Am recitit curand o poveste de pe Povestiri cu Talc, pe care vreau sa o impartasesc si cu voi aici.
Un
soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a
cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un
impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat
cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile
paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care
scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat
pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a
impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le
scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa
corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai
puternica.
Intr-una
din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea
i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este
adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand
s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in
New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat
sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
Asa
ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o
carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce
asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe
care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand,
a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea
atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice
imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir.
Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana.
Va
puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar
cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de
neatragatoare si imbatranita. Voi ce ati fi ales?
Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa
ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa
s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Iar
inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp
ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa
aleaga: si-a continut drumul catre persoana mai in varsta care tinea
trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.
- Fiule,
nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a
trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a
spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.
Mi-a mers direct la suflet povestea asta, e ceea ce facem noi toata viata. Ne pregatim pentru intalnirea cu iubirea, ne imaginam cum ar fi, avem atatea asteptari cat ne-am lasat imaginatia sa zboarde. Ne pregatim temeinic de fapt pentru dezamagiri. Ne punem clar pe un pilot automat, pe "asa ar trebuie sa fie" desi habar nu avem ce vrem, avem doar niste fantezii nerealiste. Si atunci cand suntem pe cale sa intalnim iubirea nu facem decat sa ii dam cu piciorul, ne lasam sentimentele otravite de visele noastre.
Nu avem rabdare sa stam de vorba cu noi, sa descoperim ce vrem, nu avem rabdare atunci cand intalnim oameni noi in viata noastra, ne spunem "nu corespund" si cu asta basta.
Nu spun ca e gresit sa visam, e extrem de important sa visam. Dar e important sa stim ce vrem de la persoana de langa noi, cum am vrea sa ne faca sa ne simtim, ce valori vrem sa impartaseasca cu noi etc. Iar atunci cand o vom intalni nu vom avea nici un dubiu, vom stii ca e ea, atunci cand stim ceea ce vrem nu vom alege decat corect.
Viata ne testeaza atunci cand nu stim ce vrem, atunci cand suntem cu capul prea in nori sau ca strutul in nisip. Atunci avem nevoie de ceva care sa ne trezeasca.
Mi-am dat seama cat de mult ma pacaleam, visand. Vroiam cu disperare iubirea in viata mea si atunci atrageam persoane nepotrivite, "initial" conforme cu visele mele, insa trezirea la realitate era intotdeauna dura.
Mi-am dat seama ca imi spuneam ca sunt pregatita doar pentru ca visam, nu si pentru ca stiam ce imi doresc, iar in momentul in care aparea cineva in viata mea ii inchideam usa in nas... era "neconform cu cel din visele mele". Sau eram deschisa atat cat vroiam, "detinand controlul".
Alegerea corecta vine din adancul sufletului tau, acolo unde nu poate exista altceva decat iubire, unde nu ajunge altcineva decat tu, asa ca nu ai cum sa fii ranit(a). Alegerea corecta inseamna sa lasi usa deschisa si sa vezi care e mesajul fiecarei persoane sau eveniment care apare in viata ta. Poate fi doar un bun prieten, poate te va conduce spre iubirea pe care ti-o doresti, poate mai ai ceva de invatat etc.
Oricum vei simti ce ai de facut. INTOTDEAUNA!
