Am invatat sa sufar

Una din cele mai importante realizari ale mele in ultimul an este faptul ca am invatat sa sufar, da da.. am scris bine.. nu am invatat "ce inseamna suferinta" ci sa sufar. Nu ar exista bucurie daca nu ar exista suferinta, nu ar exista lumina daca nu ar exista intuneric, deci nu putem nega ceea ce este atat de evident. Toti suferim insa cel mai important este sa acceptam, sa intelegem si sa gestionam suferinta atunci cand ea apare in viata noastra.

Suferinta nu are NICI O LEGATURA CU CELALALT, nu are nici o legatura cu exteriorul. Suferinta este o experienta a ta personala si e important sa o imbratisezi si sa vezi de ce anume a aparut in viata ta. Noi atunci cand suferim spunem: celalalt m-a facut sa sufar, celalalt m-a dezamagit. Nimic mai neadevarat. 

Aceasta experienta a venit in viata ta pentru ca tu ai cerut-o la un nivel foarte subtil, tu ai avut nevoie de ea. Si tu suferi pentru ca afli adevaruri despre tine care dor si care era necesar sa le scoti la suprafata, sau nu TU, cel adevarat, suferi ci ego-ul tau. Imi spuneam des "am fost dezamagita", de fapt m-am amagit. Da, am ales o experienta in care m-am amagit. Celalalt vine ca o oglinda si ne este cel mai mare invatator. Suferinta in sine este cea mai importanta treapta spre evolutia noastra.

Am spus ca am invatat sa sufar.. da, pentru ca am acceptat in viata mea experiente care au durut, care m-au trezit, care m-au adus mai aproape de cine sunt eu cu adevarat. Oamenii care au intrat in viata mea si pe care acum o vreme eram suparata sau "credeam" ca m-au dezamagit, mi-au adus cele mai frumoase daruri. Cum as putea sa fiu suparata pe oamenii care m-au ajutat sa fiu mai aproape de mine? Am invatat sa le fiu profund recunoscatoare pentru ca datorita lor sunt azi unde sunt, azi inteleg viata altfel pentru ca ei au facut parte din viata mea candva. Nu am sa incetez niciodata sa ii iubesc pe acesti oameni, chiar daca iubirea mea este alta acum. O data ce un om a facut parte din viata mea, o data ce a intrat in sufletul meu, ramane acolo, face parte din istoria mea personala. Doar acceptand si binecuvandandu-mi trecutul, experientele, stiu ca pot avea prezentul si viitorul pe care mi-l doresc.

Avem multe credinte despre suferinta... mie imi placea sa fiu victima, inca mai fac pe victima :) dar cel mai important este ca imi asum. Imi spuneam.. "nu esti demna"... "uita-te la tine cum te umilesti"... oare cine se umileste?! Doar ego-ul se simte umilit... doar el te face sa amplifici suferinta. Am acceptat ca viata are si astfel de momente, iar atunci cand apare suferinta, e important sa imi invat lectia, sa plang cat am de plans, sa fac ceea ce simt ca am de facut.. (chiar sa fac pe victima :D) si sa o las apoi sa plece. Imi doream ca altii sa ma placa, ca altii sa ma valideze... tot ego-ul meu cerea astfel de validari. Eu vad suferinta ca atunci cand simti ca undeva din interiorul tau se trage un semnal de alarma.. ceea ce facem noi e ca lasam "exteriorul" sa amplifice acel semnal de alarma.. ca si cand am stat cu degetul pe sonerie pana nu mai putem. Daca ascultam acel semn, il acceptam si vedem ce ne aduce atunci deja stim cum sa gestionam orice experienta din viata noastra.

Mi se spune de multe ori: "Tu mai Delia, tu suferi?!, tu ai parte de asa experiente". Sa o lamurim si pe asta... nu ma consider si nu o sa fiu niciodata un "guru", sunt un om simplu cu o misiune speciala, acea de a-i sustine pe oameni sa se descopere si sa isi urmeze misiunea divina pe acest Pamant. Asta nu inseamna ca eu sunt IMUNA la experientele pe care le are oricare dintre noi, ba mai mult decat atat, am aceste experiente pentru a putea empatiza si a fi mai aproape de clientii mei. Cum as putea sa iti inteleg suferinta daca eu consider ca nu exista suferinta? Cum as putea eu sa te ajut pe tine daca eu as fi tot timpul ZEN si tu ai simti ca niciodata nu o sa poti sa ai starea mea?

Uitandu-ma in urma experientele mele au ajutat zeci de persoane si atunci cum sa le neg?! Nu despre asta e vorba aici.

Consider ca cea mai mare realizare a fiecaruia dintre noi nu este sa nu mai sufere ci sa stie cum sa isi gestioneze suferinta atunci cand apare. Atunci cand vrei sa nu mai suferi ramai intr-o zona de confort care din pacate nu te ajuta sa evoluezi. E ca si cand ai ramane intr-o cusca si astepti sa vina viata la tine, nu sa iti traiesti tu viata liber.

Viata mea este frumoasa datorita oamenilor care sunt sau au fost in viata mea. Eu sunt azi unde sunt datorita suferintelor prin care am trecut.

Le multumesc tuturor oamenilor care au facut sau fac parte din viata mea. Va iubesc si va binecuvantez!