneze. Inveti multe, aplici, ai rezultate, lumea remarca ca te-ai schimbat in bine. Totul evolueaza si simti ca zbori.

In ambele cazuri te feliciti pentru perseverenta si te simti pe drumul cel bun.

6. Prea frumos sa fie adevarat

E momentul in care ti-o iei in freza :D, iti dai seama ca nu ai slabit cum ai vrut, ca te-ai ingrasat iar la loc etc. Iti dai seama ca n-ai invatat mare lucru, da, ai evoluat, dar desi viata ta a luat un alt curs, esti confuz(a). Fix cand ai luat avantul pici in nas. :(

In ambele cazuri nu ai stiut sa iti dozezi entuziasmul si atunci vechile metehne au revenit.

7. Concluzia

Iti dai seama ca nu poti slabi rapid, ca rezultatele obtinute peste noapte nu dureaza, iti dai seama ca daca vrei sa schimbi ceva trebuie sa renunti la regimul de viata, la dieta si sa adopti un regim de viata sanatos CARE SA DUREZE TOATA VIATA. Iti dai seama ca nu le stii pe toate, ca tot timpul o sa evoluezi, ca azi nu mai esti cel de ieri, ca evolutia ta are si perioade de stagnare, ca rezultatele pe termen lung se obtin avand si un alt regim de "gandire" sanatos.

Asadar decizi sa nu te mai hranesti cu junk food ci cu hrana sanatoasa. Deci sa nu mai iti pierzi vremea alimentandu-ti convingeri vechi, ci e cazul sa faci schimbari pozitive.

Ia aminte ca viata iti ofera exact ceea ce iti doresti. Oare iti doresti un regim de viata sanatos? Daca da, ce esti dispus sa faci pentru asta? Fa-ti viata frumoasa pentru ca meriti, ai doar o viata ATAT! Deci, ce decizi?

Leapsa pentru cei mari cu suflet de copil

Va propun un joc. Raspundeti la cele 10 intrebari, apoi spuneti ce ati vrea sa retraiti si ce ati pastrat din copilaria voastra.

1. Care ar fi varsta la care ai vrea sa revii ca si copil?

Eu as vrea sa revin undeva pe la 5 anisori, inca eram lasata sa hoinaresc si sa ma murdaresc prin toate santurile posibile (ehe... nu stateau rochitele curate pe mine mai mult de 10 minutele). Eram atat de curioasa incat nu ma gandeam la consecinte, asa ca boacanele se tineau lant.... si credeti-ma am facut multe... si periculoase. 

2. Care a fost cea mai periculoasa boacana pe care ati facut-o?

La varsta de vreo 4 anisori am avut o cumpana... urcandu-ma pe pervaz la etajul 9 pentru a admira peisajul si bagandu-i in sperieti pe ai mei. Va dati seama! Nu m-as mai urca pe pervaz... insa as vrea sa nu mai vad pericol la orice pas si sa raman la fel de curioasa.

3. Care a fost cea mai hazlie boacana pe care ati facut-o?

Ehe tot la varsta respectiva am tras si prima si ultima "betie". Tatal meu avea musafiri si se uitam la niste diapozitive aduse de tata din Rusia, si se uitam la geam. Aveam o masuta mica si pe ea tata a pus sa il serveasca pe musafirul nostru cu bere. Ei.. cand se duceau la geam si se intorceau cu spatele la mine eu ma serveam din berea musafirului, care nu a zis nimic la primul pahar, la al doilea... deja la al treilea nu a mai trebuit sa zica nimic.. ca eu eram sub masuta razand de mama focului. 

4. Care era cea mai mare pasiune pe care o aveati?

Acum trebuie sa marturisesc si asta... era fotbalul. :) Jucam mult, mai ales cand ma intalneam cu verisorii mei. Si eram tare buna... jucam in campionate pe strazi, ma pricepeam, am jucat si in echipa de fete din generala apoi si multa vreme am fost microbista. Acum acesta e un microb care nu imi lipseste. Atat de tare imi placea incat o data am vrut sa joc fotbal cu unul din verisorii mei in apartament, la bloc... stateam la etajul 9, dupa cum v-am spus. Ei.. vroiam sa dam lovituri de la 11m... si "in spatele portii" era geamul. Am dat gol evident... spargand geamul. :D Ehe... cine se gandea atunci la consecinte...

5. Care era mancarea voastra preferata? 

Amintirile mele cele mai profunde sunt vacantele pe care le petreceam la bunicii mei din Cluj. Ei stateau la casa si cartierul respectiv era ca un sat... eram o comunitate tare faina, faceam concursuri de badminton pe strazi, evident fotbal, ne jucam de-a soferii... cu bicicletele si fiecare pom era cate o statie, iarna cu patinele veneam pe strazile alea abrupte cu o viteza mama mama... Ei.. cand sa ai timp sa mananci?! Painea cu silvoita (dulceata de prune)  era preferata noastra, ca o puteam lua la mana si fugi in "treburile noastre" ca doar eram ocupati rau.

6. Care era melodia voastra preferata?

Marakesh - mama ce mai lalaiam pe melodia asta... ca nu pricepeam nimic ce zice, doar ca are o linie melodica care ne binedispunea instant. Evident, eu am crescut cu verisorii mei, si ne prosteam la maxim, mai ales ca avem zilele de nastere apropiate si de mici am fost obisnuiti cu "chefuri". :) Si nu e de stat langa mine, fiind afona..  "suna tare bine" lalaiala mea.

7. Care era jocul vostru preferat?

Evident... "Nu te supara, frate!", am iubit jocul asta. Si atunci cand nu aveam cu cine sa ma joc il chinuiam pe saracu bunicu care ma scotea de la gradi si se juca cu mine pana ma plictiseam.

8. Ce urati cel mai tare si mai tare?

Somnul dupa-masa... si azi mi se pare o pierdere de vreme sa dorm ziua. :) Nu dormeam la gradi ci doar ma faceam ca dorm si era un chin, la fel si acasa pana au renuntat ai mei ca au vazut ca nu au cu cine. 

9. Cand ati simtit primii fluturasi in stomac? Eu la gradi.. cand... nu radeti :D m-am facut "bodyguard-ul" unui baiat care parea neajutorat si eu il lua de manuta si il protejam. Clar puteti zice ca am ramas cu sechele din copilarie. hihi

10.  Care e cel mai mare regret pe care il aveti?

Imi pare rau ca am fost obsedata de greutate, am fost cu adevarat complexata de asta, m-a marcat ani de-a randul si m-a facut sa ma inchid in mine.

Ma uitam la poze si pot sa spun cu mana pe inima ca am avut o copilarie frumoasa, bogata cu de toate.  Si am facut la nebunii cu duiumul.  :D

Tu ce ai mai vrea sa retraiesti? 

As vrea sa mai am acel elan pe care l-am avut atunci, curiozitatea care ma implinea (nu se putea ascunde nimic de mine, gaseam imediat). 

As vrea sa mai simt comunicarea pe care o simtea cu prietena mea Mona, noi comunicam prin semne, stateam in scari paralele si se vedeau, de la distanta, geamurile noastre. Ne intelegeam prin semne foarte bine, mai tii minte Mona? 

As vrea sa mai fiu certata de prietena mea Sanda, pe care o consider si acum "un mic-mare geniu". Ea ma apostrofa cand uitam sa imi fac vreo tema sau nu stiam ceva la scoala. Chiar si acum ma ajuta sa fiu buna in ceea ce fac si ma sprijina chiar daca e departe. Multu' Sanduca!

As vrea sa mai retraiesc viata la tara, cand mergeam la verisoara mea Claudia si munceam cot la cot cu toata familia. Nu conta ca noaptea umblam la discoteca, daca la 7 dimi rebuia sa mergem sa strangem fanul nu aveam nimic de comentat. M-au disciplinat mult  acele vacante la tara cand am vazut ca se poate combina distractia cu munca grea. 

As vrea sa mai fie in viata persoane dragi mie.. care s-au dus... dar stiu ca sunt acolo sus undeva si ne ajuta pe drumul ce il avem de parcurs in viata asta.

As vrea sa pot spune intotdeauna ceea ce gandesc, cum obisnuiam sa fac. Va dau un exemplu: am mers in vizita la o matusa... si a vrut sa ma serveasca cu pireu de cartofi. Raspunsul meu a fost: Multumesc frumos dar pireu am si eu acasa. :D

As vrea sa ma pot bucura mai mult si atunci cand pic in nas, sa imi permit sa trag un plans, sa ma scutur, sa ma stramb ,sa urlu si apoi sa merg mai departe ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.

Ce ai pastrat?

Mi-am pastrat aceea "moaca" cand nu imi convine ceva.. si asta se vede in poze de-a lungul timpului. Inca dau din picioare atunci cand ma supar... :) si impung din cornite. 

Inca mi-am pastrat mersul de ratusca, pentru ca de mica am vrut sa o imit pe mama, care avusese un accident si mergea cu picioarul drept putin in afara... eu cand eram mica credeam ca asa se merge gratios... inca merg "gratios" ca o rata si oricat am incercat sa schimb asta se pare ca raman "Delia ratusca".

Mi-am pastrat "conservatorismul", daca imi place ceva imi place... ca si papusa mea Motrocea care desi arata vai de mama ei, a fost preferata mea ani de zile in ciuda "rivalelor".

Mi-am pastrat vie creativitatea, de mica imi placea sa inventez povesti nemuritoare pentru verisorii mei.

Va trimit aceasta leapsa si voua pentru ca mi se pare important sa pastram vie amintirea copilariei. 

Cum vom proceda? 

Raspundeti la cele 10 intrebari, apoi spuneti ce ati vrea sa retraiti si ce ati pastrat din copilarie. Eu impreuna cu Carmen de la www.ozibuna.net, am creat un filmulet si un blog unde putem sa tinem vii aceste amintiri si nu doar de 1 iunie ci in fiecare zi din viata noastra. 

Haideti sa scotocim printre fotografii, printre amintiri pe care sa le scoatem din sertare si ne putem bucuram de ele chiar si prezent alaturi de oameni noi si frumosi.

Scrieti aceasta leapsa pe blogul vostru si apoi anuntati-o pe: http://www.ozibuna.net/ce-ar-fi-daca/

Stiti ce fac acum? Bat din palme de bucurie! Va asteptam!