Pur si simplu... despre viata

Pentru a-ti face visele sa devina realitate, primul lucru pe care trebuie sa il faci e sa te trezesti. (J.M Power)

Viata nu este despre cat de "mare" cresti ci cat de profund ajungi sa te cunosti.



Se incheie inca un an.. 2012, un an pe care il inchei foarte obosita, un an in care am muncit mult, un an in care am alses sa evadez in munca. Un an care ma bucur ca se termina. Nu am sa incep cu cat de deosebit a fost acest an pentru mine, nu imi plac sentimentalismele, n-am sa folosesc clisee ci am sa fiu extrem de sincera. 

Pentru mine a fost un an in care nu am crescut, nu asa cum cresc copacii.. se inalta etc. a fost un an in care am mers adanc in interiorul meu. A fost un an in care mi-am provocat fricile, un an petrecut mult in intunericul din mine, un an in care cica imi doream "stabilitatea". Acesta a fost cuvantul anului meu pe 2012, un cuvant care m-a pus cu fata spre Pamant, m-a intors cu fata spre mine si dupa palme primite sa inteleg ca stabilitatea nu se afla in exterior ci se afla in interiorul meu. De la zbor la stabilitate a fost un salt cam mare, a fost de la "cer la pamant."

Am organizat doua evenimente minunate "Sarbatoreste-ti Viata", am avut clienti de la care am invatat, m-am dedicat mai mult terapiei cu ingeri si cel mai important am fost provocata sa fiu fata in fata cu mine. Daca nu eram atat de apropiata de ingeri nu as fi fost in stare sa trec prin ce am trecut anul acesta. A trebuit sa ma uit in ochii mei si sa imi clarific: ce imi doresc, de ce imi doresc, ce pasi sa fac mai departe, ce nu sunt in stare sa recunosc la mine, ce ma doare si de ce ma doare etc. Nu cred ca am ajuns nici la jumatatea procesului (care de fapt tine o viata) pentru ca lumea noastra, aia din sufletul nostru, este extrem de amagitoare. Pe cand crezi ca ai inteles, apare altceva, pe cand crezi ca ai rezolvat ceva, iti dai seama ca te minti. Dar e un proces pe care trebuie sa ni-l asumam pentru a ajunge la acea pace sufleteasca pe care cu totii ne-o dorim. Anul asta am aflat ca atunci cand esti mai aproape de esenta ta, asta se va reflecta apoi in tot ceea ce faci. Daca nu as fi recunoscut anumite lucruri fata de mine nu as fi putut fi alaturi de clientii mei, daca nu mi-as fi asumat misiunea mea nu as fi putut aduce Asociatia Schimbare Pozitiva unde este azi, si nu as fi putut face nimic din toate acestea fara ghidarea permanenta a ingerilor. Stiu acum, mult mai clar decat am stiut vreoodata, ca tot ceea ce fac e important sa fie in congruenta cu cine sunt altfel nu se nasc decat niste proiecte fara suflet. 
Anul acesta mi-a adus aminte ce inseamna suferinta, lectie neinvatata in 2011 si repetata intr-o forma care sa ma faca sa inteleg, sa inteleg ca in iubire nu exista suferinta si daca sufar nu am iubit cu adevarat. Si dupa aceasta lectie dura a venit cineva in viata mea ca sa ma invete iubirea neconditionata... si inca sunt la stadiul de invatatel dar am pornit pe acest drum. 
Anul acesta am invatat sa ma eliberez de trecut, sa ii iubesc in continuare pe toti cei care au fost in viata mea, chiar si cei care m-au ranit, si sa merg si mai adanc. Viata nu este despre cat de "mare" cresti ci cat de profund ajungi sa te cunosti. Oricat de cunoscut ai fi, oricat de minunat esti daca nu esti sincer cu tine totul se prabuseste la un moment dat. De aceea a fost "stabilitate" cuvantul anului pentru mine. Si stiti.. uitandu-ma adanc in mine am vazut lucruri ce nu am vrut sa le vad, am constientizat frici pe care credeam ca le-am depasit, dar cel mai important am scos anul acesta partea "intunecata" din mine. Da.. atunci cand am vazut-o am lasat-o sa iasa la suprafata, sa se manifeste. Nu a fost placut dar face parte din mine. Am pierdut in acest fel oameni si asa iti dai seama cat de putini sunt cei care te pot iubi neconditionat. Am aflat ca uneori ma comport ca o fetita rasfatata, ca mi-e frica de intuneric, ca mi-e frica sa imi iau zborul cu adevarat. A fost un an intens si in primul rand trebuie sa multumesc celor care m-au ranit, stiu ca v-a pasat pentru ca altfel nu ati fi facut-o si eu mi-am invatat lectia. Sau cel putin asa simt acum. :) Daca ar fi sa definesc anul prin cateva cuvinte ar fi: umilinta, zbucium, viteza, renume, iubire, suferinta, intelegere, profunzime, intelepciune, compasiune, iertare. 

Pentru anul 2013 imi doresc sa dansez, sa las mai mult muzica din mine sa ajunga afara, imi doresc sa intalnesc barbati spirituali (bine, ma multumesc si cu unul :)) care sa intelega ceea ce fac nu doar sa se prefaca ca inteleg. Cuvantul anului pentru mine e balerina: gratie divina, atitudine, femininate, calatorii, performanta, scena, public, munca, organizare. Sunt doar cateva din aspectele pe care am sa le traiesc anul acesta. Dar cel mai mult si mai mult imi doresc sa fiu cat mai mult EU,sa ma iubesc asa cum sunt si sa fiu iubita pentru ceea ce sunt cu adevarat.

Va doresc un an 2013 in care sa traiti conform planului divin, sa va aduca lectiile pe care le aveti de invatat (chiar daca unele dor) si sa va simtiti si mai aproape de esenta voastra.


Declaratie de sinceritate

 Foto: Janoid

Existe momente in viata in care nu vrei sa stai fata in fata cu tine. E prea dureros sa vezi cum "sangereaza" sufletul tau si atunci gasesti o modalitate prin care tu sa iti recuperezi bucatele de suflet poate te izolezi, poate te arunci in munca si incet incet iti revii. 
Anul acesta l-am inceput cu stangul. A fost insa o experienta de care am avut nevoie, nimeni nu ne dezamageste sau ne raneste, noi singuri facem acele alegeri. A fost insa o intalnire atat de dureroasa a mea cu mine incat mi-a trebuit o vreme sa imi revin. In acel timp am plans, mi-am plans de mila, m-am izolat pana mi-am dat seama ca toate resursele mele le gasesc in munca mea. Iubesc ceea ce fac, ma daruiesc TOTAL atunci cand sunt alaturi de oameni si curge totul prin mine natural si firesc. Asadar focusul meu a fost sa fiu tot mai buna in ceea ce fac, sa fac evenimente tot mai frumoase, sa "expun" oamenii la exemple de reusita si fericire. Eu nu ajut pe nimeni, eu doar sunt alaturi si fiecare se ajuta singur, asa cum am facut si eu. Am avut rezultate incredibile cu clientii, am reusit cam tot ce mi-am propus profesional insa... stiu ca am fugit de mine. Da, anul acesta a fost unul greu, unul in care eu am invatat sa imi gestionez emotiile sau sa ma eliberez de trecut (subiecte pe care le-am abordat in seminariile tinute de mine), am reusit, impreuna cu colegele mele Nico si Yoli, sa ducem Asociatia Schimbare Pozitiva acolo unde merita sa fie, insa in tot acest timp sufletul meu nu a fost intreg, sufletul meu a fost trist. M-am pierdut la inceputul anului si apoi nu am reusit sa ma mai regasesc. A fost un an de purificare, de tranzitie, de intrebari dar si de minuni. 
Anul acesta am "reusit", prin programul meu incarcat, sa indepartez prieteni de mine. Mi-am dorit stabilitate anul acesta, si am avut parte de asta. Intr-un alt sens decat m-am gandit, dar a fost acolo. Ai grija ce iti doresti ca ti se poate intampla. Poate am parut aroganta, poate am parut dura, intr-adevar am indepartat lumea din jurul meu, dar a fost singura modalitate prin care eu am putut sa ma ridic din nou.
Incet, pe parcursul anului, mi-am recuperat din bucatelele de suflet pierdute pentru ca am avut parte de intalniri de destin. Intalniri cu oameni care au venit sa imi ofere exact ce am nevoie si apoi, unii dintre ei, au si plecat. Am simtit binecuvantarea Divina si ajutorul ingerilor la fiecare pas insa am acceptat acest proces. Acum sunt mai puternica si multumesc din suflet pentru acest an si aceste incercari.

Lectia importanta pe care am invatat-o anul acesta este sa am grija de sufletul meu, sa il hranesc, sa il iubesc si sa nu il mai las sa se sfarame.



Renunta la a fi atat de modest



Recent cand ma prezentam spuneam ca sunt un om simplu care isi urmeaza misiunea. Pai nu am cum sa fiu un om simplu TOCMAI pentru ca imi urmez misiunea. Ajungem sa credem ca noi nu facem nimic, ca totul primim si noi suntem doar acolo.. sa dam mai departe ceea ce deja exista in noi.

Dar nu este asa... cati oameni nu mor cu muzica in ei, cati oameni au daruri dar le tin inchise ca pe niste comori doar pentru ei.. motivele sunt diverse.. dar cred ca cel mai important motiv este frica de maretia din ei

Tu ai habar cat esti de grozav? Stii ca de fapt punand in valoare comoara din sufletul tau esti cu adevarat MARET si in nici un caz simplu sau daca vrei.. spune simplu prin maretia ta. Insa nu iti NEGA niciodata CURAJUL de a te asuma si a desface darurile primite de la Dumnezeu. Iubeste-te mult pentru asta insa intr-adevar nu lasa ego-ul sa intervina. Stiu, asta cred ca e frica ta. La mine aceasta a fost: "sa nu mi-o iau in cap." Acum insa stiu... sunt minunata pentru ca asta sunt, nu pentru ca sunt mai minunata decat altcineva, nu pentru ca vreau eu sa ma dau mare ci pur si simplu pentru ca asa ma vrea Dumnezeu. Asta a ales el pentru mine si asta decid sa accept aici si acum. Tu ce decizi?

PS.  Te invit sa sarbatoresti maretia din tine in cadrul evenimentul de dezvoltare personala ce va avea loc pe 24-25 noiembrie. Detalii aici.

Apel la trezire



Am ajuns la concluzia ca suntem atat de limitati si suntem tot timpul intr-un "santier de constructie". Toata viata nu facem altceva decat sa invatam si sa experimentam. Oare incetam vreodata? Oare e atat de greu sa fim pur si simplu?
Da, actiunea este necesara, decizia e necesara... insa conteaza de pe ce vibratie vine. Daca in viata vrei sa ai parte de iubire sau de un job care sa te implineasca spunem ca trebuie sa facem ceva pentru asta.. ok.. nu zic ca nu trebuie sa faci dar ceea ce ii ceri universului nu este sa iti aduca acel job sau acea iubire ci ii spui: adu-mi in cale ce am de facut.. si da.. vei avea atunci treaba.. vei avea atunci ce sa faci pentru ca asta e ceea ce ai cerut. 
Ma repet nu inseamna ca nu ai ceva de facut insa uneori nu trebuie sa faci nimic. :)) Pentru ca spre exemplu iubirea ti-ar bate la usa.. dar tu esti prea ocupat(a) cu ce ai DE FACUT ca sa ii deschizi usa!! E nevoie de detasare si sa lasi lucrurile in pace, sa lasi viata sa isi ia cursul normal, sa te abandonezi. Dar intr-o societate in care suntem contra timp.. si chiar blamati ca nu facem destul.. intram pe pilot automat. Asadar daca ne punem pe vibratia: sunt ok exact asa cum sunt, las (si spun ceea ce imi doresc) sa intre in viata mea, vei avea surprize. Garantat! :)

Lasa-ti totul sa decurga conform planului divin! Aveti incredere pentru ca ceea ce e menit sa se intample, oricum se va intampla oricat de ocupati o sa fiti! Veti fi "scosi" din priza daca nu intelegeti sau se va lua semnul de "santier in constructie". :)) De tine depinde doar CAND se va intampla, ACUM.. sau "cand te trezesti". Pentru ca eu m-am trezit iti fac si tie un apel la trezire.



Am revenit acasa... in sufletul meu



Am un stil de a ma arunca in tot felul de proiecte sau in anumite relatii.. imi asum, ar spune unii, iresponsabil, anumite actiuni care par "nebunesti". Si asa sunt.. cand ma uit insa in urma mea sunt cele mai faine realizari ale mele, chiar daca unele proiecte au esuat, am invatat niste lectii pretioase, chiar daca unele relatii s-au incheiat, am iubit si iubesc oamenii care au fost "invatatorii" mei si m-au adus "acasa", acolo in sufletul meu.

In "nebunia" mea am realizat ca am cateva repere. Aleg sa imi asum acele "riscuri" doar daca simt... nu pot explica de ce.. dar simt ca asa trebuie. Intotdeauna cand am facut ce am simtit am aflat ulterior DE CE a trebuit sa am acea experienta, in primul rand pentru ca era necesara pentru evolutia mea.

Cand simt.. ma las dusa... pana la un punct insa.. cand intervine ego-ul.. cand vreau sa detin controlul.. iar acolo, in acel moment, e lectia mea cea mai importanta. Sa constientizez ce vine din inima, ce vine din ego si sa aleg sa actionez din suflet. Doamne... atatea invat, am atatea experiente care pur si simplu ma ridica. Si sa stiti nu toate experientele sunt inaltatoare, ba din contra cele care m-au durut cel mai tare m-au ridicat cel mai sus.
Sunt un om simplu ce traieste intens... bogat... care se arunca si invata sa nu se mai intrebe "CUM" sau "DE CE". 

A trai inseamna a te transforma, zicea Anatole France. Azi nu mai sunt cea de ieri si toata viata voi fi in cautarea mea, pentru ca eu sunt tot timpul alta. Toata viata este o descoperire, a mea.. si nu este asta minunat? 
Si nu putem descoperi cine suntem, cum e viata decat experimentand, decat aruncandu-ne in situatii care asta fac: scot la suprafata lectiile pe care trebuie sa le invatam. 

Iar acasa e atunci cand tu decizi ca esti acasa.. atunci cand intelegi ca fiecare moment e perfect exact asa cum e. Ca fiecare experienta e perfecta asa cum e. Ca tu esti perfect(a) exact asa cum esti. Si nu ma refer la perfectiunea acea de "revista" ci ma refer la sufletul tau, care e unic, minunat si care vibreaza doar atunci cand ceva minunat il atinge. Stiti ca sufletul vostru nu vibreaza la comanda, nu? Atunci sa il ascultam.. ca el nu minte niciodata.

Casa noastra e doar in sufletul nostru... si eu ma simt din nou acasa. Ce m-a adus acum spre casa este proiectul meu de suflet "Sarbatoreste-ti Viata", mi se pare ca este cel mai frumos proiect la care am contribuit pana acum si la care sufletul meu vibreaza puternic.

Asadar ma arunc, invat sa las controlul, descopar, ma bucur si las sufletul meu sa vibreze. 




Am invatat sa sufar




Una din cele mai importante realizari ale mele in ultimul an este faptul ca am invatat sa sufar, da da.. am scris bine.. nu am invatat "ce inseamna suferinta" ci sa sufar. Nu ar exista bucurie daca nu ar exista suferinta, nu ar exista lumina daca nu ar exista intuneric, deci nu putem nega ceea ce este atat de evident. Toti suferim insa cel mai important este sa acceptam, sa intelegem si sa gestionam suferinta atunci cand ea apare in viata noastra.

Suferinta nu are NICI O LEGATURA CU CELALALT, nu are nici o legatura cu exteriorul. Suferinta este o experienta a ta personala si e important sa o imbratisezi si sa vezi de ce anume a aparut in viata ta. Noi atunci cand suferim spunem: celalalt m-a facut sa sufar, celalalt m-a dezamagit. Nimic mai neadevarat. 

Aceasta experienta a venit in viata ta pentru ca tu ai cerut-o la un nivel foarte subtil, tu ai avut nevoie de ea. Si tu suferi pentru ca afli adevaruri despre tine care dor si care era necesar sa le scoti la suprafata, sau nu TU, cel adevarat, suferi ci ego-ul tau. Imi spuneam des "am fost dezamagita", de fapt m-am amagit. Da, am ales o experienta in care m-am amagit. Celalalt vine ca o oglinda si ne este cel mai mare invatator. Suferinta in sine este cea mai importanta treapta spre evolutia noastra.

Am spus ca am invatat sa sufar.. da, pentru ca am acceptat in viata mea experiente care au durut, care m-au trezit, care m-au adus mai aproape de cine sunt eu cu adevarat. Oamenii care au intrat in viata mea si pe care acum o vreme eram suparata sau "credeam" ca m-au dezamagit, mi-au adus cele mai frumoase daruri. Cum as putea sa fiu suparata pe oamenii care m-au ajutat sa fiu mai aproape de mine? Am invatat sa le fiu profund recunoscatoare pentru ca datorita lor sunt azi unde sunt, azi inteleg viata altfel pentru ca ei au facut parte din viata mea candva. Nu am sa incetez niciodata sa ii iubesc pe acesti oameni, chiar daca iubirea mea este alta acum. O data ce un om a facut parte din viata mea, o data ce a intrat in sufletul meu, ramane acolo, face parte din istoria mea personala. Doar acceptand si binecuvandandu-mi trecutul, experientele, stiu ca pot avea prezentul si viitorul pe care mi-l doresc.
Avem multe credinte despre suferinta... mie imi placea sa fiu victima, inca mai fac pe victima :) dar cel mai important este ca imi asum. Imi spuneam.. "nu esti demna"... "uita-te la tine cum te umilesti"... oare cine se umileste?! Doar ego-ul se simte umilit... doar el te face sa amplifici suferinta. Am acceptat ca viata are si astfel de momente, iar atunci cand apare suferinta, e important sa imi invat lectia, sa plang cat am de plans, sa fac ceea ce simt ca am de facut.. (chiar sa fac pe victima :D) si sa o las apoi sa plece. Imi doream ca altii sa ma placa, ca altii sa ma valideze... tot ego-ul meu cerea astfel de validari. Eu vad suferinta ca atunci cand simti ca undeva din interiorul tau se trage un semnal de alarma.. ceea ce facem noi e ca lasam "exteriorul" sa amplifice acel semnal de alarma.. ca si cand am stat cu degetul pe sonerie pana nu mai putem. Daca ascultam acel semn, il acceptam si vedem ce ne aduce atunci deja stim cum sa gestionam orice experienta din viata noastra.

Mi se spune de multe ori: "Tu mai Delia, tu suferi?!, tu ai parte de asa experiente". Sa o lamurim si pe asta... nu ma consider si nu o sa fiu niciodata un "guru", sunt un om simplu cu o misiune speciala, acea de a-i sustine pe oameni sa se descopere si sa isi urmeze misiunea divina pe acest Pamant. Asta nu inseamna ca eu sunt IMUNA la experientele pe care le are oricare dintre noi, ba mai mult decat atat, am aceste experiente pentru a putea empatiza si a fi mai aproape de clientii mei. Cum as putea sa iti inteleg suferinta daca eu consider ca nu exista suferinta? Cum as putea eu sa te ajut pe tine daca eu as fi tot timpul ZEN si tu ai simti ca niciodata nu o sa poti sa ai starea mea?
Uitandu-ma in urma experientele mele au ajutat zeci de persoane si atunci cum sa le neg?! Nu despre asta e vorba aici.

Consider ca cea mai mare realizare a fiecaruia dintre noi nu este sa nu mai sufere ci sa stie cum sa isi gestioneze suferinta atunci cand apare. Atunci cand vrei sa nu mai suferi ramai intr-o zona de confort care din pacate nu te ajuta sa evoluezi. E ca si cand ai ramane intr-o cusca si astepti sa vina viata la tine, nu sa iti traiesti tu viata liber.

Viata mea este frumoasa datorita oamenilor care sunt sau au fost in viata mea. Eu sunt azi unde sunt datorita suferintelor prin care am trecut.

Le multumesc tuturor oamenilor care au facut sau fac parte din viata mea. Va iubesc si va binecuvantez!

Iubire (ne)conditionata



Citesc de multe ori despre iubirea neconditionata, dezinteresata, am scris si eu cateva articole despre aceasta iubire. Si sincer sa va spun, a citi, a spune ca stii, a spune ca intelegi este egal cu 0. Cred ca toti cei care vorbim, scriem despre aceasta iubire de fapt n-am trait-o.. e un ideal si ne atrage, atat. Da, e o afirmatie grea si mi-o asum. Pentru ca eu cred ca daca ai trait-o nu ai avea cuvinte sa o descrii.. nu cred ca exista cuvinte pentru a exprima starea si trairea pe care o ai.
Insa cati ajungem acolo? Nu cred ca iubirea aceasta e ca si un fruct.. si tot ceea ce trebuie sa faci e sa te urci in copac sa il iei. Nu cred ca aceasta iubire nu se castiga, si nu vorbesc aici de un concurs, ci vorbesc de o sinceritate, o acceptare a TA neconditionata. Abia atunci poti sa te oglindesti in celalalt si sa nu lasi ego-ul sa te ia la palme.

Ceea ce credem ca este iubirea si ceea ce ESTE cu adevarat sunt 2 lucruri complet diferite. Intram intr-o relatie in care clar ne setam unele asteptari, clar ca vrem ceva de la celalalt sau avem anumite interese. Suntem oameni si nu niste guru care ramanem insensibili la dorintele noastre, care nu dorim sa primim ceea ce oferim. Da, ar fi ideal sa fim ZEN, sa oferim si sa acceptam ceea ce primim. Dar oare aia e iubire? 
Nu e iubire nici pentru cel care ofera, nici pentru cel care o primeste. 

Da, vorbim de iubire neconditonata insa suntem OAMENI, nu zei sau Dumnezeu. Avem liberul arbitru, avem dorinte, avem vise, avem cereri si propuneri. Suntem fiinte spirituale care avem o experienta materiala, iar experienta materiala presupune sa fii in contact cu persoana de langa tine, si ea ca si tine, are si bune si rele. 
Vorbim de iubire necondtionata dar nu suntem in stare sa ne iubim pe noi sau pe cei apropiati noua. Ne dorim relatii armonioase de iubire si de fapt nu ne cunoastem pe noi si nu suntem autentici. 

Cred cu tarie ca exista iubirea neconditionata dar asta nu inseamna a accepta orice, a iubi fara a primi nimic in schimb, a fi puternic de fapt abandonandu-ti dorintele si visele.

Sa ii iubesti neconditionat pe ceilalti, pe cei dragi poti mai usor decat sa iubesti necondtionat persoana iubita. Ajungi sa o iubesti neconditionat: 1. daca sunteti compatibili si iubirea voastra curge si exista o simfonie intre a da si a primi. 2. te cunosti suficient de bine incat sa ii areti celuilalt umbrele tale, aspectele neplacute si lucrezi la ele, precum el ti le arata pe ale lui si lucreaza la ale lui, fara judecata si cu maxima intelegere. 

O data aceste etape trecute da, exista iubirea neconditionata. Dar nu inseamna ca totul e lapte si miere, nu inseamna ca nu te mai superi, nu inseamna ca accepti orice, ci tocmai iti areti interesele, dorintele, visele si te oglindesti in celalalt, iti areti cele mai vulnerabile parti si celalalt te accepta asa cum esti, exact asa cum faci si tu.

Dar oare cati dintre noi ne cunoastem suficient de bine? Cati dintre noi ne iubim pe noi? Cati dintre noi ne lasam sa fim vulnerabili si ne aratam acele umbre in fata partenerului? 
Cat de greu este apoi, cand te-ai dezgolit, si celalalt a vazut fete pe care nu vroiai sa le vada, cat de greu iti este apoi sa te ridici si sa mergi mai departe?

De multe ori renuntam sa mai credem in iubirea neconditionata pentru ca pana se ajunge la ea... e un drum.. mai mult sau mai putin anevoios, un drum in care ego-ul iti pune multe capcane, iti da multe examene. In multe capcane vei cadea, multe examene vei pica, tocmai pentru ca tu sa inveti sa te asumi, sa inveti sa fii TU in toate relatiile, sa inveti din oglindirea in celalalt, sa inveti sa iubesti, pur si simplu.

Asadar cred ca exista iubirea neconditionata insa pana sa fie neconditionata, e intai conditionata, de noi in primul rand ca oameni, pentru ca asa suntem construiti.. si apoi rand pe rand renuntam la acele "conditii" si iubim neconditionat.

Imi place sa cred ca viata ne ofera atat de multe ocazii cate avem nevoie pentru a ajunge acolo. Asa ca orice experienta este doar inca un pas spre aceasta iubire. Eu inca n-am trait acea iubire, de aia inca mai scriu despre acest subiect. :)

Fiti sinceri cu voi, acceptati-va umbrele si iubiti, asa cum puteti, asa cum sunteti acum, doar iubiti. Asta mi-am spus mie si e sfatul meu pentru voi.





Nimeni nu traieste, simte sau actioneaza in locul tau

Am realizat ce inseamna singuratatea, de fapt mi s-a reamintit, nu e vorba a fi singur la propriu ci e vorba de o singuratate pe care o simti in suflet si care este permanent cu noi. Poti incerca sa umpli acel spatiu dar nu vei reusi decat sa te minti pe tine.
Nimeni nu poate inlocui acea singuratate, esti singur si tot timpul vei fi singur. Se spune: ne nastem singuri si murim singuri.
Nimeni nu va putea gandi, simti si actiona in locul tau. 
Responsabilitatea este doar a ta... fiecare pas, fiecare decizie este pusa pe umerii tai si poate avea repercursiuni pentru tot restul vietii tale.
Da.. ne putem crea viata pe care ne-o dorim, da.. e absolut necesar sa invatam sa ne iertam, pe noi, pentru singuri luam decizii si da, e important sa invatam sa iubim, dar dintr-un spatiu al sufletului si nu al mintii. 
Si da.. facem asta singuri. 
Putem avea sustinatori si e important sa avem, putem avea oameni care sa ne tina de mana dar ei nu ne pot ajuta sa facem schimbari daca nu le dorim, ei nu ne pot invata ceea ce nu suntem pregatiti sa invatam, ei pot doar fi alaturi si atat.
Azi.. ma simt mai singura ca oricand si stiu ca ma bazez doar pe mine. 


 

Cred in tine... cele mai puternice cuvinte



Tot auzim cat de importanta este iubirea de sine, da auzim ca e important sa facem ceea ce simtim noi si sa nu ne lasam influentati de cei din jur. 
Da, toate aceste "teorii" sunt adevarate, dar atunci cand esti lipsit de resurse, atunci cand ajungi la fundul sacului nu reusesti sa te iubesti oricat ai incerca si tot ce auzi e doar ceea ce iti spun ceilalti. Important e sa nu ajungem acolo si sa gasim un echilibru dar pana atunci ce facem? 
Vorbim despre gandire pozitiva, dar nu poti sa iti schimbi viata precum ai schimba un bec. Nu poti sa iti schimbi niste tipare de gandire, care sunt ca niste drumuri bine batatorite, de azi pe maine.
Intai inveti sa iti asculti vocea inimii, da si o auzim cu totii dar de cele mai multe ori ceea ce ne spune ea ni se pare absurd.. ca "doar cine sunt eu sa fiu capabil de .... " nu-i asa? 
Apoi cel mai important lucru, din perspectiva mea, este ca cineva drag sa aiba incredere in tine. Cred ca esential pentru transformarea ta personala, si vezi ca nu zic dezvoltarea ta personala.. este ca cineva drag sa creada in tine, sa te accepte neconditionat. Iti mai aduci aminte cand erai mic si mama sau tata te-a incurajat si ai reusit in ceea ce ti-ai propus?! Mai tii minte ce sentiment inaltator era! Sau poate un profesor drag tie ti-a spus ceva care te-a marcat pozitiv pana in ziua de azi.. doar pentru ca a crezut in tine. 
Asadar atunci cand cei din jurul vostru incep sa isi asculte vocea si se confeseaza voua va rog insuflati-le incredere, fiti alaturi de ei neconditionat si incetati sa ii mai judecati. 
Cred in tine, sunt alaturi de tine sunt cele mai importante cuvinte pe care le puteti spune cuiva care vrea sa isi schimbe viata. Daca ii mai dati o imbratisare si un zambet puteti fi siguri ca persoana respectiva isi va lua zborul spre implinirea viselor. Da, apoi persoana va invata sa se iubeasca pe sine, da, apoi persoana va face distinctia intre ceea ce ii spune sufletul si ceea ce ii spun altii, dar doar dupa ce va stii ca este acceptata neconditionat si nu inainte. 
Te poti intreba si daca eu o pierd pentru ca o ascult si ea urmeaza un drum separat de mine? Ei.. vestea este ca ori il va urma ori va fi nefericita si nu ii vei face decat mai mult rau. Acceptand pe cineva neconditonat inseamna sa iti asumi si riscul ca persoana aceea va pleca din viata ta. Fiecare avem un drum si o misiune aici asa ca e important sa intelegem ca tot ceea ce se intampla se intampla spre binele nostru. De ce se alegem sa constrangem o persoana sa fie nefericita doar pentru ca noi asa "credem" in loc sa o lasam sa fie libera si sa aleaga ea ce inseamna fericirea, poate alaturi de noi.. poate nu. 
Sa fii alaturi de persoana care vrea sa fie ea insasi e cel mai frumos dar pe care il poti face pentru ea.

E atat de putin ceea ce cerem si atat de putin ceea ce putem oferi, si asta doar avand inima deschisa. 

Asadar daca ti-ai ascultat vocea inimii si stii ce ai de facut sa stii ca eu cred in tine. 

Follow your heart
Let your love lead through the darkness
Back to a place you once knew
I believe, I believe, I believe in you
Follow your dreams
Be yourself, an angel of kindness
There's nothing that you cannot do
I believe, I believe, I believe in you







Dorinte false





Ma gandeam azi ce stupizi putem fi alergand prin viata incercand sa fim ceva ce NU suntem. Suntem atat de pierduti incat de multe ori dorintele noastre nu au legatura cu nimic din ceea ce doreste sufletul nostru. 
E ca si cum toata viata ne dorim sa fim inalti desi suntem scunzi, ne dorim sa avem ochi albastri dar noi avem ochii caprui.

Asa e si cu dorintele noastre, ne dorim ceva ce nu vine din noi, suntem influentati de cei din jur, de societate dar cel mai rau e atunci cand nu mai poti distinge intre ceea ce alegi tu cu adevarat si influenta celorlalti.

Bine bine imi puteti pune intrebarea.. dar cum sa stiu cu adevarat ce imi doresc?! Pai daca te uiti la un gard si e verde, tu poti sa il vezi albastru? Ei.. daca alegi sa te minti pe tine, da il poti vedea albastru, altfel nu ai cum. Asadar raspunsul vine din interior si intreaba-te cand ai o dorinta: vine din adancul sufletului meu, chiar vreau sa se materializeze dorinta?! Ei daca vine de acolo te si poti detasa de ea si atunci dorinta se va implini chiar mai repede decat crezi tu. Daca insa te minti pe tine, vei avea dorinte care nu au legatura cu misiunea ta si drumul tau aici si unele pot fi chiar absurde. Da.. doare stiu. Insa la fel stim ca nu avem noi toate datele si informatiile astfel incat sa stim ce e potrivit si ce nu pentru noi. De aceea detasarea de dorinte e esentiala. E minunat cand ajungi sa iti poti da drumul... sa iti doresti si sa stii ca totul se aranjeaza si se intampla asa cum este mai bine pentru tine. Ei... si pana la urma sa fii inalt sau sa ai ochii albastri ti se vor parea si tie dorinte absurde.. mai ales ca importanta valorilor in viata ta se va schimba. 

Formuleaza-ti dorinte, intentii, viseaza, si viseaza mult insa lasa dorintele sa vina din adancul sufletului tau si renunta la a te mai minti pe tine!

Sunt fondator

O noua perspectiva asupra vietii - www.schimbarepozitiva.ro

Despre mine

Fotografia mea
Eu... pur si simplu Daca insa ar fi sa spun ceva despre mine,as spune simplu Delia, asa cum o cunosc cei apropiati. Am o meserie frumoasa si am decis sa fac o calatorie interioara si sa impartasesc cu ceilalti gandurile si trairile mele. Acum pot spune ca mi-am gasit drumul, vocatia.

Mai scriu aici:

Profilul meu profesional:

Persoane interesate

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Abonati

Rasfoiesc


clock-desktop.com

Contabilitate si Consultanta PFA Monica BORDEA 0742-065900

Contabilitate si Consultanta PFA Monica BORDEA 0742-065900

About this blog


Your future is based on the level of consciousness you hold as you make the choices that build it.

-- Alan Cohen


"The meaning of life is to give life meaning."

-- Ken Hudgins

When we own our lives, we accept what we've inherited and the experiences we hold in our memories. We also claim our right to create new conditions if we're not happy with what's come before. We assume responsibility for changing what does not suit us. We acknowledge our own special talents and skills, and truly comprehend our right to enjoy the journey. In short, we embrace the meaning and purpose, the mystery and the beauty of our lives.

Do you feel that you own your life at the moment?

"I think of life itself now as a wonderful play that I've written for myself... and so my purpose is to have the utmost fun playing my part."

-- Shirley MacLaine

"Life is too short to be little."

-- Benjamin Disraeli

"Every man dies, but not every man lives...."

-- Garth Brooks

Know Yourself and Grow Yourself - The degree that you know yourself defines the degree to which you grow yourself. Know yourself in depth. Answer in detail ‘Who am I?’

Faceți căutări pe acest blog