Cat de mult ne incurca presupunerile?

Of doamne, presupunerile. Ma lupt cu ele de foarte mult timp, cred ca si foarte multi dintre voi. Ne ghidam de multe ori viata dupa diverse presupuneri pe care le facem: o sa am un esec la urmatorul examen pentru ca am vazut EU ca profesorul s-a uitat intr-un anume fel la mine, o sa inceteze sa tina la mine pentru ca eu am reactionat ciudat la ultima noastra intalnire, o sa revina in viata mea pentru ca e interesat din nou de ce se intampla, o sa ma inteleg bine cu clientul meu pentru ca ii place cum pun problema, o sa mearga acel proiect pentru ca e interesant. Vedeti ce absurditati sunt?! Si cati nu facem asta, si facem asta zilnic: PRESUPUNEM, cand realitatea de multe ori este cu totul alta. Profesorul nici nu a fost atent la tine, EL nu a perceput ca ai reactionat ciudat ci normal la ultima intalnire, doar pentru ca cineva pune cateva intrebari nu inseamna ca e interesa sa revina in viata ta, un proiect nu poate merge doar pentru ca presupui ca e interesant. Interesant pentru cine sau din care punct de vedere?! Vedeti unde bat?
Daca va treziti ca intrerupeti des interlocutorul vostru, pentru ca "deja stiti ce vrea sa spuna", OPRITI-VA.

Daca va este frica de un anumit examen, de reactiile cuiva, nu mai presupuneti, luati lucrurile asa cum sunt, nu incercati sa creati o alta realitate.

Daca folosesti des expresii precum: Fa chestia AIA! Du-te ACOLO! Da-mi AIA! Intreaba-te daca cei din jur inteleg ce vrei sa spui, ba de multe ori te enervezi ca nu au "ghicit" si te simti si indreptatit sa faci asta. Zi-mi ca nu ti s-a intamplat niciodata!

PRESUPUNEM ca un barbat stie cum sa se comporte in anumite situatii si intelege ce ne dorim;
PRESUPUNEM ca parintii inteleg si pot accepta tot ce facem;
PRESUPUNEM ca nu vom fi niciodata dezamagiti de prieteni;
PRESUPUNEM ca nu vom reusi in anumite situatii;
PRESUPUNEM ca noua nu ni se poate intampla nimic rau etc.

Ce facem noi de fapt presupunand? Incercam sa anticipam, incercam sa avem un raspuns. Ce atragem de fapt? DEZAMAGIREA! Nemaifacand presupuneri eliminam anumite convingeri limitatoare (am mai scris despre asta) si putem sa privim viata altfel. Unele presupuneri ne pot ajuta sau se pot confirma, spre exemplu ai reusit in anumite situatii unde nu ai crezut ca poti reusi, dar oare de ce ai crezut tu ca nu poti reusi?
Intr-o relatie nu va mai puneti atatea intrebari, nu mai incercati sa ghiciti ce gandeste partenerul vostru, nu incercati sa fortati lucrurile, nu va mai innebuniti prietenii cu intrebari de genul: Asa-i ca daca m-a sunat inseamna ca.... ? Asa-i ca daca iesim in oras e interesat? Asa-i ca e un tip pasional daca.....? etc. etc. etc.
Suna mai ales pentru noi femeile care am devenit experte in asa ceva.
In orice moment in care veniti cu arsenalul dupa voi de asumptii aminteste-ti ca acestea te ingradesc, ca acestea nu te lasa sa vezi alte posibilitati sau situatia dintr-o alta perspectiva. Fa in acel moment un pas inapoi, incearca sa te detasezi si chestioneaza-ti presupunerile, critica-le. Cum e? Ce revelatii ai avut? Invata si mergi mai departe!

Remember:

“We simply assume that the way we see things is the way they really are or the way they should be. And our attitudes and behaviors grow out of these assumptions.”

Stephen R. Covey quotes