Am ajuns la concluzia ca suntem atat de limitati si suntem tot timpul intr-un "santier de constructie". Toata viata nu facem altceva decat sa invatam si sa experimentam. Oare incetam vreodata? Oare e atat de greu sa fim pur si simplu?
Da, actiunea este necesara, decizia e necesara... insa conteaza de pe ce vibratie vine. Daca in viata vrei sa ai parte de iubire sau de un job care sa te implineasca spunem ca trebuie sa facem ceva pentru asta.. ok.. nu zic ca nu trebuie sa faci dar ceea ce ii ceri universului nu este sa iti aduca acel job sau acea iubire ci ii spui: adu-mi in cale ce am de facut.. si da.. vei avea atunci treaba.. vei avea atunci ce sa faci pentru ca asta e ceea ce ai cerut.
Ma repet nu inseamna ca nu ai ceva de facut insa uneori nu trebuie sa faci nimic. :)) Pentru ca spre exemplu iubirea ti-ar bate la usa.. dar tu esti prea ocupat(a) cu ce ai DE FACUT ca sa ii deschizi usa!! E nevoie de detasare si sa lasi lucrurile in pace, sa lasi viata sa isi ia cursul normal, sa te abandonezi. Dar intr-o societate in care suntem contra timp.. si chiar blamati ca nu facem destul.. intram pe pilot automat. Asadar daca ne punem pe vibratia: sunt ok exact asa cum sunt, las (si spun ceea ce imi doresc) sa intre in viata mea, vei avea surprize. Garantat! :)
Lasa-ti totul sa decurga conform planului divin! Aveti incredere pentru ca ceea ce e menit sa se intample, oricum se va intampla oricat de ocupati o sa fiti! Veti fi "scosi" din priza daca nu intelegeti sau se va lua semnul de "santier in constructie". :)) De tine depinde doar CAND se va intampla, ACUM.. sau "cand te trezesti". Pentru ca eu m-am trezit iti fac si tie un apel la trezire.
9 Comentarii:
Frumoasa gandire!
Pana ne trezim noi, au timp altii sa ne culce la pamant.
Nu intotdeauna functioneaza sistemul de autoaparare daca nu stii ce se intampla si in jurul tau si nu estimezi, "prietenii" "oportunitatile", "intentiile", decursul societatii in general.
Ceea ce se putea face acum cativa ani cu usurinta, poate acum e aproape imposibil de realizat. Bine ca nimic nu e imposibil, dar si imposibilul are nuante de sens
Imi place mult felul cum gandesti, dar mi-a ramas gandul la floricica de la inceputul articolului tau
Ai dreptate!Am devenit niste robotei ai societatii si cel mai grav e ca nu toti ne dam seama.Este prea multa tensiune,vrem totul pe tava si daca nu il primim exact atunci cand il cerem devenim nervosi si din cauza nervilor suntem prea orbi pentru a vedea ca acel lucru pe care l-am cerut a venit.
Nu cred ca e gresit sa te afli intr-un proces continuu de invatare si de absorbtie a informatiilor din jur, atat timp cat acest lucru nu te face sa omiti intamplarile frumoase sau nu te determina sa uiti de cei dragi si de lucrurile pentru care trebuie sa fii recunoscator.
Suntem in constructie din nastere, ne izolam in mica noastra activitate de constructii biologice si spirituale. Prezinti idei superbe de viata, dar noi suntem responsabili pentru modul in care gestionam constructia. Inginerii vietii noi suntem, desi oricant am dori sa lasam proiectele si arhitectura sufletului la o parte nu putem. Lumea care a aparut in jurul nostru ne modeleaza. Putini suntem care ne saturam si modificam proiectul acceptand asa zisul plan divin.
E foarte adevarat ce spui tu in articolul asta. trezirea despre care vorbesti e frumoasa si benefica atunci cand o traiesti. Eu am intalnit-o din pacate de 2 ori in viata mea. Ambele momente au fost cand am ramas fara slujba si aveam timp sa meditez, si analizez si sa observ tot ce se petrece in jurul meu. Atunci cand suntem ocupati, cred eu, ni se incetoseaza viziunea. Poate deaia altii incearca sa ne tine atat de ocupati!
In viata trebuie sa inveti sa te bucuri de tot!
Trimiteți un comentariu