Datorita multor formari profesionale dar si datorita oamenilor pe care ii respect din jurul meu am ajuns sa imi realizez limitele si credintele irationale: dorinta de certitudini, responsabilitatile mari pe care mi le asum ca sa fiu valorizata, credinta ca trebuie sa MERIT sa fiu iubita, sa fiu apreciata, dorinta de a face totul perfect si peste toate frica de explorare si de necunoscut. Daca stai sa le constientizezi, sa vezi de unde ti se trag, prima reactie ar fi de respingere, pentru ca toate acestea au devenit a doua ta natura, ti se pare firesc, sa vrei certitudini, desi logic nu le putem avea si nu ne ajuta cu nimic sa stim sigur ca lucrurile vor evolua intr-un fel sau altul. Asta ca sa nu mai spun, ca uitam sa savuram drumul pana la indeplinirea a ceea ce ne dorim. Responsabilitati vom avea intotdeauna, dar nu e un capat de tara, mai poti si delega din ele, nu trebuie ca doar TU sa faci anumite lucruri, exista si alte solutii si poti fi valorizat si altfel, nu neaparat ca ti-ai asumat foarte multe responsabilitati si ai reusit sa le duci la capat.Ei, legat daca meriti sau nu sa fii iubit(a), asa cum am scris in alte posturi despre subiectul asta, cred ca perceptia mea a fost gresita. Iubirea nu vine daca meriti sau nu. Nu au legatura. Poti sa fii ultimul om, poate de nimic, si sa fii iubit(a). Poti sa fii dragut(a) sau urat(a), cu multe sau putine defecte iubirea poate veni sau nu, dar nu tine de vreun merit. Aprecierea iar poate veni doar pentru ca ESTI TU nu neaparat ca ai facut ceva sa meriti apreciere. Da, dar daca faci ceva, ai garantia ca vei primi apreciere. Ei.. vedeti ce limite avem?
In ceea ce priveste perfectiunea, niciodata nu o sa putem face totul perfect si sa si fim apreciati pentru asta. Eu mi-am pus intrebari in ultima perioada cand am fost criticata pentru perfectiunea mea si am realizat ca nu numai este un defect ci e ceva care ma impiedica profesional, e ca si cand incercand sa faci totul perfect, te pierzi in detalii si te apuci sa bati intr-un zid, cand usa era putin mai la dreapta. Dar TU, prea focusat, nu ai vreme sa vezi acea usa.
Toate acestea tin de teama de explorare, de frica de necunoscut, de esec. Nu poti avea certitudinea ca un business va merge, ca o relatie va functiona, dar nici nu trebuie sa incepi ceva cu gandul ca la un moment dat totul se va termina si esecul era "previzibil". E bine sa traim in prezent, sa vedem ce ne rezerva viata si sa nu mai fim crispati de responsabilitatile pe care le avem, daca meritam sau nu iubire sau apreciere, sa ne dorim sa FIM NOI pur si simplu. Avand aceea armonie in noi, nu ne vom mai impiedica usor in viata iar cand vom trece prin situatii critice vom reusi sa vedem acea poarta in zid, fara prea multa lupta si stres. Profitati de tot ce va inconjoara si fiti prezenti intai voi in viata voastra!








-ro.png)
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu