Multumesc

Acum in pragul noului an tin sa va multumesc tuturor celor care ati fost alaturi de mine. Multumesc ca imi cititi blogul, oameni cunoscuti sau necunoscuti mie, dar care aveti trasaturi comune: dorinta de descoperire, de cunoastere, de a trai "out of the box" si de a vedea viata si dintr-o alta perspectiva. Ati fost alaturi de mine in anul in care eu am evoluat cat in 5 ani, intr-un an in care mi-am creat multe oportunitati si am atras in viata mea oameni minunati. Multumesc pentru feedback-urile primite, mi-ati transmis ca va sunt de ajutor, ca va regasiti in cele scrise de mine si asta ma bucura. Si celor care nu mi-ati scris vreodata dar stiu si simt ca sunteti acolo, va multumesc si sper sa gasiti aici raspunsuri la multe dintre intrebarile voastre sau macar sa aveti parte de o lectura placuta. Imediat voi implini un anisor ca si "blogger", iar numarul de vizitatori se apropie de 5000 ceea ce ma onoreaza. Pentru unii poate parea putin, pentru altii mult, pentru mine insa este important ca mesajul meu a ajuns la cat mai multa lume, poate i-am suparat pe unii, poate altii au apreciat informatia gasita aici, oricum fiecarei persoane in parte ii multumesc.
Asa cum ati sesizat am dat o fata noua blogului, asa cum vreau sa fac si cu mine in noul an. O prietena pretioasa mi-a spus ca o data cu noul an avem ocazia de a crea o noua versiune a fiintei noastre. Foarte adevarat si multumesc si tie Iulia! In 2009 imi propun sa stralucesc si sa atrag tot ce imi doresc: oameni de calitate, sanatate, proiecte interesante, dragoste, prosperitate, generozitate, clienti multumiti, calatorii, multe vise implinite. Imi doresc ca oamenii dragi sa imi ramana permanent alaturi, sa stiu sa imi pretuiesc prietenii, sa stiu sa valorizez lucrurile simple care fac viata frumoasa.
Multumesc celor care mi-au dat ocazia de a promova articolele mele: lui Ionut Ciurea pentru oportunitatea de a scrie pe empower. ro, lui Carmen Demi, pentru ocazia de a scrie pentru newsletterul Elite DCM.
Multumesc si tuturor celorlalti colaboratori sau prieteni care au crezut in mine si au vazut ceva ce eu nu credeam ca exista. Multumesc Mari, Vlad, Dani, Cami, Corina, Camelia, Radu, Iulia, Diana, Sanda, Mona, Sidonia, Amalia, Nico, Lavinia, Laura, Simona, Alina, Sorin, Anca. Oameni foarte dragi mie.
Multumesc colegilor si prietenilor mei de la cursul de NLP: dragii mei, sunt mult mai bogata sufleteste de cand v-am cunoscut. Multumesc tie Carmen Todor, ca ne-ai deschis o poarta magica spre NOI.
Multumesc fostilor mei colegi cu care am o relatie speciala si care au fost alaturi de mine in momente dificile. In fiecare loc unde am lucrat am intalnit oameni deosebiti si pe care ii apreciez.
Multumesc colegelor alaturi de care incerc sa ma formez ca si psihoterapeut. Alaturi de voi aflu raspunsuri la intrebari pe care mi-e si frica sa mi le pun. Multumesc si tie Liana pentru rabdarea pe care o ai cu noi si pentru tot ce ne inveti.
Multumesc cursantilor pe care i-am avut anul acesta. A fost o placere sa impartasesc cu voi cunostintele si experienta mea si am invatat si eu multe alaturi de voi.
Multumesc si celor care m-au facut sa traiesc momente magice de dragoste, tandrete dar si momente de dezamagire suprema. Am invatat mult din aceste experiente.
Multumesc tuturor si va rog sa imi fiti alaturi asa cum ati fost in 2008, cu sinceritate si incredere. Poate va pare cam "melodramatic" acest ultim articol, dar asa cum v-ati invatat eu scriu doar ceea ce simt, si asta simt ca trebuie sa transmit acum.
In incheiere tin sa iti spun ca sta in puterea ta sa faci din anul 2009 un an asa cum ti-l doresti. Am sa te rog sa iti rapesti cateva minute si sa vezi un clip motivational incropit de catre Ionut Ciurea pe care il regasiti si pe site-ul: www.empower.ro.
Nu uita ca ai in tine toate resursele necesare sa iti "fabrici" un an asa cum ti-l doresti. Eu iti dau acum doar putin "material", restul stiu ca vei reusi sa il procuri tu. :) LA MULTI ANI! I will try to "hang in there or more exactly HERE" too. :)

Este in puterea ta | Empower.ro from Ionut Ciurea on Vimeo.

Testul Maturitatii

25 Decembrie 2008... eu cu mine in camera mea, in lumea mea, de vorba cu sufletul meu. E liniste, e pace.. e iubire... e bucurie... e SARBATOARE. Ma simt bine, ma simt impacata, ma simt iubita, ma simt binecuvantata de Dumnezeu. Anul acesta a fost un an minunat pentru mine, a fost anul cel mai deosebit de pana acum. Anul acesta a fost anul in care mi-am descoperit vocatia, am descoperit iubirea, mi-am descoperit sufletul, mi-am apreciat corpul si am reusit sa ma bucur de viata mea.

Anul acesta am consolidat unele relatii importante din viata mea, dar tot anul acesta am avut oportunitatea si onoarea de a intalni persoane deosebite care mi-au creat oportunitati, care m-au invatat ce inseamna sa fii OM, care m-au invatat iubirea, care m-au invatat cat e de important sa nu uiti de valorile pe care le ai, oameni care au incredere in mine si care au fost alaturi de mine tot timpul stiind ca eu detin toate resursele necesare pentru a reusi.

Pentru prima data de sarbatori sunt impacata, pentru prima data chiar daca sunt doar eu cu mine nu sunt de fapt singura, pentru ca tot ce am nevoie este in mine, nu in exterior. Nu mai caut confirmari din afara, eu sunt de ajuns si stiu ca in mine se afla puterea si alegerea reusitei in viata. Viata ne-o facem asa cum alegem noi, iar anul asta eu am facut multe alegeri intelepte, iar atunci cand am gresit am stiut sa imi invat lectia si sa merg mai departe cu demnitate si inocenta.

Oare stii cat de bine e sa te simti bine cu tine? Sa simti ca tu esti indeajuns? Sa simti ca daca tie ti-e bine esti magnet pentru ceilalti si tot ce iti doresti se intampla pentru ca atragi exact ceea ce emani? Am simtit iubirea cum nu am simtit-o niciodata si asta pentru ca am reusit sa ma iubesc intai pe mine si sa ma accept pe mine, asa cum sunt: uneori zapacita, cam dezordonata, o persoana care se pierde in multimea gandurile pe care le are, o persoana cu un chip luminos si o privire inocenta, o persoana care nu a uitat de unde a plecat , cineva doar care are harul de a iubi oamenii si dorinta de a-i ajuta sa se transforme.

Poate anul acesta a fost un test... un test al maturitatii. Anul in care am invatat atat de multe despre mine, in primul rand, iar apoi am reusit sa ii descopar pe cei din jurul meu. Ce dar mai frumos mi-as fi putut dori de Craciun?!

Si asta e doar inceputul... o data trecut acest test al maturitatii, nu exista decat o cale, drumul care mi se arata in fata e luminos.. cu multe beculete si chiar daca o sa mai fie cate o gropita, doua, am convingerea ca altfel voi reusi sa le fac fata. Nu se poate intampla nimic fara voia ta si intotdeauna sa te gandesti ca in viata se intampla ceea ce este mai bine pentru tine, asta daca nu fortezi lucrurile si ai credinta. Cea mai importanta lectie invatata a fost sa fiu flexibila, sa ma bucur de lucrurile marunte si sa nu ma inchistez in dorinte si vise care de fapt nu imi apartineau ci sa caut surprizele vietii in fiecare zi. Sunt acolo.. doar trebuie sa ne deschidem ochii sufletului si sa le vedem.

Gandeste-te cu credinta ca Anul 2009 va fi anul surprizelor placute si asa va fi. Va fi un an in care va fi prezenta iubirea, sanatatea, credinta, speranta, generozitatea, bunastarea. Va fi un an plin de magie pentru ca dorintele noastre se vor implini. LA MULTI ANI! LIFE IS WONDERFUL!

Sarbatori minunate!

A venit si vremea sarbatorilor... sunt la o respiratie de geamul nostru... de inima noastra. Pentru prima data reusesc sa le privesc altfel, detasat dar sa ma bucur de ceea ce imi aduce mie implinire si seninatate. Nu fac urari gratuite sau formale, ci din suflet si neasteptand nimic in schimb, cum trebuie sa recunosc faceam in trecut, suparandu-ma daca cineva "uita" de mine. Pentru prima data nu mai sunt agitata si stresata pentru ca darurile pe care le am eu de daruit nu se afle in magazine.. ci vin din sufletul meu.. si sunt convinsa ca acei oameni dragi mie aprecieaza ce am eu de oferit. Anii trecuti faceam bilanturi, faceam socoteli, ma simteam neimplinita, nemultumita, parasita si lista ar putea continua... si incercam sa "compensez" prin a-mi stresa apropiatii cu bradul, masa, cadourile, toate sa fie "perfecte". Chiar daca inca imi lipseste un om drag alaturi, pot sa ma bucur altfel de sarbatori, pentru ca am realizat care sunt lucrurile importante in viata mea, am realizat ca ma legam de nimicuri, ca nu stiam aprecia ce am si ma plangeam prea mult pentru ce NU aveam. Asadar anul acesta am decis sa privesc sarbatorile cu ochisori de copil... care il asteapta cu nerabdare pe Mosu', care are inocenta in privire si se bucura de orice mica atentie. Imi doresc ca si voi sa incercati acest lucru, sa iubiti cu tot sufletul, sa va invingeti temerile, sa aveti incredere ca visele pot deveni realitate, sa daruiti fara sa asteptati nimic in schimb.

Sa aveti parte de sarbatori minunate pline de dragoste si privite prin ochi de copil.

Recunoaste iubirea

In aceasta perioada m-a apucat curatenia, mi-am dorit sa fac curat printre lucruri, printre amintiri, dar sa fac si curatenie in sufletul meu. E important sa NU ducem multe "bagaje" cu noi, mai ales emotionale care nu fac decat sa ne traga inapoi si sa ne faca sa traim in trecut. Printre lucrurile mele am gasit o carticica si am dat de un citat care m-a pus pe ganduri:

"Cel care nu stie nimic,
nu iubeste nimic.

Cel care nu poate sa faca nimic,
nu intelege nimic.

Cel care nu intelege nimic,
nu are nici o valoare.

Dar cel care intelege,
acela, totodata, iubeste,
observa, vede...

Cu cat mai multa
cunoastere este inerenta
unui lucru, cu atat mai
mare este iubirea...

Cine isi inchipuie ca toate
fructele se coc o data cu
ciresele, nu stie nimic
despre struguri."

Paracelsus

In fiecare zi invatam cate ceva si intelegem mai multe despre viata noastra si lumea care ne inconjoara.
In fiecare zi observam, vedem, gustam ceea ce ni se intampla.
In fiecare zi IUBIM ceva, un zambet de copil, luna, odihna, munca pe care o facem, oamenii etc.

Insa unii ne prindem in rutina de zi cu zi si uitam sa iubim, uitam sa ii apreciem pe cei din jur, uitam sa ne cultivam sufletul, pasiunile si lista ar putea continua.

Multa vreme mi-a fost frica de iubire, acum recunosc iubirea in tot ceea ce fac.

Imi iubesc familia, un sprijin real in tot ceea ce fac,
Iubesc munca pe care o fac,
Iubesc oamenii pe care ii intalnesc si care sunt minunati,
Imi iubesc prietenii care stiu sa fie langa mine,
Iubesc muzica pe care o ascult,
Iubesc dansul,
Iubesc calatoriile si Spania in special :)
Iubesc lectura si ma decontectez citind ceva nou.
Iubesc sa scriu si sa transmit mai departe din experientele mele.
Iubesc filmele care transmit un mesaj important.
Iubesc sa fiu imbratisata.
Iubesc parfumurile. :)
Iubesc decoratiunile de toate felurile.
Iubesc diminetile cand ma trezesc in bratele celui pe care il iubesc.
Iubesc lumanarile si atmosfera romantica.
Iubesc florile si mesajul pe care il transmit.
Iubesc zambetele copiilor si inocenta lor.
Iubesc apusurile de la tara.

.... si as putea continua.

Simt ca traiesc pentru ca iubesc si asta ma face sa vad viata altfel chiar si atunci cand mi-e greu. Iubim tot timpul chiar daca nu ne dam seama de asta, trebuie doar sa descoperim pentru ca fructe se coc pe tot parcursul anului.

Radiaza zilnic o viata noua

Voi incepe cu un citat pe care l-am primit de la o foarte buna prietena:

"Ce deceptie traiesc unii artisti tineri, vazandu-se uitati si inlocuiti cu altii, dupa ce au fost adulati un moment de multime! Si chiar daca ei se macina, isi spun ca nu este drept, asa stau lucrurile: publicul nu are mila, el cauta noutatea, si cei pe care i-a aplaudat intr-un moment sunt inlocuiti repede de altii noi, iar cei noi de altii si mai noi. …Numai CA ei cunosc un secret: acela de a fi capabili sa-si reinnoiasca viata in ei insisi.
Daca stiti sa radiati zilnic o viata noua, o viata care este iubire, lumina, puritate, nu va exista niciodata dorinta de a fi inlocuiti, chiar daca aveti trei sute de ani! Soarele nu este inlocuit, sunt inlocuite tot felul de lucruri si oameni, dar nu s-a reusit inca niciodata inlocuirea soarelui. Sotii isi schimba sotiile, sotiile pe soti din tot felul de motive. Dar adevaratul motiv, este ca si unii si ceilalti au lasat viata lor sa stagneze. Nimeni nu doreste sa inlocuiasca fiintele care radiaza viata, fiindca de viata avem cel mai mult nevoie." Omraam Mikhaël Aďvanhov

Ce frumos e spus... sa radiem in fiecare zi o viata noua, sa luam fiecare zi ca pe un nou inceput, sa descoperim in noi, in primul rand, ceva nou, apoi sa ii surprindem zi de zi pe cei din jur, sa fim atenti si plini de viata. Stim bine ca noi cautam compania oamenilor veseli, optimisti pentru ca ne dau si noua ceva din perspectiva lor de viata. NU preferam compania celor pesimisti, celor care se plang pentru ca ei ne fac sa fim si noi negativisti, ne "obliga" sa ne impunem limite.
Uita-te atunci cand ai o initiativa, o idee noua, cum esti intampinat?!
O persoana pozitiva te va incuraja, iti va spune ca ai resursele necesare sa reusesti, chiar daca nu va fi usor, va fi alaturi de tine etc.
O persoana pesimista iti va da o LISTA intreaga de motive pentru care NU vei reusi, iti va spune toate riscurile posibile si imposibile "pentru binele tau".
Cu ce fel de persoana preferi sa tii legatura?

In cupluri, pe langa compatibilitatea necesara, e necesar sa mentinem permanent pasiunea, noutatea. Femeile, mai ales dupa casatorie, cred ca barbatul e al LOR si uita sa ii acorde atentia necesara sau dimpotriva sa ii faca toate mofturile, uita sa aiba grija de ele, problemele coplesindu-le si uite asa se instaleaza rutina. Pentru ca barbatii se maturizeaza mai tarziu si unii vor sa mai "copilareasca" e bine sa mentii lucrurile cat mai interesante si sa isi doreasca mereu compania ta.
La fel daca vorbim de business, e bine sa vii in permanenta cu ceva nou, cu ceva care are amprenta ta, care te face "unic" pe piata.
Nu spun ceva nou aici... dar oare cum sa facem sa radiem permanent o viata noua, cum sa facem sa descoperim ceva nou in noi si sa daruim si celorlalti?
Raspunsul ar fi: flexibilitatea/adaptabilitatea, lispa unor asteptari NEREALISTE.
In fiecare zi ne impunem limite:
- nu e voie sa spunem asta;
- daca o sa ii spun ca tin la el va crede despre mine ca sunt slaba;
- daca o sa incep afacerea aceea sigur o sa dau de greu;
- sigur e pierdere de vreme sa merg la intalnirea aceea sau
- daca e sotul meu trebuie sa se poarte asa;
- daca am un anumit statut nu pot sa fac anumite lucruri etc etc etc.

Daca iti vine sa ii spui "te iubesc" fa asta, daca vrei sa incepi o afacere noua, cauta resursele necesare si ai sa reusesti, daca vrei sa te copilaresti fa asta, daca vrei sa schimbi ceva in atitudinea ta incearca si as putea continua.

Nu lasa FRICA sa te paralizeze si fa in fiecare zi ceva NOU pentru TINE si pentru cei din JUR.

Sa trezim copilul din noi

Vin sarbatorile... si imi vine sa spun: ce trist! Ma tot gandeam zilele acestea oare de ce nu imi plac sarbatorile sau ce anume nu imi place. Da, lucrurile s-au denaturat, sarbatorile nu mai au aceea savoare ca pe vremuri... dar totusi... si brusc mi-am dat seama ca nu reusesc sa ma bucur de sarbatori ca si un copil. Am "omorat" copilul din mine, acel copil care se bucura de cadourile de Mos Niculae cu ochi luminosi, inocenti si stralucind de bucurie. Acel copil care il astepta pe Mosu' si isi marca nerabdarea cu un numar de "dat din picioare". Nu conta ce primeam, primeam ceva si ma puteam bucura si manifesta liber. Oare noi ne dam voie sa ne bucuram in ziua de azi? Oare grijile pe care le avem, acum si criza financiara nu ne impiedica sa gustam viata cu adevarat? Oare mai stim sa ne cultivam pasiunile, prieteniile, micile bucurii care fac viata asta atat de frumoasa? Mi-as dori ca regasesc acel copil din mine, e drept un pic cam rasfatat, dar care avea lumina in ochi. As vrea sa imi dau voie sa ma prostesc, sa fiu nesabuita, poate chiar sa fac in asa fel inca "sa merit" nuielusa. :) Sa simt viata cu adevarat si sa o privesc prin ochi de copil, macar luna asta, decembrie. Doar asa cred ca o sa pot spune: ce frumos e de sarbatori!!

Leave your confort zone

Ma intrebam acum cateva zile cum de reusesc sa ma transform pe zi ce trece, sa invat ceva nou, sa gestionez situatiile cu care ma confrunt, sa am o alta abordare a problemelor etc. Am realizat ca eu tot mai mult ies din zona mea de confort si accept cu seninatate toate provocarile vietii pe care le gestionez asa cum vin, dar mai ales avand convingerea ca voi gasi resursele si voi reusi sa le fac fata. Nu mai sunt aceea persoana care sta in zona de confort, care nu are curajul de a incerca ceva de frica unui esec. Eu incerc foarte multe lucruri noi avand o atitudine corespunzatoare, asumandu-mi responsabilitatea pentru tot ceea ce fac. Vorbesc din experienta deoarece ani de zile am stat in zona mea de confort fara a face nici un pas in afara ei.
De ne ALEGEM LIMITAREA? Pentru ca a sta in zona de confort inseamna in primul rand sa te limitezi, sa nu iti creezi oportunitati, sa nu inveti nimic nou, sa nu te maturizezi... sa iti traiesti viata ca si cand te-ai uita la un film in care nu ai nici un rol. Iata cateva motive:

1. Stam in zona de confort pentru ca ceea ce avem de facut e previzibil, e familiar. Nu ne vom confrunta cu situatii neprevazute care sa ne forteze sa ne adaptam. Nu mi-am schimbat jobul ani de zile, deoarece stiam ce am de facut, totul era clar. In momentul in care am decis sa fac schimbarea a trebuit sa accept faptul ca urma sa fiu pe un teren nou, necunoscut, poate "minat" si unde a trebuit sa invat sa ma descurc. A trebuit sa accept starea de anxietate, starea de stres, starea de invatare continua precum si acceptarea faptului ca la unele intrebari trebuie sa raspund cu: NU STIU.

2. Un al motiv pentru care alegem limitarea e faptul ca ne este frica de esec. Ne este frica ca daca vom incerca ceva nou, daca vom incerca sa schimbam ceva in comportamentul nostru ne vom simti mai rau.... si atunci mai bine nu incercam. Daca insa incercam o data si avem o nereusita acest lucru va intari comportamentul nostru si mai tare vom avea convingerea ca e bine sa stam in zona noastra de confort unde e bine si caldut.

3. Avem atat de multe convingeri limitatoare: daca incerc sa fac asta cu siguranta nu voi reusi, daca nu voi reusi in ceea ce imi propun sunt un ratat/a, daca nu fac totul perfect inseamna ca nu merit etc etc etc. Avem atat de multe astfel de convingeri care trebuie schimbate pentru ca altfel ne vor sabota toata viata si ne vor face ca in momente cheie sa ne indoim despre capacitatile noastre si sa uitam ca noi avem resurse de a reusi in tot ceea ce ne propunem.

4. Un alt aspect foarte important este faptul ca a alege sa faci doar ceea ce cunosti, ceea ce iti este familiar iti serveste unui scop. Intotdeauna exista o intentie pozitiva. Spre exemplu, chiar tu alegi nereusita in relatii de cuplu pentru ca intentia pozitiva este de a-ti pastra independenta, iar tu consideri ca atasamentul de cineva te-ar face dependent. Sau, daca e sa ne referim la alte comportamente, cum ar fi diferitele dependente: de alcool, de droguri etc. acestea aduc un beneficiu chiar daca de moment, te simti bine, nu?



Asadar alege schimbarea, alege sa iesi din zona ta de confort si vei descoperi altfel viata, aceasta va avea de fapt gust. Daca stai in zona de confort e ca si cand ai manca o mancare care e buna, dar ai gustat-o de atatea ori incat nu ii mai simti savoarea. Daca incerci sa schimbi ceva vei descoperi cu adevarat gusturile: amar, dulce, acru si vei reusi sa savurezi viata cu adevarat.

Voi incheia cu un superb citat si as vrea ca fiecare dintre voi sa incercati ceva nou in aceasta saptamana:


"To achieve goals you've never achieved before, you need to start doing things you've never done before." ~ Stephen Covey

Face the sun - shinny happy people

Nu am mai scris demultisor, si cei care ma cunoasteti, stiti ca atunci cand imi merge bine, scriu mai putin. : ) Am reusit sa imi regasesc bucuria de a trai si sa fac oameni fericiti. Am vorbit acum ceva vreme despre dezamagire. Datorita dezamagirilor din viata mea, si nu au fost putine, sunt eu omul de azi. Datorita lor sunt azi mai puternica, mai stapana pe mine si pe viata mea. Am realizat cat e de important modul in care reacionezi la dezamagiri: poti fi disperat, te poti lasa coplesit, ii poti invinovati pe ceilalti, te poti enerva etc. Citeam ce spunea Brian Tracy: "oamenii de succes reactioneaza la dezamagiri acceptadu-le. Oamenii de succes isi revin si merg mai departe." Ma simt norocoasa, iar acum sunt libera sa iubesc din nou, sa ma las iubita, sa ofer tot ce am mai bun si frumos unor persoane care ma aprecieaza. Ma bucur ca reusesc sa imi asum tot ce se intampla in viata mea. Am descoperit, datorita multiplelor situatii cu care ma confrunt zilnic, ca pot fi flexibila, adaptabila, chiar spontana, calitati care credeam ca imi lipsesc cu desavarsire. Pot fi de asemenea foarte creativa, imi place sa fiu luata de val, sa fiu condusa spre a face "nebunii", a trai si mai ales a ma bucura cu adevarat de fiecare moment minunat, sau mai simplu spus a trai PREZENTUL. Gasesc in mine atatea resurse incat ma minunez. Toti le avem, dar nu stim sa le accesam. Pentru mine e foarte important sa ii ajut pe altii sa iti gaseasca resursele si sa poata trece peste obstacolele vietii. Eu sunt un exemplu in acest sens. deci SE POATE. Vreau sa vad oameni fericiti, vreau sa fac oameni fericiti. Acum pot spune ca viata mea a luat un alt curs si ceea ce vad in zare imi place. Drumul este inca cu hartoape... dar se va asfalta curand. Am atata energie pozitiva in mine, in jurul meu, am parte de oameni care ma iubesc, cineva care tine la mine, clienti multumiti, incat viata mea de aici inainte nu poate fi decat interesanta. Nici o dezamagire nu ma mai poate face sa cad, pentru ca acum stiu ce atitudine trebuie sa adopt. Pentru asta a trebuit sa imi schimb perspectiva, e sloganul firmei: We change YOUR perspective!, pentru a putea schimba perspectiva altora a trebuit intai sa o tot schimb pe a mea. Promit ca veti avea parte de multe surprize placute din partea mea.

Move on

In viata ai parte si de revelatii.. mai exact acele momente cand parca se aprinde un bec in capsorul tau si brusc se face lumina. Poate atunci cand te intalnesti cu o persoana, care a reprezentat ceva pentru tine, realizezi ca nu mai simti nimic sau nu ceea ce te asteptai.. poate o problema, in care te-ai cufundat, brusc are o solutie si exemplele ar putea continua. Te poti sfarma multa vreme sa uiti ceva, sa depasesti un moment greu si apoi totul se schimba intr-un moment. Realizezi poate ca o despartire e cel mai bun lucru care ti se putea intampla, ca viata iti deschide multe oportunitati, ca te-ai regasit: ti-ai regasit zambetul, lumina din ochi, dragostea fata de tot ce te inconjoara. Poate realizezi ca ai vrut sa fii salvatorul cuiva care nu si-a dorit acest lucru, poate uneori e bine sa lasi persoana sa se zbata singura si sa primeasca singura lectiile dure ale vietii. Poate e bine sa reusesti sa te detasezi, iar minciunile, dezamagirile, pe care astfel de persoane tin constant sa ti le ofere, sa nu te mai afecteze. La nivel constient de multe ori stim asta, sufletul nostru insa are nevoie de acea revelatie. Asa cum zice John Welwood "ranile nu reprezinta o greseala sau un defect, ci mai degraba o busola care va ghideaza si care va poate indrepta spre o mai mare capacitate de relationare." Viata merge mai departe.

Let go

Mi se intampla lucruri frumoase in ultima perioada care adauga culoare vietii mele. Ma simt valorizata, importanta, apreciata, chiar admirata. Munca mea chiar are valoare, stiam asta dar abia acum simt cu adevarat ca am ajuns exact unde mi-am dorit. De asemenea ma simt admirata ca si femeie, sunt persoane in jurul meu care stiu cat de mult pot sa daruiesc, ma admira nu doar pentru felul in care arat ci mai ales pentru felul meu de a fi, pentru "inocenta" sufletului meu.

Toate acestea insa m-au facut sa realizez ca viata mea a fost plina de iluzii, iar atunci cand reusesti sa te agati de ceva: un loc de munca, o relatie, persoane dragi, viata ta este distrusa. De ce? Pentru ca atunci cand te cramponezi de ceva, incetezi de fapt sa mai existi. Nu reusim sa obtinem asta decat prin intelegere. De multe ori confundam fericirea cu emotiile, cu fiorii pe care ii simtim ceea ce este fals. Nici macar acei fiorii pe care ii simti nu vin din implinirea unei dorinte. Dorintele sunt stari de neliniste, vrem sa ajungem acolo, ne imbatam cu aceste stari. De fapt ne hranim cu emotii zi de zi si de cele mai multe ori nici nu ne dam seama de asta.
O alta iluzie cu care am trait si de care inca incerc sa scap este faptul ca am nevoie de un salvator, de cineva sa ma ajute sa ies din starile mele nasoale. La fel cum incerc eu sa salvez pe altii si imi asum responsabilitatea pentru fericirea lor, asa strig dupa ajutor din afara si eu. Dar nimeni nu te poate ajuta decat tu insuti pentru ca nimeni altcineva nu intelege cu adevarat prin ceea ce treci tu. Doar tu poti cauta raspunsul, nimeni nu poate cauta pentru tine, cei din jur te pot doar ghida.
Dar eu ma stradui prea mult, incerc sa inteleg prea mult, am cazut intr-o alta extrema. Vreau sa ma trezesc, vreau sa aflu, vreau sa inteleg, vreau vreau vreau... de fapt vreau sa ajung undeva pentru ca asa am fost invatata sa imi indeplinesc niste obiective. Japonezii au o vorba: "In ziua in care incetezi sa calatoresti, vei sosi la destinatie." Uneori tot ce trebuie sa facem e sa traim in prezent, sa ne bucuram de aprecieri, de prieteni, de sanatate, sa lasam lucrurile in voia lor sa se intample. De asemenea am realizat cat de mult lucrez cu mine si cate multe vreau sa schimb la mine. Cu cat incerc mai mult, cu atat pierd din autenticitate, cu atat parca nu ma mai recunosc. Am sa citez iar din Anthony de Mello: "Cum poate cineva sa faca fata raului? Nu luptand impotriva lui, ci prin efortul de a-l intelege. Prin intelegere, el dispare. Cum face cineva fata intunericului? Nu cu pumnul. Nu izgonesti intunericul din camera cu matura, ci aprinzand lumina. Cu cat te lupti mai mult cu intunericul, cu atat devine el mai real pentru tine si cu atat mai mult te oboseste. Dar cand aprinzi lumina constientei, intunericul se topeste."
In aceasta perioada am fost prea preocupata sa ma lupt, sa ma afirm, sa scot capul la suprafata, poate a venit vremea sa am o alta abordare.

My way

Incep sa ma trezesc.. incet dar sigur. Asa cum am mentionat am avut o perioada in care m-am anulat pe mine, incep insa sa ma regasesc.. de la lucruri banale cum ar fi sa imi indrept din nou parul, sa ascult tare muzica care imi place, sa merg sa dansez pana la bucuria pe care o simt cand sunt in compania prietenilor mei, cand citesc si cand reusesc sa ma bucur de lucrurile simple. Chiar uitasem cum e... eram prea preocupata sa nu "deranjez". Eu care vorbisem cat de important este sa fii autentic, chiar eu am reusit sa am o perioada de amnezie. Culmea e ca inca ma simt amortita, nu mai stiu ce inseamna sa fiu autentica.. in raport cu ce? cu cine? Sunt oare eu atat de influentabila?! Tocmai ca nu cred ca sunt, a fost doar ceva trecator. E bine sa ne punem intrebarile acestea pentru ca toti trecem prin momente in care nu reusim sa ne regasim, nu mai stim cum suntem noi cu adevarat. Intotdeauna momentele de incercare sunt cele care ne ofera cele mai multe revelatii. Eu stiu ca am mult de lucrat cu mine, cum avem toti de altfel, si numai daca facem eforturi vom reusi sa facem sa ne fie bine. Am tot scris despre dezamagiri, intr-adevar toti trecem prin asa ceva, dar e si problema noastra ca am acceptat sa se intample asta. Unele lucrurile le putem controla, putine ce e drept. Vorba lui Eleonor Roosvelt: "Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara acordul tau." Cand ne dezamageste cineva e unilateral, depinde de noi daca ne lasam dezamagiti sau daca mergem mai departe si inlocuim gustul amar imediat. Persoana care ne-a dezamagit de cele mai multe ori nu considera ca a facut acest lucru sau nu ii pasa. Tot asa de noi depinde daca vedem paharul pe jumatate plin sau pe jumatate gol.
Voi incheia cu un citat superb de Omraam Mikhaël Aďvanhov: "In fata aceluiasi pahar umplut pe jumatate, o persoana va spune ca este pe jumatate plin si cealalta ca este pe jumatate gol. Obiectiv este corect, dar pentru un psiholog, acest lucru revela doua mentalitati diferite. Daca va opriti asupra plinului, va impliniti; daca va opriti asupra golului, va mutilati. Este o lege magica. Cand un bolnav nu se gandeste decat la boala sa, starea lui se inrautateste, pentru ca orice gand negativ lucreaza la distrugere. Sa se gandeasca la sanatate, si se va simti deja mai bine. Bineinteles, va lipsesc multe lucruri. Si daca doriti sa va lipseasca si mai multe, ganditi-va la aceste lipsuri, la acest vid… Dar ganditi-va ca sunteti un fiu al Domnului, o fiica a Domnului, si vor surveni atatea ameliorari! In realitate, ceea ce lipseste oamenilor, nu sunt intr-atat conditiile materiale avantajoase, ci mai degraba o filosofie luminoasa si divina, singura capabila sa ii smulga din slabiciunile si limitarile lor."

Depinde de noi daca in astfel de situatii reusim sa vedem partea pozitiva a lucrurilor, lectiile pe care trebuia sa le invatam pentru a reusi sa ajungem si sa avem ceea ce ne dorim cu adevarat. E calea noastra... drumul nostru..

Alb negru

In ultima perioada, asa cum ati sesizat, sunt foarte meditativa. Vad viata mea ca un film alb negru la un televizor uitat de lume, prafuit de timp, desi actiunea filmului e cat se poate de interesanta. Incerc din rasputeri, sa pun culoare, sa schimb ceva, dar in loc ca imaginea sa se clarifice apar tot mai multi pureci pe ecran. Am doar un gust amar... pentru ca mi-am dat seama ca ma incapatanez sa vad si revad filmul vietii mele alb negru la un televizor antic in loc sa il arunc pe fereastra. Imi dau seama ca as putea da culoare vietii mele daca as renunta sa imi deschid atat de usor sufletul unor persoane care profita de acest lucru. As putea spune ca mi-o fac cu mana mea, am o tendinta masochista de a incerca sa ajut lumea, chiar si pe cea care nu se vrea ajutata, de a incerca NU sa schimb, ci de a le da o alta perspectiva asupra lucrurilor. De multe ori, si nu generalizez, rasplata vine printr-o lectie dura de viata. De data asta sper sa fii invatat ceva pentru a nu mai imi pierde timpul, energia si resursele cu persoane care nu stiu aprecia "oferta mea" si sa ma dedic celor care ma pretuiesc cu adevarat. Actiunea filmului meu alb negru era interesanta, era vorba despre acceptarea neconditionata a celuilalt, despre impartasirea unor vise comune, despre daruire, intelegere si mai ales sinceritate. Inceputul a fost interesant, inceput in care s-au jucat multe roluri. Sfarsitul a fost insa revelatoriu. Se spune ca minciuna are picioare scurte... ca te minti pe tine sau pe altii totul se descopera exact la momentul potrivit. Din pacate filmul meu alb negru nu are un happy end... ci mai degraba un final despre care ai zice ca nu are logica, poate ca si acest articol al meu. Un film poate prost, pe care il poti intelege doar daca ai ceva de invatat. Mesajul transmis nu e pentru oricine. Lectia mea din acest film este sa nu ma mai pierd pe mine, sa nu ma mai deschid unor oameni care pot profita de generozitatea mea, sa nu mai fiu atat de toleranta si oarba in a crede ca toti oamenii au de fapt un fond bun care trebuie doar descoperit. Sa nu ma mai pierd in vanatoare de suflete pierdute cand eu insami sunt inca un suflet pierdut care cauta raspunsuri. Am invatat ca uneori nu poti descoperi adevarate comori in sufletul omului, cum mi-ar place mie sa cred, ci poti descoperi adevarati monstri care te pot inghiti si pe tine. Va trebui sa ma salvez! O voi face aruncand pe geam si din inima tot ce m-a dezamagit si cautand "sa fiu" intr-un alt film, poate color la un televizor performant. Va urma probabil o alta lectie de viata...

Sufletul tau

Voi incepe din nou cu o poveste pe care am citit-o recent: "O legenda hindusa straveche vorbeste de o vreme cand toti oamenii erau zei, dar intrucat au abuzat de divinitatea lor, Brahma, stapanul lor suprem, le-a luat acest dar. Brahma a chemat trei oameni intelepti pentru a-l ajuta sa decida unde vrea sa ascunda divinitatea oamenilor, pentru ca acestia sa nu o mai gaseasca niciodata. "Haideti sa o ascundem pe cel mai inalt dintre munti", a spus primul intelept. "Nu, oamenii sunt foarte indrazneti. Mai devreme sau mai tarziu, unul dintre ei va urca pe munte si o va descoperi. Mai bine, haideti sa o ascundem pe fundul oceanului", a sugerat al doilea intelept. Si-au dat insa seama ca oamenii o vor descoperi si acolo. "Haideti sa o ingropam in adancul pamantului", a spus cel de-al treilea intelept, dar nici aceasta varianta nu parea prea sigura. Dupa multe deliberari, ei au decis sa ascunda divinitatea chiar in inima/sufletul omului. "Nimeni nu se va gandi vreodata sa o caute acolo", au exclamat ei. Si de atunci, aceasta a ramas ascunzatoarea divinitatii omului.

Toate raspunsurile se afla in sufletul nostru dar e ultimul loc unde cautam. Sufletul nostru este harta noastra, cu munti si vai, cu prapastii, cu cascade, cu rasete, cu dureri, cu dorinte si dezamagiri etc. Sufletul nostru trebuie descoperit, trebuie sa aflam de ce am ales un drum fara iesire si ce anume trebuie sa facem sa iesim din astfel de situatii.
Cautam foarte des raspunsuri exterioare la problemele noastre de suflet, desi stim ca dispunem in sufletul nostru de o intelepciune la care nu apeleam aproape niciodata. Indiferent de dificultatea cu care ne confruntam, adevarata problema este rareori aceea pe care o vedem sau o enuntam. De aici si tendinta mea de a sapa si afla ce se afla in spatele unor cuvinte, unor probleme. De cele mai multe ori decidem ca exista o serie de circumstante exterioare care ne impiedica sa fim fericiti, acestea ne impiedica sa avem bani, sa avem relatii frumoase, sa fim respectati etc. Astfel ceea ce facem este sa ne innebunim prietenii si pe cei dragi cu intrebari: Ce crezi ca ar trebuie sa fac? Tu ce crezi despre situatia mea? Tu ce ai face in locul meu? etc. Atunci cand luam o decizie, ne bazam pe factori exteriori si rar intrebam intelepciunea din sufletul nostru, singura care ne poate ajuta. Ce incercam sa facem de fapt? Incercam sa CONTROLAM evenimentele din viata noastra. Daca uitam de sufletul nostru, putem doar influenta anumite evenimente, dar e ca si cand am juca un rol intr-o piesa de teatru, si dupa o vreme, desi am jucat exemplar, ne dam seama ca acel rol nu ne reprezinta, ca nu te simti bine in pielea "personajului". Si ce faci atunci? O iei de la inceput... dar poate jucand un alt rol in loc sa fii TU si sa detii rolul principal si autentic in viata ta. Asta nu o poti face decat daca te uiti in sufletul tau unde ai raspunsurile la dilemele din viata ta, stii daca e cazul sa schimbi ceva, stii sa apreciezi si cele mai simple lucruri, vezi bucatile de puzzle care mai lipsesc din harta ta. Inca ceva, NU UITA ca in viata vei avea tendinta de a fugi de cei care iti arata drumul spre sufletul tau, de cei care te accepta neconditionat, mai ales atunci cand tu nu te poti accepta pe tine.

Eu incerc sa imi iau adio de la un rol care nu ma reprezenta. Pentru asta trebuie sa le multumesc celor care mi-au aratat drumul spre sufletul meu, oameni cu adevarat speciali si care nu m-au dezamagit niciodata.

Vreau

Voi incepe acest post cu o poveste spusa de Anthony de Melo.

" Un om a gasit un ou de vultur si l-a pus in cuibarul unei gaini de curte. Puiul de vultur a iesit din ou o data cu puii de gaina si a crescut impreuna cu ei.
Toata viata lui, vulturul a facut ceea ce au facut si puii de curte, crezand ca este pui de curte. A scurmat pamantul dupa viermi si insecte. A cloncanit si a cotcodacit. Dadea din aripi si zbura un pic in aer.
Anii au trecut si vulturul a imbatranit foarte tare. Intr-o zi el a vazut o pasare splendida deasupra lui, pe cerul fara nori. Aceasta plana intr-o gratioasa maretie printre curentii puternici, abia batand din aripile sale viguroase, aurii. Batranul vultur privi in sus cu veneratie: “Cine e acesta?”, a intrebat el. “Acesta e vulturul, regele pasarilor”, i-a spus vecinul sau. “El apartine Cerului. Noi apartinem Pamantului – noi suntem gaini”. Si astfel vulturul a trait si a murit ca o gaina, pentru ca asta a crezut ca este."

Oare cati dintre noi nu traim crezand ca suntem alltceva decat suntem cu adevarat? Crezand ca nu meritam sa traim viata pe care o dorim? Sau nici macar nu constientizam ca putem sa ne facem visele sa devina realitate?!

Mi s-a reprosat ca sunt prea analitica, ca ma pierd in detalii, ca vreau sa am explicatii despre tot ce simt si tot ce mi se intampla. Vreau sa stiu toate aceste lucruri pentru a nu ma complace in situatii care nu au nici un viitor dar mai ales pentru a nu face aceeasi greseala inca o data si inca o data.

Nu vreau sa fiu altceva decat sunt.

NU vreau sa aflu la batranete ca as fi putut zbura si eu n-am stiut ca am aripi.
NU vreau sa dau cu piciorul unor sanse din viata mea de frica unor suferinte ulterioare. De multe ori fericirea trebuie sa o culegem de pe marginea unei prapastii.
Nu vreau sa ajung sa imi sabotez singura fericirea pentru ca ANTICIPEZ SI PRESUPUN ca mie nu imi poate fi bine, ca persoana de langa mine ma va rani, ca nu am sa reusesc sa fac oamenii de langa mine fericiti, ca nu detin poate suficienti bani, suficienta scoala, suficienta MATURITATE.

Nu uitati: atragem in viata ceea ce gandim.

VREAU insa sa ma pot deschide si sa pot oferi sufletul meu cuiva care stie sa il aprecieze.
VREAU sa simt ca viata e construita pentru MINE, ca soarele imi zambeste.
VREAU sa fiu libera sa IUBESC tot ce ma inconjoara: un zambet de copil, o floare, un rasarit de soare.
VREAU sa ma topesc in sarutul cuiva caruia nu ii este frica sa se topeasca in sarutul meu si vrem amandoi aceleasi lucruri de la viata.
VREAU sa am curajul de a nu ma agata de trecut si de a vedea orice experienta ca pe o lectie de viata.
VREAU sa reusesc sa apreciez clipele minunate si sa merg mai departe convinsa fiind ca totul in viata se intampla cu un motiv.

M-a intrebat cineva daca eu am respect fata de mine... ei.. m-am blocat pentru ca am realizat ca eu nu stiu daca ma respect si am incercat sa gasesc o situatie in care sa simt asta.
Da, ma respect pentru ca stiu ce vreau de la viata, si mai ales pentru ca reusesc sa fiu vulnerabila si sa imi exprim deschis sentimentele. Sunt deseori ranita si dezamagita dar asta ma face mai puternica.

Cineva va aprecia asta.... si va realiza, poate, la randul lui ca se complacea sa fie altceva decat este, poate va afla ca are aripi si mai ales ca poate avea viata pe care si-o doreste.

Poate acel cineva, care va aparea in viata mea, va vrea sa zboare cu mine...

Ce-ar fi daca...

Off de cate ori nu ne-am intrebat unde ne-ar fi dus viata daca am fi stiut ce ne dorim, daca am fi avut puterea sa luam decizii la momentul potrivit, daca si iar daca.

Insa cel mai important este ca viata de multe ori pare sa ne joace feste, insa nu e nimic altceva decat poate ignoranta noastra.. sau poate incapacitatea noastra de a invata din lectiile trecutului sau poate incapacitatea de a ne urma visele.

De o anumita perioada incoace mi-am dat seama cat de mult conteaza sa reusesti sa te detasezi si sa te vezi pe tine din alt unghi. De cele mai multe ori trebuie sa facem un pas inapoi pentru a putea vedea viata noastra asa cum este ea cu adevarat. Cred ca ti s-a intamplat si tie sa privesti o fotografie si sa iti dai seama ca daca o privesti mai departe poti observa anumite lucruri, daca o privesti dintr-o parte vezi altele, daca te apropii vezi detalii pe care altfel le-ai fi neglijat.

Ce ar fi daca am privi viata noastra ca pe o fotografie? De undeva din afara.. incercand sa ne si apropiem sa vedem detaliile din sufletul nostru, dar incercand sa ne vedem si de departe, din alte unghiuri pentru a intelege mesajul complet al fotografiei.

Mi s-a intamplat ca detasandu-ma sa realizez ca fotografia vietii mele imi provoaca amaraciune, parca ceea ce vedeam nu atat ca nu era conform cu ceea ce mi-as fi dorit eu de la viata ba chiar nu ma recunosteam in acel context, in relatiile pe care le aveam, in comportament, ma pierdusem printre vise, printre compromisuri etc.

In viata ratacim de multe ori drumul, suntem pe cai pierdute sau drumuri la rascruce, iar fara o astfel de detasare este foarte greu sa revenim pe drumul cel bun. E un exercitiu pe care ar fi bine sa il facem cat mai des si sa nu asteptam sa ni se intample ceva dureros (moartea cuiva drag, sfarsitul unei relatii, schimbarea locului de munca etc. ) care sa ne forteze sa ne schimbam perspectiva si sa vedem detasat viata noastra. Se poate si altfel.

Uita-te la tine, la viata ta si intreaba-te: Sunt multumit de viata mea? Daca as vrea sa schimb ceva ce as face diferit? Voi ramane in acelasi loc de munca? Voi ramane in aceeasi relatie? Voi incerca lucruri noi? Facand abstractie ca as stii background-ul meu, radacinile mele, familia mea, locul unde am locuit pana acum, ce as alege sa fac? Unde as alege sa locuiesc si cu cine? Cu ce persoane mi-ar place sa interactionezi?

Intreaba-te ce personalitate ai vrea sa ai? Cum ti-ai dori sa fii si ce ai schimba la tine? Fa acest exercitiu si asumati riscul de a afla noi lucruri despre tine.
Vei dori sa schimbi ceva cu siguranta dar iti va fi frica de esec, iar fricile ne paralizeaza. Ele ne fac sa sa ne complacem sa ducem o viata „asa cum vine” pentru ca noi „decidem” ca „asta e destinul”.

De cate ori nu ai observat in jurul tau persoane care sunt foarte optimiste si realizeaza tot ce isi propun, sau persoane pesimiste care au parte de tot felul de probleme. In viata atragem acele evenimente pe care le gandim (constient sau inconstient), cu cat ne plangem mai mult de jobul pe care il avem, de relatia pe care o avem, nu o sa reusim decat sa atragem din nou si mai multe evenimente negative, cu cat gandim optimist, ne detasam si vedem viata noastra obiectiv cu atat o sa reusim sa ne gasim echilibrul si vom reusi sa ne materializam dorintele.

Ce-ar fi daca ... nu v-ati mai rataci si ati descoperi DRUMUL cel mai bun pentru voi?! Si eu promit sa il gasesc pe al MEU...


“Acest articol a fost scris cu ocazia conferintei anuale Training 08, evenimentul de training general, de HR, vanzari si e-learning cel mai complex al anului.”

There's light in the darkness

In viata exista munti si vai, perioade mai putin bune si perioade extraordinare. Sunt perioade in care te simti omul cel mai fericit de pe pamant si perioade in care simti ca tristetea te copleseste. Asta e de fapt viata, cu momente care alterneaza, insa la ce trebuie sa fim noi atenti e ca momentele mai putin bune sa fie cat mai rare, ele oricum vor exista, dar putem alege sa iesim din starile acelea. Depinde doar de noi. Intotdeauna exista o lectie pe care trebuie sa o invatam in momentele noastre mai putin bune si momentele de cumpana sunt cele care ne pot schimba si ne ajuta sa ne maturizam. Am sa postez in continuare niste citate reprezentative.

"Each difficult moment has the potential to open my eyes and open my heart. " Myla Kabat Zinn

"Even the most daring and accomplished people have undergone tremendous difficulty. In fact, the more successful they became, the more they attributed their success to the lessons learned during their most difficult times. Adversity is our teacher. When we view adversity as a guide towards greater inner growth, we will then learn to accept the wisdom our soul came into this life to learn." Barbara Rose

"No matter what difficulty you are facing, it is coming from Divine Light to bring you to a higher place within. Write down every conceivable reason that this situation can contribute towards your growth. Write down every way this experience can possibly set the stage for serving to uplift others. When you are complete, and have come to the other side of this experience, you will then know 'why' it happened." Barbara Rose

"The period of greatest gain in knowledge and experience is the most difficult period in one’s life. "Dalai Lama

TransForm your LIFE

In ultima perioada il ascult destul de mult pe Wayne Dyer, si m-am gandit sa impartasesc cu voi lectiile pe care le invat de la el. Ceea ce ne comunica Dyer suna simplu, dar sa nu uitam adevarata valoare sta in lucrurile simple pe care uitam sa le apreciem. Am sa impartasesc cu tine ce am invatat, in ultima perioada. Trec printr-un proces de maturizare si ma bucur de fiecare descoperire pe care o fac. Gandurile de zi cu zi ne macina viata, uitam sa ne lasam dusi de un miros de trandafir, uitam sa ne "pierdem" gandurile uitandu-ne la zambetul unui copil sau sa ne topim in sarutul primit de la cel pe care il iubim. Opreste-ti gandurile si bucura-te de clipele acestea minunate. De cele mai multe ori ne gasim "vinovati" de toate lucrurile care se intampla si pe care nu le putem controla. Nu putem avea control asupra tuturor lucrurilor si daca incercam sa ne impunem nu reusim decat sa fortam lucrurile intr-o directie care nu este benifica pentru noi. Eu ma consider o persoana toleranta, care ofera mult chiar si atunci cand e jignita. Nu consider ca pierd nimic, ma simt usurata ca nu pot purta ura si nu pot fi uracioasa. Acest lucru nu ma face mai slaba, cum ar zice unii, ci mai puternica. Motto-ul dupa care ma ghidez este sa nu uit sa fiu autentica, stiu ca ati auzit asta in nenumarate posturi ale mele. E cea mai mare realizare pe care o poti gusta in viata, cand iti dai seama ca poti renunta la masti, iar cei din jur te aprecieaza si te iubesc pentru cine esti tu cu adevarat. Ma lupt inca cu dorinta de a face lucrurile cat mai bine, vedeti nu am mai folosit cuvantul "perfect", insa consider ca viata ne ofera acele provocari de care avem nevoie pentru a ne depasi mereu, fara insa a pune pe noi o presiune inutila. Am reusit sa trec peste trecut, sa invat din lectiile pe care le-am primit si sa constientizez ca asta este. Nu are sens sa te invinovatesti si cu siguranta este o greseala sa traiesti in trecut. Dupa cum vedeti am trecut prin mai multe transformari si am inteles cand e cazul sa ma predau, nu detin raspunsurile la toate intrebarile, am acceptat asta si nu uit niciodata ca cineva acolo SUS are grija de noi si atunci cand ne "predam" stie exact cum sa ne ajute. Daruieste, iubeste si transforma-ti viata!

Trust your intuition

„Atunci cand reusesti sa ai incredere in tine, vei invata sa traiesti” spunea Goethe... ce mare adevar, uite cate de multe stau in increderea in sine... si daca o ai cum viata se va desface in fata ta frumos si asa cum ti-o doresti. Daca ai incredere in tine, iti urmezi intuitia, stii ca aceasta te va ghida. Cred ca noi avem raspunsul la toate intrebarile chiar daca nu vrem sa recunoastem. Cand ceva este in avantajul tau, instinctul isi dea seama de acest lucru. Intuitia este mai presus decat inteligenta, si nu trebuie sa fii neaparat inteligent ca sa ai parte de intuitie ci trebuie sa ai incredere, iar raspunsurile sa nu le cauti cu mintea ci cu inima. Intuitia functioneaza la un nivel mai profund ca ratiunea. Cand ai incredere in intuitie si o urmezi, sincronizarea poate fi perfecta. Spre exemplu intuitia e la inaltime si cand e vorba de aprecierea timpul. Iti poti propune sa te trezesti la o anumita ora si acest lucru se intampla, daca crezi in asta evident. Nu lasa pe altii sa aleaga pentru tine, ai TU raspunsurile la intrebari si nu uita sa iti respecti preferintele personale.

Show your love

Am scris mai demult pe acest blog cat de important e sa te iubesti intai pe tine ca apoi sa ai parte de iubire. De aici porneste totul, o data facut acest pas important, incepi sa descoperi cu adevarat iubirea. Citeam intr-o carte un lucru interesant: a iubi este un verb activ, iubirea nu este doar ce simtiti, ea este si ceva ce faceti. In momentul in care arati iubire fata de altcineva, nu faci decat sa intensifici acel sentiment fata de acea persoana, este o actiune facuta din iubire si care genereaza sentimente de iubire. Daca vrei sa mentii o relatie de iubire nu trebuie sa uiti sa "actionezi" astfel incat sa generezi sentimente de iubire. E important sa te porti cu persoana iubita ca in prima zi, sa nu lasi timpul, problemele sau alti factori exteriori sa nu te mai lase sa actionezi si sa iti manifesti iubirea. Asa se racesc relatiile, uiti sa areti sau presupui ca celalalt deja stie, cat de mult reprezinta el/ea pentru tine. Cele mai fericite persoane sunt acelea care reusesc sa gaseasca mereu noi metode de a-si exprima iubirea, afectiunea fata de cei din jur. Nu trebuie sa uitam niciodata ca daca vom oferi iubire vom primi iubire. Iubirea creste doar impartasind-o, daruind-o celor dragi. In mod normal cand suntem nefericiti sau neiubiti simtim ca ALTCINEVA trebuie sa ne ajute: sa ne iubeasca, sa ne rezolve problemele. Dar cel mai important lucru e de fapt ce facem noi si nu cum ne ajuta cei din jur. De cele mai multe ori nu ne putem exprima afectiunea, iubirea din teama, avem experiente din trecut care ne-au marcat, am copilarit intr-un mediu unde nu se exprima afectiunea etc., si cu aceasta atitudine nu facem decat sa ne privam de dragostea adevarata. Intr-o relatie de dragoste intotdeaunea veti obtine exact cat oferiti. Cu cat pui mai mult din tine intr-o relatie, cu atat vei primi mai multa dragoste si bucurie. Barbatii si femeile se nasc incompleti si avem nevoie unul de altul pentru a ne intregi. Fiecare are nevoie de celalalt pentru a-si implini destinul. Trebuie sa recunosc ca mie mi-a fost frica de iubire pana am realizat toate aceste lucruri pe care vi le-am spus aici. Acum ceva vreme nu as fi avut curajul si nici nu mi-as fi asumat responsabilitatea de a manifesta ceea ce simt. Totul s-a schimbat si in loc sa ma simt expusa si vulnerabila, cum as fi crezut, ma simt mult mai puternica, plina de compasiune, intelegere, flexibila si pur si simplu daruiesc si iubesc. Am realizat ceva foarte important: Viata trece repede si in nestire, ramane cu adevarat si dureaza doar ceea ce faci cu iubire si daruire. O secunda de iubire face cat un an din viata noastra, asa ca nu uitati sa iubiti.

Summer Spirit

Nu stiu cum sunteti voi in ultima perioada dar eu am fost total neproductiva. Mi-am dorit prea multe si toate sa vina dintr-o data incat m-am "impiedicat" in propriile mele planuri. Fiind acum vara, toata lumea vorbeste de concedii, de odihna, eu am realizat ca aveam prea multe asteptari de la mine si de la cei din jurul meu, asteptari care chiar nu isi aveau nici un rost. Cu totii am trait astfel de momente cand ai senzatia ca totul merge anapoda doar pentru ca tu nu ti-ai reglat foarte bine asteptarile. Am mai discutat problema legata de perfectionism, e o boala de care sufar si inca nu m-am vindecat. Imi doresc ca orice fac sa fie perfect: as vrea ca munca pe care o fac sa fie perfecta, sa fiu iubita perfecta, fiica perfecta etc. In ultima perioada cand am reusit sa materializez tot ce mi-am dorit si am avut mai multe realizari decat am avut in ani de zile, asta m-a speriat crezand ca nu am sa ma pot ridica la nivelul asteptarilor, atat ale mele, cat si a celor din jur. Acest lucru a pus o presiune inutila pe mine si am ajuns sa fiu demoralizata fara a avea vreun motiv real.
Aveti grija cum va setati asteptarile, ce va doriti de la un job, de la o relatie, nu fiti aspri cu voi, fiti doar autentici si nu veti trece prin ce am trecut eu. Perfectiunea nu exista si tot ce conteaza e pacea voastra interioara. Viata e frumoasa doar atunci cand NU uiti sa o traiesti!

Cele 7 componente ale succesului

De cate ori nu v-ati intrebat cu ce trebuie sa incepem ca sa obtinem tot ceea ce ne dorim? In primul si in primul rand trebuie sa fim foarte sinceri cu noi, de aici incepe totul. Aici nu exista compromis. Atunci cand ai un ideal nu trebuie sa te lasi complesit de toate motivele pentru care acesta nu poate fi atins. Orice realizare incepe prin a reusi sa iti definesti ce anume iti doresti cu adevarat si apoi sa te implici trup si suflet pentru obtinerea ei. Stiti foarte bine ca vorbesc din experienta si nu din carti.
Brian Tracy spune ca exista 7 componente ale succesului si orice ti-ai dorit vreodata, important pentru fericirea ta, poate fi plasat in unul din cele 7 componente. Avand cele 7 componente in fata iti dai seama in ce domenii mai trebuie sa faci schimbari daca doresti sa iti imbunatatesti viata. Pentru asta este important sa ai un scop foarte bine stabilit si sa iti vezi obiectivele ca si cand ar fi deja realizate.
Prima componenta este PACEA INTERIOARA. Cel mai de pret bun pe care il detine omul, fara ea totul pare lipsit de valoare si de aceea o cautam toata viata. Pacea interioara este busola noastra interna, care ne spune cand suntem in armonie cu valorile noastre, cu cele mai intime convingeri si ea este zdruncinata atunci cand calcam peste aceste principii. Poti simti pacea interioara atunci cand te eliberezi de emotii distructive precum: teama, furia, indoiala, vinovatia, ingrijorarea etc. In absenta emotiilor negative te poti bucura firesc si fara eforturi de pacea interioara. Secretul este sa eliminati sau sa diminuati acele aspecte din viata care va cauzeaza stres sau va induc sentimente negative. Veti spune, usor de zis, greu de facut in ziua de azi. Exista insa nenumarate metode care te pot ajuta sa elimini acele emotii negative, totul este sa fii deschis spre asta. Ce nu trebuie sa uitam e faptul ca daca toata ziua ne ingrijoram si ne impunem singuri limitari nu vom ajunge niciodata unde ne-am dorit. Ca sa obtinem ce ne-am dorit intrebari precum: e posibil sa am EU asa ceva? sau Nu cred ca EU pot sa reusesc.. nu trebuie sa existe. E bine sa eliminam orice fel de limitari, trebuie sa fim egoisti si sa ne imaginam viata exact asa cum vrem sa fie, bucurandu-ne de pace interioara. Niciodata insa nu poti atinge o tinta daca nu o vezi. Cum stii ca ai parte de pace interioara? Te simti in primul rand bine cu tine, cu valorile si principiile tale.
A doua componenta a succesului este SANATATEA SI ENERGIA. Pacea interioara reprezinta sanatatea mentala normala si fireasca, in schimb ce sanatatea si energia reprezinta starea fizica normala si naturala. Daca nu ai sanatate nu te poti bucura de nimic in viata. Cunoasteti si voi persoane care au succes dar care au grave probleme de sanatate. E bine sa avem grija de noi si sa nu neglijam acest astept foarte important din viata noastra.
A treia componenta a succesului o constituie RELATIILE PLINE DE IUBIRE. E vorba de relatii cu oamenii pe care ii iubesti si care te iubesc la randul lor. Aceste relatii sunt etalonul in ceea ce priveste felul in care ne descurcam cu adevarat ca si fiinta umana. Cele mai multe momente de fericire si nefericire provin din relatiile noastre cu altii, iar aceste relatii ne definesc cu adevarat si spun cel mai mult despre noi. Daca vrei sa stii cum este o persoana cu adevarat te uiti la prietenii pe care ii are. O calitate importanta este abilitatea de a-ti mentine relatiile de prietenie pe termen lung. Fapt de care eu sunt mandra, avand si acum prieteni dragi din copilarie. Brian Tracy spune ca relatiile noastre se pot masura printr-un test simplu si anume: rasul. Cand o relatie este cu adevarat fericita, oamenii rad foarte mult cand sunt impreuna si acest lucru il vad de ani de zile la parintii mei. Cand o relatie se strica primul lucru care dispare e rasul. Eu am aplicat urmatoarea strategie. M-am intrebat: Cum ar arata relatia ideala pentru mine? Cu cine ar fi si cum ar arata? M-am focusat foarte mult pe cum as vrea sa ma simt alaturi de aceea persoana si mi-am imaginat in detaliu tot ceea ce mi-as dori de la aceea persoana si de la relatia in sine. La fel am procedat si in relatiile profesionale. Tot ce pot sa spun e ca m-am inconjurat de persoane minunate si am ceea ce mi-am dorit. In continuare incerc sa imi examinez atent relatiile si sa creez in jurul meu un mediu armonios si placut. Sunt constienta de faptul ca doar atunci cand ai parte de relatii armonioase si de iubire poti sa iti realizezi si celelalte obiective.
A patra componenta a succesului este LIBERTATEA FINANCIARA. Acest lucru inseamna a avea destui bani pentru a nu-ti mai face griji din cauza lor. Oricat am incerca sa minimalizam importanta banilor, acestia reprezinta un factor esential in viata. Cele mai multe dintre ingrijorarile, tensiunile, nelinistile, motivele pentru care ne pierdem pacea interioara, relatiile, sanatatea sunt determinate de grija pentru bani. E important sa iti imaginezi cat ai vrea sa castigi, ce ai face cu banii, ce stil de viata ai adopta etc. Trebuie sa iti definesti exact cum vrei sa arate viitorul tau financiar si sa elaborezi apoi un plan pentru a-l realiza: schimbarea jobului, deschiderea propriei afaceri, schimbarea meseriei etc. Fara un plan clar nu poti atinge aceea libertate financiara ca nu stii exact unde vrei sa ajungi.
A cincea componenta a succesului e reprezentata de IDEALURI SI TELURI IMPORTANTE. In viata ne cautam tot timpul sensul si scopul. Pentru a fi fericiti trebuie sa avem un simt clar al directiei, sa simtim ca viata noastra are sens, ca aducem o contributie utila in aceasta lume. Fericirea a mai fost definita ca si "realizarea progresiva a unui ideal important". Putem fi fericiti doar atunci cand ne indreptam pas cu pas inspre ceva cu adevarat important pentru noi. Trebuie in primul rand sa ne gandim la activitatile care ne fac placere, ce ne umple de fericire, ce activitati ne dau cu adevarat sens si scop in viata si sa nu uitam cat de importante sunt acestea.
A sasea componenta a succesului este AUTOCUNOASTEREA SI CONSTIINTA DE SINE. Trebuie sa stii cine esti, cum gandesti si de ce gandesti astfel, ce anume te face sa te simti fericit, cum anume gestionezi tu stresul etc. Trebuie sa intelegi ce influente te-au modelat de-a lungul timpului, din copilarie pana in ziua de azi: parintii, bunicii, prietenii etc. Trebuie sa stii de ce reactionezi si raspunzi oamenilor in modul in care o faci. Trebuie sa te intelegi si te accepti intai pe tine. Numai atunci veti putea obtine alte succese in viata.
A saptea componenta a succesului o constituie IMPLINIREA PERSONALA. Este vorba de acel sentiment ca poti obtine tot ceea ce iti doresti, e certitudinea ca te indrepti spre atingerea potentialului tau maxim ca si fiinta umana. E caracteristica de baza a celor mai sanatoase, fericite si de succes persoane din societatea noastra.

Avand definite cele 7 componente ale succesului avem de fapt o serie de scopuri spre care ne indreptam. Atunci cand reusim sa ne definim viata in termeni ideali, cand avem curajul sa ne decidem exact ce anume ne dorim, cand initiem un proces de deblocare a puterilor noastre ascunse, vom reusi sa avem succes.
Incercati sa faceti un exercitiu: definiti-va exact relatia pe care o doriti sau banii pe care doriti sa ii aveti, afacerea pe care doriti sa o aveti etc. faceti-va un plan, iar apoi va rog sa imi scrieti daca ati reusit. La mine strategia aceasta a functionat.