Alegerea corecta

Am recitit curand o poveste de pe Povestiri cu Talc, pe care vreau sa o impartasesc si cu voi aici.

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.

 

Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.

Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.

 

Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.  

 

 Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.

 

Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. 

Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana.

Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de neatragatoare si imbatranita. Voi ce ati fi ales? 

 

Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el,  l-a privit si l-a intrebat:

-          Vii cu mine soldat?

 

Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana mai in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:

-          Buna ziua,  si a invitat-o la cina.

 

Iar aceasta i-a spus:

-          Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

 

Mi-a mers direct la suflet povestea asta, e ceea ce facem noi toata viata. Ne pregatim pentru intalnirea cu iubirea, ne imaginam cum ar fi, avem atatea asteptari cat ne-am lasat imaginatia sa zboarde. Ne pregatim temeinic de fapt pentru dezamagiri. Ne punem clar pe un pilot automat, pe "asa ar trebuie sa fie" desi habar nu avem ce vrem, avem doar niste fantezii nerealiste. Si atunci cand suntem pe cale sa intalnim iubirea nu facem decat sa ii dam cu piciorul, ne lasam  sentimentele otravite de visele noastre. 

 

Nu avem rabdare sa stam de vorba cu noi, sa descoperim ce vrem, nu avem rabdare atunci cand intalnim oameni noi in viata noastra, ne spunem "nu corespund" si cu asta basta. 

 

Nu spun ca e gresit sa visam, e extrem de important sa visam. Dar e important sa stim ce vrem de la persoana de langa noi, cum am vrea sa ne faca sa ne simtim, ce valori vrem sa impartaseasca cu  noi etc. Iar atunci cand o vom intalni nu vom avea nici un dubiu, vom stii ca e ea, atunci cand stim ceea ce vrem nu vom alege decat corect. 

 

Viata ne testeaza atunci cand nu stim ce vrem, atunci cand suntem cu capul prea in nori sau ca strutul in nisip. Atunci avem nevoie de ceva care sa ne trezeasca. 

 

Mi-am dat seama cat de mult ma pacaleam, visand. Vroiam cu disperare iubirea in viata mea si atunci atrageam persoane nepotrivite, "initial" conforme cu visele mele, insa trezirea la realitate era intotdeauna dura.

 

Mi-am dat seama ca imi spuneam ca sunt pregatita doar pentru ca visam, nu si pentru ca stiam ce imi doresc, iar in momentul in care aparea cineva in viata mea ii inchideam usa in nas... era "neconform cu cel din visele mele". Sau eram deschisa atat cat vroiam, "detinand controlul".

 

Alegerea corecta vine din adancul sufletului tau, acolo unde nu poate exista altceva decat iubire, unde nu ajunge altcineva decat tu, asa ca nu ai cum sa fii ranit(a). Alegerea corecta inseamna sa lasi usa deschisa si sa vezi care e mesajul fiecarei persoane sau eveniment care apare in viata ta. Poate fi doar un bun prieten, poate te va conduce spre iubirea pe care ti-o doresti, poate mai ai ceva de invatat etc.

 

Oricum vei simti ce ai de facut. INTOTDEAUNA!

Echilibru

Cine ma cunoaste stie ca sunt o persoana energica si plina de viata. Intrebarea care mi se pune foarte des este: Tu nu ai momente in care cazi? Cum iti mentii echilibrul? 

Da, am momente in care cad, si accept ca am aceste momente, sunt constienta de ele si ma intreb intotdeauna de ce au venit in viata mea, ce s-a intamplat in starea mea de am atras asa ceva. 

Cum imi mentin echilibrul?

Lucrez cu mine zi de zi, iar o zi pe saptamana mi-o dedic. Imi iau caietelul, imi fac temele, stau de vorba deschis cu mine, ma scutur, ma cert, daca e cazul... :), apoi multumesc si apreciez fiecare moment care m-a dus sa aflu ceva nou despre mine, despre viata mea, despre nelinistile mele.

De asemenea am grija cu cine interactionez si apreciez prietenii sinceri si adevarati. Evit sa mai am in jurul meu persoane negative, care se tot plang si care se complac cu viata lor. E alegerea lor, le-o respect dar atat. Am realizat ca de multe ori vroiam sa ajut persoane si cand nu mi se cerea ajutorul si coboram cu ei in "groapa" si imi trebuia mult timp apoi sa imi revin. Te poti ajuta doar singur, eu nu mai joc rolul de "salvator" demult.  Gandeste-te daca faci asta ce ai "achizionat" de fapt... multe frustrari cu siguranta.

Intalnesc tot mai multe persoane care imi spun: vreau sa ii ajut pe ceilalti. Ar fi bine sa intelegem ca doar ei se pot ajuta si nu ajunge doar sa vrei. De multe ori a vrea nu inseamna decat atat "a vrea" si nu a actiona. Ce poti face e sa le pui la dispozitie experientele tale, cunostintele pe care le ai si sa ii indemni sa actioneze, tu fiindu-le alaturi. ATAT. 

Echilibrul ti-l mentii cand traiesti in prezent, cand vibrezi si esti constient de fiecare moment pe care il traiesti. Totul se simte cu o alta intensitate, ca e durere, ca e bucurie, are alt gust, alta savoare, alta tarie.

Echilibru mai inseamna "debransarea" de trecut, aici mai o dau in bara, si inseamna sa nu te mai proiectezi atat in viitor. Trecutul insa ne doare, atasamentele de anumite persoane sau evenimente ne tintuiesc, ne fac de piatra si simtim ca nu ne putem misca. Avem poate rani nevindecate, invatam ca timpul "vindeca" insa uitam ca uneori acel coltisor din suflet pe care il tinem atat de ascuns la un moment dat va iesi la lumina si ne va strica toate planurile. Curatirea si vindecarea se face intai cu durere, e important sa curatim, chiar daca nu ne place, chiar daca doare. Cu cat facem asta mai tarziu cu atat durerea va fi mai mare. Multi raman in trecut si cu rani care ii impiedica sa isi traiasca viata. Si inca ceva nu mai incercati sa intelegeti trecutul, nu in amanunt pentru ca va pierdeti, azi sunteti alta persoana, mai inteleapta, traiti ceea ce va ofera prezentul. Mesajele pe care le ai de inteles ti se vor arata in prezent, e important doar sa fii atent.

Eu inca sunt invatatel la vindecat rani, noroc ca nu sunt adanci :), iar pentru asta am nevoie de liniste pentru a-mi auzi nelinistile de acolo din camera ascunsa a sufletului meu si asa pot face curatenie, pot vindeca.