A iubi iubirea
M-am impiedicat prin viata cautand iubirea nemarginita... am crezut ca sunt aproape de ea de atat de multe ori... O da... dar ce intelegem prin iubire? Abia acum am realizat ca eu iubeam iubirea. Iubirea aceea divina, pura, neinteleasa, iubirea ce exista intr-un nivel de inalt si absolut incat nu puteam decat sa fiu adiata de lumina ei si atat. Iubirea aceea descrisa in poezii sfasietoare, in melodii atat de intense si in filme romantice. Insa iubirea noastra e pamanteana, e o iubire pe care o vezi in ochii de copii, o iubire care are soare dar si umbra, o iubire care te patrunde atunci cand priveste o floare, cand vezi un rasarit de soare...
Asa cum nu-l putem vedea pe Dumnezeu, asa nu vom putea "vedea", "gasi" iubirea aceea pura si nemarginita. Noi traim aici.. pe pamant, Dumnezeu ne vorbeste prin oameni, iubirea se revarsa prin oameni, natura, prin ganduri, fapte si minuni. Daca vrem sa simtim cu adevarat iubire, daca vrem sa traim cu adevarat iubirea atunci e important sa acceptam ca ea ia formele lumii acesteia... si ca noi fiecare, avem calitati si defecte, avem lumina dar si umbre. Daca acceptam iubirea pamanteana nu vom mai suferi, pentru ca iubind ceea ce este, ne putem inalta. Cautand un absolut, nu vom face decat sa fim dezamagiti ca n-am trait ceva ce nu poate fi trait pe acest pamant. Iubind iubirea, iubind nemarginirea, iubind idealul nu facem decat sa cadem ca niste stele cazatoare... si sa ne pierdem intr-o lume care credem ca nu ne intelege.
Aleg sa iubesc "lumeste", sa am tresariri si zvâcniri de ego... accept sa vad viata cu bune si cu rele, cu experiente din care invat, pentru ca stiu ca Dumnezeu mi-a dat iubirea ca sa ma inalt si nu ma pot inalta decat acceptand ceea ce este. Tot ceea ce avem in viata noastra, tot ce ne este dat sa traim, inclusiv iubirea, este ca noi sa intelegem viata de aici, sa iubim divinul din viata noastra nu viata din divin.
Ma abandonez dorintei tale, ma abandonezi unei vieti pline de iubire, si nu mai caut iubirea in forme ce n-au viata.
Intalniri tainice
Mi-am dorit sa simt, sa zbor, sa ma inalt si sa ma las incalzita de focul meu interior. E soare la mine... am zburat... poate prea departe si poate a fost prea frumos... sau spun "prea" pentru ca inca mi-e frica. De fapt depasirea oricarei frici o faci fiind vulnerabil... lasandu-te cuprins de profunzimea sentimentelor. De ce? Pentru ca nu te mai poti ascunde si pentru ca nu te mai poti minti, pentru ca tu insuti esti curat la suflet. E minunat sa poti face soare in intuneric doar pentru ca te deschizi si lasi sa patrunda razele, e minunat cand poti sa iti deschizi larg ochii si sa patruzi cu privirea ta infinitul, e minunat cand poti topi cu caldura sufletului tau orice obstacol, orice rau ce iti sta in cale. Traiesc, dincolo de trairea conditionata, traiesc pentru ca traiesc, iubesc pentru ca iubesc si sunt pentru ca sunt.
Ce zbor frumos! Ce adiere! Astfel de momente nu sunt decat o intalnire cu divinitatea, o intalnire tainica si plina de semnificatii.
Am realizat insa ca astfel de momente sunt unice, au o savoare, o arta aparte de a aparea si disparea. Nu putem avea o viata de astfel de momente, una dupa alta, pentru ca le-am pierde savoarea, nu le-am intelege mesajul, ne-ar "imbata" si ne-ar face atat de egoisti. Asadar am invatat sa-mi traiesc intalnirile, si mai important sa le las sa plece.... Ma mai surprind contempland la trecut, o nostalgie dulce insa prezentul e tot cea ce conteaza.
Acum sunt intr-o pauza de zbor... ma odihnesc, ma bucur si imi trag sufletelul. Admir privelistea si imi adun resursele pentru un nou zbor, o noua intalnire tainica.
Lacrimi inghetate
Foto: Drowning1987
E friiigggg... si doamne ce frig e.
O lacrima azi mi-a inghetat pe obraz... si m-am gandit cate lacrimi am lasat sa-mi inghete pe obraz dar si in sufletul meu netraindu-mi suferinta.
De frig azi mi-au inghetat aripile, n-am putut sa zbor si ceva ma tinea fortat la sol... era asa o ceata in viata mea ca era imposibil sa zbor.
Azi nu am simtit focul inimii. Nu a avut puterea sa ma incalzeasca oricat am apelat la el.
Dezolant... trist... frig... inghet... amorteala.. o suferinta pusa parca la pastrat.
Noroc ca stiu ca vine primavara si oricat de greu mi-ar fi acum, exista un firesc al lucrurilor, exista alb si negru, exista frumos si urat, exista suferinta si fericire, exista frig si cald.
Pana atunci ma rog ca focul inimii sa ma incalzeasca, ma rog sa fie senin pentru a putea zbura. Am sa fac primavara in sufletul meu, o primavara care sa imi topeasca lacrimile si care sa imi readuca zambetul.
Sarbatori linistite!
De o vreme sunt mai tacuta... nu am scris de ceva vreme pentru ca am fost prea ocupata sa traiesc. Insa, fata de alte dati, nu am petrecut timp cu mine.
Aceste sarbatori vreau sa fie un timp cu mine, un timp de reflectie si sa o redescopar pe Delia, cea care a avut un an 2010 care a stat sub semnul recunostintei. Mi-e si greu sa scriu ceva care sa aiba o mai mare greutate decat MULTUMESC. Multumesc pentru toti oamenii minunati din viata mea, atat cei vechi cat si cei noi, multumesc pentru parintii mei, pentru toate experientele frumoase si mai putin frumoase, multumesc ca SUNT.
Aceste sarbatori vreau sa fie un timp cu mine pentru a descoperi acea persoana care vreau sa fiu, sa trec la o noua etapa in viata mea.
Asadar imi doresc liniste ca sa imi pot auzi mai clar vocea inimii. Stiu ca am neglijat-o si stiu ca are un mesaj important pentru mine.
Invatati si voi sa va ascultati vocea inimii iar sarbatorile de iarna sa fie un prilej de curatire, un prilej de recunostinta pentru a putea face loc minunilor ce se vor tine lant in anul ce vine. Ele exista zi de zi, important e doar sa le observam.
Am un citat pentru voi:
"Sărbătorile creştinilor
nu sunt, pentru majoritatea, decât supravieţuirea, sub o altă formă şi o altă
semnificaţie, a anticelor sărbători păgâne. La venirea lor se organizează
petreceri: se strâng provizii, se pregătesc decoraţiuni, haine noi şi chiar deghizări.
Dar un spiritualist vede în sărbătoare cu totul altceva decât o ocazie de a mânca, de a bea, de a-şi schimba hainele şi de a se distra.
Dar un spiritualist vede în sărbătoare cu totul altceva decât o ocazie de a mânca, de a bea, de a-şi schimba hainele şi de a se distra.
El se străduieşte să caute în
regiunile subtile energii care vor regenera sau vor însufleţi inima şi sufletul
său.
El ştie deopotrivă că în
această atmosferă de schimburi voioase, binefăcătoare, entităţile luminoase vin
să extragă elemente pe care le vor folosi ulterior pentru a-şi continua
lucrarea lor în lume.
Dacă doriţi să le ajutaţi în
această lucrare, încredinţaţi-le bucuria voastră, toată această bogăţie
spirituală pe care v-o dă o sărbătoare, astfel ca şi alţii să beneficieze de ele.
spirituală pe care v-o dă o sărbătoare, astfel ca şi alţii să beneficieze de ele.
Atunci, această bucurie,
această bogăţie vă vor reveni sporite."
Omraam Mikhaël Aďvanhov
Omraam Mikhaël Aďvanhov
Recunostinta
Simt recunostinta... si putere... si iubire. Ma simt binecuvantata ca pot invata noi lectii, ca pot sa ma desfasor intr-un mod "ireal" de liber.
Sunt viata, sunt ceea ce pot fi in acest moment. Sunt atat de relativele etichetele pe care le punem noi zi de zi: e greu, e usor, ma enervez, iubesc, inteleg, cunosc etc. Singurul lucru relevant e ceea ce aleg sa traiesc... sau daca aleg sa fiu in viata sau trait(a) de viata.
Ceea ce ma face pe mine in acest moment sa vibresc este pasiunea, este recunostinta de a fi ceea ce sunt si acceptarea a ceea ce sunt in momentul actual. Asta imi da aripi, asta ma face sa am viziunea a ceea ce as putea fi maine. Asta ma da cu capul de pereti, ma face sa imi recunosc defectele, sau sa invat lectii importante.
Pasiunea mea este legata de oameni, viziunea mea este legata de oameni. Imi doresc sa le arat ca se poate, insa prin exemplul personal. Nu ii ajut, nu fac nimic deosebit, le creez doar spatiu sa fie ceea ce sunt cu adevarat, sa se descopere si sa dea drumul pasiunii.
M-am trezit spunand ca voi organiza un eveniment pe cariera, de fapt stiam demult ca voi face asta dar nu stiam cand si cum se va intampla. In mine exista aceasta pasiunea, aceasta forta care ma face sa realizez lucruri pe care unii doar si le pot imagina. Ea nu exista doar in mine, ci exista in fiecare dintre noi. Eu insa am decis sa ii dau drumul si sa o las sa se desfasoare. E atat de puternica incat as putea lucra 24 de ore, am nevoie de putina mancare, sau somn, ma pot hrani doar cu pasiune, doar cu imaginea pe care o am, a visului materializat, dar bucurandu-ma si traind tot drumul. Cand eram mica topaiam foarte mult. Ei cand sunt in aceasta stare, ma puteti zari topaind pe strada. E ceva fantastic!
Am spus ca oganizez un eveniment pe cariera, se numeste Schimbare Pozitiva in Cariera TA, ceea ce fac este de fapt mai mult decat atat, imi implinesc un vis si cum visul meu are legatura ca oamenii, va dati seama cat entuziasm imi da. Imi doresc ca oamenii care participa sa isi trezeasca pasiunea ce zace ascunsa in ei. E un vis de asa de mari dimensiuni incat ma emotioneaza pana la lacrimi.
Poate parea ceva banal, dar sentimentele simple, desi nu as pune ca recunostinta e un sentiment simplu, ci unul pur si curat, deci sentimentele acestea iti pot umple viata, iti pot da tot ce ti-ai dorit vreodata. Si nu ma refer la chestiuni materiale, ci la aceea pace si implinire dupa care totii tanjim. Eu ma simt recunoscatoare pentru ceea ce am ajuns sa traiesc azi profesional si as vrea sa traiesca cat mai multe persoane asta. Ce minunat ar fi!
Organizarea acestui eveniment ma ajuta din nou sa fac schimbari pozitive in viata mea, ma face sa vad dincolo de vise, ma face sa vibrez asa cum inca n-am facut-o, ma face sa recunosc pasiunea mai bine ca niciodata, ma face sa imi recunosc defectele mai mult ca niciodata, ma face sa inteleg ca suntem atat de conectati tot incat viata nu o putem trai singuri, ci doar impreuna. Cu conditia sa nu ne traiasca ea pe noi.
Sunt recunoscatoare si da, atata vreme cat nu putem fi recunoscatori pentru ce avem, nu putem primi mai mult.
Eu simt nevoia sa multumesc inca de pe acum pentru aceasta experienta, pentru acest eveniment, indiferent de cum se va desfasura el, eu sunt deja extrem de bogata sufleteste si profund recunoscatoare. Mi-am exprimat intentia, acum e treaba universului cum doreste sa aranjeze lucrurile. Las viata in pace!
Iar pasiunea nu e altceva decat devotamentul, promisiunea pe care ti-o tii fata de tine si fata de misiunea, darul cu care ai fost inzestrat.
Inchei cu un simplu: multumesc!













-ro.png)