Foto: Drowning1987
E friiigggg... si doamne ce frig e.
O lacrima azi mi-a inghetat pe obraz... si m-am gandit cate lacrimi am lasat sa-mi inghete pe obraz dar si in sufletul meu netraindu-mi suferinta.
De frig azi mi-au inghetat aripile, n-am putut sa zbor si ceva ma tinea fortat la sol... era asa o ceata in viata mea ca era imposibil sa zbor.
Azi nu am simtit focul inimii. Nu a avut puterea sa ma incalzeasca oricat am apelat la el.
Dezolant... trist... frig... inghet... amorteala.. o suferinta pusa parca la pastrat.
Noroc ca stiu ca vine primavara si oricat de greu mi-ar fi acum, exista un firesc al lucrurilor, exista alb si negru, exista frumos si urat, exista suferinta si fericire, exista frig si cald.
Pana atunci ma rog ca focul inimii sa ma incalzeasca, ma rog sa fie senin pentru a putea zbura. Am sa fac primavara in sufletul meu, o primavara care sa imi topeasca lacrimile si care sa imi readuca zambetul.
6 Comentarii:
Raze de soare îngheţate
Floare de soare împrăştie raze pe pânza cerului,
Frumuseţea printre nori de zăpadă, cozile misterului –
Tablou unde liniştea înălţimilor mă pătrunde
Eterna lumină, feeria în inimă-mi ascunde.
Privesc tabloul şi gust împietrită acum bucuria,
Valuri străvezii desenate dezvăluie bogăţia,
Puf alb cerne cerul, mici podoabe adevărate
Mă ninge încet sub raze de soare îngheţate.
Fulgi pufoşi de nea, ecouri din trompetele cerului -
Aripi albe aştern răsunând cuvintele lerului,
Freamătă trupul prins în povestea rece, îngheţată
Liniştea cerului, raze de soare…sunt alintată.
Draga Deli, se intampla uneori sa nu mai simtim decat frig si dezolare in interior. Si uneori chiar nu avem ce face decat sa acceptam asta cat mai deplin cu putinta, pastrand speranta in vremuri mai bune pentru sufletul nostru.
Iti doresc ca norii sa tina cat mai putin pe cerul interiorului tau, si iti trimit o sugestie in sensul acesta :)
http://www.youtube.com/watch?v=mPjIC0TRstY
Ma bucur ca mai primesc randuri de la tine. Chiar imi era dor. Iar faptul ca acum tristetea te-a ajuns nu trebuie sa te doboare, sa iti inghete aripile, caci... intotdeauna trebuie sa traim si tristete, ca sa putem recunoaste bucuria. Mie imi plac momentele mele de tristete, pentru ca ma ajuta sa imi reamintesc de momentele bune, de clipele fericite pe care le-am trait si care stiu ca vor reveni. Asa ca imbratiseaza orice stare ai, las-o sa te cuprinda, caci experienta ei te va implini, iti va deschide ochii pentru bucuriile pe care le-ai trait si le vei trai. Ai grija de tine, caci sufletul tau gazduieste suficienta caldura incat sa treci peste aceasta iarna, indiferent cat de lunga sau grea va fi! Te imbratisez!
Frigul asa... Doamne, il stiu...
L-am crezut candva a fi cel ce adoarme incet, si poti muri asa, in zapada asta, usor de tot, in risipire nestiuta, ca si cum ai fi singur pe banchiza. Sau intre brazii paltinasi...
Si totusi frigul asta m-a dus pana la urma la acea rasucire launtrica. La cautarea dispreata dupa flacara dinautru. El m-a impins catre foc... Si cum nu-mi gaseam scanteia, tot frigul a muscat si m-a facut sa sar si sa imi fac focul in cel mai simplu mod: foc! Am aprins focul de lemne si mi-am pus mainile peste el si in el. Flacara a strapuns pana in inima si de acolo a tasnit focul meu. Am cantat focului, i-am incredintat frigul meu, i-am spus ce ma doare, ce ma ingheata, si a ars toate... Si apoi, asa cum invatasem deja de la femeile de demult, din jurul altor focuri, am lasat sa imi iasa pe gura si sa suflu in el ce vreau acum. I-am incredintat focului cresterea, dupa ce imi arsese frigul si moartea.
Si asa am avut, candva, primul foc pe zapada. Au mai fost de atunci si vor mai fi. Acum... acum ne iubim mult, focul si cu mine...
Iti spun fiindca stiu ca stii. Iti trimit aici un fel de a fi langa foc, poti sa iti gasesti oricare altul...
http://calea-frumusetii.blogspot.com/2010/08/focul-sacru-primii-pasi-in-transformare.html
Odata gasita poteca, el nu te va mai lasa, chiar daca vei fi pe o margine...
Paseste in Frumusete si focul fie cu tine!
@Antonela - poeziile tale ma ung la suflet... sunt primite cu drag in sufletul meu si nu exista cuvinte prin care sa iti pot multumi ca imi esti alaturi.
@Vlad - Mama ei de acceptare... :D Da... acceptarea ne ajuta sa ne ridicam deasupra situatiei prin care trecem si sa reusim sa mergem mai departe, mai senini, impacati. Multumesc pentru melodie. A picat foarte bine.
@Diana - Multumesc ca esti alaturi de mine.Asa am sa fac... intotdeauna m-a asteptat ceva minunat dupa aceasta perioada. Eu ii zic o perioada de curatire, de transformare. Te imbratisez si eu cu drag!
@Mikka - ce dor imi era de tine! Am focul sacru in mine.. stiu inca ca aceste stari vin sa le traiesti, sa nu te opui lor pentru ca au mesaje importante pe care altfel nu le-as percepe. Insa focul este in mine, doar sa ii dau voie sa arda si sa dezghete apele, lacrimile inghetate. Te imbratisez cu drag!
asa este..uneori frigul asta insotit de durerea din suflet te fac sa nu te mai poti incalzi nici macar de o raza pala de soare..imi place foarte mult cum scrii..cand ma simt trista vin pe blogul tau si parca invat sa pretuiesc VIATA si tot ce mi se intampla chiar daca e bun sau rau..iti multumesc
Trimiteți un comentariu