Change

Trec printr-o perioada de transformare, a mea ca profesionist dar evident si a mea ca om. Scriu, incurajez si pledez pentru ascultarea vocii interioare pentru ca ea e cea care te directioneaza, ea e cea care iti arata semnele daca esti sau nu pe drumul TAU. Fac ceea ce fac cu mare placere insa contextul in care lucram nu ma lasa sa ma desfasor asa cum mi-as fi dorit, nu ma lasa sa ofer mai mult. Iar eu cred ca misiunea mea profesionala este sa ofer celorlalti comorile pe care le descopar si sa ii ghidez in descoperirea bucatilor de PUZZLE necesare pentru a avea viata pe care si-o doresc. Lucrurile se vor schimba... si cu siguranta in bine pentru ca am deja semne ca am revenit pe drumul MEU. Va mai dura putin si stiu ca va dura o perioada sa ma obisnuiesc cu gandul unui abandon dar o data cu acest abandon stiu ca voi renaste. In viata trebuie sa inveti sa renunti, trebuie sa inveti ca unele puzzle-uri nu se pot face si sa incepi unul nou. Puzzle-ul pe care l-am inceput nu m-a condus spre viata pe care mi-am dorit-o. Voi incepe altul, cu toate riscurile implicate pentru ca asta SIMT. Atunci cand te zbati prea mult, atunci cand ti-e greu de nu mai poti intreaba-te daca te-ai ratacit? Daca nu cumva ti-ai abandonat misiunea? Nu astepta! Prima data cand simti asta actioneaza, revino-ti! Gandeste-te doar asa... e ca si cum ai avea un puzzle, te-ai chinuit sa il faci, ai depus efort, timp, ai studiat etc. Mai ai putin.. insa exista un punct mort, nu gasesti o bucatica de puzzle nici in ruptul capului. Ai mai avut semne pe parcurs dar pana la urma cu mult mult efort ai reusit sa le depasesti si sa gasesti bucatica. Dar e tot mai greu. Daca insa reactionai mai devreme, iti urmai vocea interioara, incepeai un alt puzzle, bucatile vin usor spre tine... NU UITATI IN VIATA NU TREBUIE SA NE FIE GREU. Asa suntem invatati, insa poti atrage in viata ta acele bucati de puzzle, chiar fara sa fii nevoit sa le cauti. Vedeti ca folosesc conceputul de "puzzle" pentru ca viata mea, viata ta e ca un joc de puzzle. Eu voi incepe un nou puzzle, data oficiala de lansare va fi 06.12.2009, va fi un cadou de Mos Nicolae pentru mine, dar mai ales pentru voi toti, pentru ca tot ceea ce fac este sa incerc sa ofer cat mai mult. Am ajuns de la faza de dezamagire la faza de entuziasm... mi-am regasit bucuria si am convingerea acum ca schimbarea din viata mea este una pozitiva.

Vreau doar sa va reamintesc ca vom avea la Cluj al patrulea workshop "Viata TA ca un joc de puzzle: Hai sa aranjam piesele! pe 7 noiembrie. Mai sunt putine locuri. De asemenea voi tine acest workshop si la Bucuresti in data de 19 noiembrie. Va doresc un cer senin!

O noua viata

Ma gandesc mult in ultima vreme la ce "timpuri interesante" traim, evit sa folosesc timpuri "grele". Daca pana acum lucrurile mergeau, asa de la sine, dar mergeau, acum nimic nu mai merge, acum se simte ca nu avem o directie, nici noi ca tara, unele firme si pana la urma fiecare dintre noi care daca am mers pana acum la intamplare suntem scuturati si pusi sa ne cautam directia, sa ne cautam pe noi. Grea sarcina avem!

Eu simt iar nevoita sa renasc, ma simt iar nevoita sa mai dau jos o foita, sa mai curat trandafirii de spini... sa fac curat de tot felul de buruieni care s-au adunat in viata mea, cu voia sau fara voia mea. Dar aceste buruieni daca nu vor fi indepartate imi vor sugruma orice traire, orice proiect, orice gand bun.

Ma simt invadata de credinte si ganduri de genul: "si cum va fi?!" insa ma lupt cu ele. Viitorul meu stiu ca mi-l pot creea singura si perioada urmatoare este doar o schimbare de macaz, atat tot.

Incerc sa vad viata intr-o lumina calda si frumoasa desi afara e frig. Aceasta lumina calda si frumoasa e data de clientii mei, cursantii mei si proiectele mele care sunt bine primite si ajuta multa lume. Asta ma face sa merg inainte si asta ma face fericita.

Mesajul meu acum este: eu sunt, eu merit, eu am limitari, eu exist, eu fiintez, eu daruiesc, eu iubesc... intr-o viata noua.

Sustineti oameni care fac diferenta: Eu il sustin pe Mihail

Iubesc oamenii frumosi, oamenii care iubesc viata.

Iubesc oamenii deschisi, curajosi si care nu doar VOR sa faca ceva pentru noi toti ci chiar fac asta.

Acesti oameni sunt calzi, minunati, emana o energie care te magnetizeaza.

Intalnesc tot mai multi astfel de oameni in viata mea si ma simt onorata. Ma uit la ei cu admiratie si incerc si eu sa imi mai trimit ego-ul la plimbare.

Unul dintre acesti oameni este Mihail Musat. Desi nu ne-am cunoscut inca personal, prin ceea ce este, prin ceea ce face emana atata puritate, bunatate, credinta si iubire de oameni incat nu poti sa nu fii alaturi de el si de proiectele lui. 

Atat el cat si oamenii de langa el, pe care i-a magnetizat, fac o treaba minunata in a ajuta lumea sa fie mai buna. Au tot respectul meu si toata pretuirea mea.

Am hotarat sa il sustin si eu pe Mihail in campania Cautam oameni mari. Sunt convinsa ca multe proiecte pe care le are in plan vor lua viata si mai ales vor schimba vieti. 

Eu te indemn sa il sustii si tu. Tot ce trebuie sa faci este sa iti faci un cont pe cautamoamenimari.ro si sa il votezi aici in fiecare zi in cele 10 zile ale campaniei, intre 19-28 octombrie.

Va recomand sa va uitati in jurul vostru si sa promovati orice om bun, orice initiativa laudabila. Nu spuneti ca nu se poate, avem nevoie de oameni care pot visa la o lume mai buna. E important sa formam o comunitate, doar asa putem face diferenta.

Sustine un om bun

Sunt puternica... voi invinge frigul

A venit frigul... eu urasc frigul... evident ma intrebam azi de ce nu pot accepta o situatie pe care nu o pot controla? E frig, ploua, e urat si pot sa fac sa fie frumos in inima mea. N-am putut... cu fiecare ora ce trecea si cu fiecare "intalnire" cu frigul ma revoltam si mai tare. Imi spuneam ca eu pot sa aleg sa imi schimb starea, eu pot sa aleg sa imi fie bine, dar ceva din mine nu imi dadea voie sa accept aceste lucruri. Exista un blocaj. M-am tot gandit ce ma revolta de fapt?! Mi-am dat seama ca frigul ma face sa ma simt mica, ma face sa ma simt nesemnificativa, frigul ma face sa ma simt "fara puteri", eu care am reusit sa materializez vise, eu care am reusit sa vad viata altfel pana acum, frigul imi anula toate aceste lucruri. De aceea ma revoltam. Si mai e ceva... frigul ma face sa fug, sa ma ascund, sa caut un loc caldut si confortabil, iar eu am fost invatata sa ies in fata, eu m-am educat sa infrut viata, sa fac ceea ce imi place si sa ma simt bine. Si daca stau bine sa ma gandesc, ar mai fi ceva... frigul ma impinge sa caut caldura in bratele cuiva drag.

Normal ca nu imi dadea o stare buna, normal ca nu imi putea creea starea de bine.

Am coborat din norisor de ceva vreme... nu mi-a fost usor insa am simtit nevoia sa revin. Doar trebuia sa ma confrunt cu frigul si sa mai descopar ceva la mine. :) De maine am sa privesc frigul altfel... el ma face puternica, ma face o persoana deosebita pentru ca il accept, el ma ajuta sa vad caldura casei si caldura din sufletele noastre altfel... mult mai profund si cu o alta savoare. Ca e frig sau ca e soare pot face ceea ce imi doresc si pot sa imi materializez visele. Iar oameni dragi tot timpul am alaturi, asa ca o sa ii rog sa ma ia in brate mai des. :)

Pe norisor... NU aduceti furtuna!

Asa cum stiti "sunt" plecata... undeva pe un norisor. Atunci cand revii de undeva si te intorci in mediul de zi cu zi, daca stai sa observi cu adevarat ce se intampla in viata ta iti dai seama de ce te molipsesti. Daca nu faci asta te trezesti traind din nou aceeasi viata, te ia valul si problemele. Eu dragii mei refuz sa cobor de pe norisor, asa bine observ viata de acolo... Lumea este agitata, azi pe strada s-au impins si lovit de mine zeci de oameni (am avut de mers pe jos), nu tu pardon, nu tu nimic. Insa refuz sa ma enervez ba mai mult le trimit ganduri bune, probabil se grabesc, probabil nu m-au vazut etc.. Mi s-a intamplat sa comand una pe o terasa si sa primesc altceva, in loc sa ma enervez coborand de pe norisorul meu, am ales sa platesc ce mi s-a adus insa pe aceea terasa nu am sa mai merg. Si exemple de acest fel continua.. lumea in jurul meu este agitata, stresata, nervoasa, nemultumita. Ii inteleg, insa eu prefer sa vad viata din alta perspectiva. Aleg echilibrul, aleg sa nu ma enervez, aleg sa fiu calma, aleg sa ma bucur de lucruri simple care ma fac vie, de fapt aleg sa ma detasez de lucruri marunte si neplacute si sa ma asociez cu acelea care imi fac placere. Unele aspecte nu le pot schimba oricat as incerca, insa pot schimba atitudinea mea fata de ele. Eu aleg altceva asadar daca cineva ma injura, eu ii zic o vorba buna, daca cineva se uita urat la mine eu ii zambesc, daca cineva imi spune ca nu pot sa fac ceva ii zambesc si ii spun: visele mele devin realitate samd. Viata merita privita altfel, viata nu trebuie irosita cu lucruri marute, inutile si pe care nu le poti controla. Viata are gust, are savoare... de ce oare de multe ori alegem sa o facem prea acra, prea sarata, prea dulce incat ni se face rau?! Noi singuri ne condimentam viata. Eu prefer sa fiu pe norisor si presar ganduri bune spre voi, nici prea dulci, nici prea sarate, dar ganduri bune bune. E bine asa? Am insa o rugaminte: NU aduceti furtuna!

Plutesc

Am revenit... am avut o perioada atata de faina, atat de linistita, plina de soare in suflet si cu o deschidere atat de mare spre devenirea mea. De cand suntem micuti visam cum o sa fie viata noastra cand o sa fim mari, sau pe vremea mea aveam acele oracole in care scriam ce ne dorim. :) Ei.. nu neaparat ceea ce am realizat conteaza ci cum ma simt acum. E minunat sa te simti bine tu cu tine, sa iti simti sufletul usor ca un fulg de nea. Senzatia ca pot obtine tot ce imi propun, ca pot sa imi fac visele sa devina realitate e minunata. Dar stiu de asemenea cat sunt de mica, stiu ca cineva stie mai bine ce e potrivit pentru mine.

Am reusit in ultima luna sa renunt la lupta, stiu ca toate se aranjeaza. Sunt convinsa ca tot ce am trait, bun si rau, a avut un rost. De asemenea am convingerea ca viata mea intra pe un nou fagas, un fagas in care am de o parte si de alta copaci frumosi, copaci care ma vor veghea, am convingerea ca o sa am parte de multa bogatie, mai ales bogatie sufleteasca si stiu ca nu voi fi singura pe acest drum. Cand esti tu impacat cu tine incepi sa fii rasplatiti si darurile pe care le primesc nu mai contenesc. Chiar daca sunt constienta ca imi lipseste o bucatica de iubire stiu ca ea exista undeva si va veni in viata mea la timpul potrivit.

Profesional am multe de daruit insa am facut multe greseli, greseli de adolescenta, din care am invatat si pot merge mai departe.

Senzatia pe care o simt acum e aceea de plutire, inca sunt pe un norisor deasupra drumului meu, noului meu fagas.... voi ateriza curand, lin si frumos. :)

Sa nu va mirati daca ma veti vedea topaind sau cu un zambet larg pe fata, sa nu va mirati daca ma vezi vedea visatoare... inca plutesc.

Nu imi doresc decat sa aveti si voi sansa de a gusta din aceasta stare pe care o am eu acum. Inchei dansand pe melodia de mai jos....

Lasa problemele in copac

Am avut parte de foarte multe lucruri in ultima perioada: agitatie, entuziasm, bucurie, stres, nostalgie, fericire, dezamagire, am cunoscut multi omuleti frumosi, deschisi, am dezvoltat multe proiecte noi, am visat si mai visez, am acumulat mult si mai ales am mai "crescut" ca sa nu zic "evoluat". :) Ma las dusa de evenimente... si bucatile de puzzle se aseaza si de multe ori am senzatia ca sunt ca intr-o poveste, totul se intampla mai rapid, cresc cat altii in 5 ani, minuni se intampla constant chiar daca minune pentru mine este sa pot sa ma bucur de ce am, de o cafea buna, de trezitul uneori tarziu, pentru mine este o minune sa intalnesc pe cineva nou care sa ma faca sa vad viata altfel sau poate fi o minune sa aflu de un film care reuseste sa ma faca sa gandesc astfel sau poate ma face pur si simplu sa zambesc. Uneori trebuie doar sa fii deschis la informatia care vine spre tine. La workshopurile noastre vin oameni deschisi, oameni frumosi, si stiti ca nu zic asta doar asa, cred foarte tare in ce spun. Vezi si simti asta la workshopurile noastre. Al doilea workshop "Viata TA ca un joc de puzzle" a fost unul reusit. Am avut de invatat si eu multe de la cei care au participat, asa cum incerc sa fac intotdeauna. Le multumesc pentru participare si astept sa imi comunice ce fel de puzzle-uri au reusit sa rezolve. :)

Pentru ca in continuare exista cereri pentru acest workshop, al treilea workshop "Viata Ta ca un joc de puzzle" va avea loc pe data de 10 octombrie in Cluj Napoca. M-am decis sa merg si la Bucuresti in noiembrie, unde am deja persoane inscrise si pe doritori ii rog sa imi scrie un email pentru a-i anunta data si detaliile legate de venirea mea in Bucuresti. La fel voi mai merge si in Timisoara, cel mai probabil la sfarsitul lui octombrie. :)

Am gandit acest workshop ca o introducere in ceea ce inseamna coachingul, versiunea mea asupra vietii si a modul in care poti rezolva puzzle-uri si poti sa faci visele sa devina realitate.

Pentru a-ti face visele sa devina realitate trebuie sa scapi intai de tot ce este negativ, tot ce te impiedica, iar de ce nu poti scapa incearca sa faci un acord cu acele lucruri si sa le accepti.

Stiti ca imi plac povestile, imi plac metaforele... Uite cum puteti face, e o poveste de pe site-ul Povesti cu talc:

"Un tâmplar pe care l-am angajat să mă ajute la reparaţia unui grajd vechi tocmai termină prima zi de muncă grea. Fierăstrăul electric s-a stricat şi l-a făcut să piardă o oră de muncă, după care camionul lui vechi nu a mai vrut să pornească. I-am propus să-l conduc acasă şi pe drum a fost foarte tăcut. Dar, de îndată ce-am ajuns, mă invită să-i cunosc familia. Când ne îndreptam către uşă, a privit pentru un moment un mic copăcel din faţa casei, atingându-i vârfurile ramurilor cu ambele mâini. Când s-a deschis uşa, s-a petrecut o transformare uimitoare. Faţa lui morocănoasă era plină de zâmbete. Şi-a îmbrăţişat copiii şi şi-a sărutat soţia. După aceea m-a acompania la maşină. Când am trecut pe lângă copăcel, din curiozitate, l-am întrebat de ce a atins ramurile înainte de a intra în casă. "Oh, este copacul meu de probleme", răspunse. “- Ştiu că nu pot evita problemele la muncă, dar un lucru e sigur: problemele nu sunt pentru acasă, nu trebuie să o preocupe pe soţia mea şi nici pe copii. Aşa că pur şi simplu le atârn în copac în fiecare seară când ajung acasă şi le reiau dimineaţa când plec iar la muncă.” “- Ce e interesant”, spuse surâzând, “că dimineaţa nu mai sunt atât de multe cum îmi amintesc că am lăsat în copac cu o seară mai înainte.”

Sugestia mea ar fi aceasta: Cand va merge rau, cand vreti sa scapati de probleme, cand aveti senzatia ca toate va merg pe dos, cand iti vine sa te gandesti NUMAI la ce NU merge in viata ta... cauta un loc unde iti poti lasa problemele: poate fi orice loc, de preferat un loc prin care nu treci zilnic. Vezi ce nu poti lasa acolo.... vezi ce totusi nu iti place si vrei sa iei cu tine: nu iti place ca esti incapatanat? Dar nu poti lasa incapatanarea ta acolo... atunci incearca sa o constientizezi si ia-o cu tine.. o accepti... e a TA.

Dupa o vreme poti reveni in acel loc si o sa realizezi ca te-ai stresat degeaba, ca acele probleme pe care le-ai lasat acolo nici nu erau asa mari... insa asa le percepeai tu... Daca lasi acolo "bucatile de puzzle" care nu fac parte din puzzle-ul tau ci doar te incurca... vei reusi mult mai usor sa iti indeplinesti visul. Incearca sa faci asta si vei vedea "problemele" prin alti ochi. Vei recunoaste imediat ce te impiedica sa ai viata pe care ti-o doresti. Astept impresii!